ELLE SPECIAL: Uma Thurman

La un pahar de Campari, Roxana Voloseniuc a stat de vorba, la Milano, cu Uma Thurman despre budism, copii, familie si filme. Concluzia?! Nimeni nu poate sa fie perfect, nici macar Uma.

ELLE SPECIAL: Uma Thurman

Am intilnit-o pe Uma Thurman la Milano, la hotelul Bulgari. Am fost asteptata in lobby-ul hotelului si condusa cu un lift privat care si-a deschis usile fix in apartamentul prezidential, casa Umei pentru citeva zile. Se afla la Milano pentru lansarea calendarului Campari, un proiect grandios care o are ca protagonista in acest an. Cele 12 fotografii o infatiseaza pe actrita in niste ipostaze spectaculoase care au ca tema cele mai importante petreceri din intreaga lume, fie ca e vorba de Revelionul de la Rio, de un tango in Argentina sau festivalul primaverii din Beijing… Un proiect care celebreaza bucuria de a trai, de a te simti bine, de a calatori, de a te distra.

O vazusem deja in acea zi pe Uma Thurman la conferinta de presa. Purta o rochie rosie, cu mineci lungi, cu talia foarte bine marcata, iar fusta in clos ii ajungea pina in dreptul genunchilor. Avea parul coafat in asa fel incit as fi jurat ca este scurt. Prima impresie a fost exact cea preconizata: o prezenta impunatoare, charismatica, o frumusete atipica, o femeie care-si arata virsta doar pentru ca nu este obsedata de ea.

In apartamentul ei insa, in care am pasit timid si, nu stiu de ce, am simtit chiar ca rosesc atunci cind mi s-a adresat, am descoperit-o altfel. Imbracata mult mai casual, cu o pereche de pantaloni din piele, cizme pina la genunchi, un pulover si o vesta pe deasupra (mi-a marturisit ca este ingrozitor de friguroasa), cu parul lasat sa curga pe umeri, parea mult mai tinara si mai proaspata decit dimineata, la conferinta de presa. Cred ca se si simtea mult mai bine in pielea ei, cu toate ca n-as spune ca este genul timid, care sa se fisticeasca in fata unei multimi.

Doar ca, atunci cind ai zeci de camere directionate spre tine, reporteri si ziaristi care vor sa te iscodeasca pina la ultimul fir de par, este posibil ca stresul sa iasa uneori la iveala. Probabil ca asta s-a si intimplat in timpul conferintei de presa, cind la intrebarea unui jurnalist spaniol despre momentul de flamenco pe care l-a simulat intr-una din fotografiile calendarului, Uma a raspuns referindu-se la tango, dans care a fost si el ilustrat, de altfel, in calendar.

Am inceput discutia cu ea intrebind-o de perioada adolescentei, pe care a petrecut-o in mare parte in India, in Himalaya, si cum anume a influentat-o educatia budista pe care a primit-o de la parintii ei. „Este greu de spus in ce fel am fost influentata, parintii mei sint budisti, e adevarat, doar ca eu nu sint o persoana religioasa, sau cel putin nu sint practicanta. Am fost insa crescuta de niste oameni care au o pasiune foarte mare pentru cunoastere, in general, si pentru invatatura – mai ales tatal meu, care este profesor tibetolog. Cred ca asta am mostenit de la ei, o sete infinita de a cunoaste, de a evolua, de a continua sa muncesti si niciodata sa nu termini, pentru ca asta trebuie sa fie un proces continuu.

Citeste continuarea in ELLE IANUARIE 2014!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din revista elle