ELLE SPECIAL: România, te iubesc! O poveste despre jurnalism, direct de la sursă

România, te iubesc! este una dintre puținele emisiuni TV de investigație din România, care de zece ani vânează și prezintă adevăruri românești uneori incomode, alteori motivante. Ștefana Macovei a stat de vorbă cu echipa de jurnaliști care îți arată România așa cum e ea.

ELLE SPECIAL: România, te iubesc! O poveste despre jurnalism, direct de la sursă

Trecem din nou printr-o perioadă sensibilă în România. Suntem martorii unui val de proteste care ne urlă neajunsurile, ilegalitățile, sărăcia, incorectitudinea, intoleranța, ignoranța și, ca să le cumulez pe toate, corupția. Da, ne înghite corupția și, scriind aceste rânduri, îmi dau seama că e un cuvânt atât de des rostit în jurul nostru, încât aproape că și-a pierdut semnificația. A intrat într-o normalitate pe care o acceptăm cu capul plecat și o ridicare neputincioasă din umeri. Ne „lăudăm cu rușinoase locuri 1 în clasamentele europene, atribuite în situații care mai de care mai dureroase: mame minore, violență domestică, bullying în școli etc.

Este o situație care întristează. Agită. Enervează. Obosește și doare. Dar mă bucur, însă, ca noi toți, știind că există și oameni care, prin puterea exemplului personal și profesional, aduc la lumină într-un mod etic tragismul situațiilor cu care se confruntă țara noastră. Ca nu cumva noi, cei care trăim în felurite bule, să rămânem cu impresia că totul merge strună. Aceștia sunt jurnaliștii excepționali – e un cuvânt banal, un clișeu, dar nu este altul care să-i definească mai bine – de la România, te iubesc!

Emisiunea de la Pro TV a încheiat recent cel de-al 20-lea sezon. A sărbătorit un deceniu de jurnalism de investigație de cea mai înaltă calitate, de victorii, care ne arată tuturor că, dacă îți folosești vocea așa cum trebuie, poți schimba ceva, chiar dacă se întâmplă doar la nivel de mentalitate. Succesul pe care l-a cunoscut până în prezent România, te iubesc! ne dă speranță și încredere că există oameni în țara asta – destul de mulți, chiar – care cred într-un viitor mai bun și care sunt pregătiți să-l construiască.

Într-o miercuri însorită de sfârșit de mai, ajung la redacția celor care fac lucrurile să se întâmple. Sunt șase: cinci jurnaliști de teren și un prezentator, pe numele lor Paula Herlo, Alex Dima, Rareș Năstase, Paul Angelescu, Cosmin Savu și Cristian Leonte. Îi iau la întrebări, așa cum și ei fac, când își practică meseria. Jurnalismul de investigații a fascinat mereu: este considerat un vârf, fiindcă însumează atât de multe domenii, presupune cunoștințe specifice și o dedicare absolută, înseamnă sacrificii, necesită curaj și livrează adevăruri, realități diferite de ale noastre.

Primul cu care am ocazia să povestesc este Cristian Leonte, prezentatorul emisiunii. A început să lucreze la Iași, unde traducea știri externe pentru un post local, apoi a ajuns să le redacteze, muncind și în radio, la un moment dat. A profitat de oportunități și a ajuns la Pro TV Iași, iar de acolo parcursul a fost natural. S-a mutat la București și a intrat pe teren, apoi la știrile de weekend. De zece ani moderează subiectele documentate de colegii săi și reușește să le ambaleze cu succes pentru publicul român. Exact cuvântul succes îl folosește și el când descrie România, te iubesc! și domeniul jurnalismului de investigație. „Este top și cel mai rewarding. Spectaculozitatea din spate are, și ea, un cuvânt de spus. Mă simt norocos, fiindcă sunt primul spectator care are șansa să vadă bruturile (materialele filmate înainte de editare, n. red.). E un domeniu în care lucrezi mereu contra cronometru, dar emoțiile pe care le trezești, reacțiile publicului, toate contribuie la mersul mai departe, indiferent că sunt subiecte pozitive sau nu, îmi explică Cristian Leonte.

Tot el spune și cât este de important ca echipa să colaboreze ca să poată merge lucrurile lin: „Am libertatea să mă consult cu colegii mei de pe teren ca să găsim împreună cele mai bune formule de introducere pentru subiectele lor. E mai personal. Făcând totul la comun te legi mai tare de aroma personală. Cât despre ce cred eu că face un prezentator bun (și vorbesc pentru mine aici), ar fi limba română foarte bogată, talentul de povestitor și exercițiul clasic de a fi în stare să repovestești un lucru pentru fiecare tip de public, pe înțelesul său, probabil vocea mea incredibilă, și atenția și concentrarea.

De la prezentator trec la restul echipei, iar reporterul Alex Dima îmi explică cum stau lucrurile din punctul lui de vedere. De fapt, se hotărăște să-mi arate dosarele care stau în spatele birourilor. Deschide unul voluminos, plin de post-it-uri și însemnări, și spune: „Uite, ăsta e de la Athos. Îmi dau seama câtă muncă e acolo. Apoi continuă: „Un material are în jur de 42 de minute. Pentru asta, eu filmez cam 42 de ore. Deci proporția e cam de 1 la 60. Asta înseamnă cam două-trei săptămâni de filmare cu cel puțin o săptămână de documentare înainte. Aproximativ cinci zile îmi trebuie ca să vizualizez tot brutul și să îl scriu. Scrisul îmi mai solicită două-trei zile. Am în minte informațiile și încerc să creez povestea, să mă joc cu imaginile și să fac o structură. Apoi îl trimit la montaj, unde stă patru zile, și gata. La cinci săptămâni ai un material. Așa, într-o ordine firească. Alex a fost profesor, îmi spune, iar după un an a intrat în presă. Alți cinci a fost corespondent politic al știrilor Pro TV, iar apoi a făcut un an de campanii, mari proiecte care înglobează mai multe reportaje pe o singură temă. E o ordine cumva prestabilită.

România, te iubesc! e o emisiune unde ajungi după ani grei de muncă și cu un bagaj sănătos de experiență profesională. E, practic, cel mai sus. Dar asta nu înseamnă că e mai puțin solicitant. „Ajungi, câteodată, în zone fierbinți, întâlnești oameni mai puțin prietenoși, pe care îi deranjezi și cărora le strici afacerile. Există multe momente tensionate. Uite, am făcut materialul cu defrișarea pădurilor. Acolo am dat de oameni care furau lemne și normal că nu au fost fericiți să ne vadă. La alt material am găsit hoți de conducte. Nici ei nu au fost prea prietenoși când ne-am băgat nasul. În cazul poluării, am dat de unii care aruncau gunoaiele unde nu trebuia să le arunce. Le-am spus să le ia. Au cooperat, fiindcă nu aveau ce face.

Citește continuarea în ELLE AUGUST 2018!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Unica.ro
Noizz
Psychologies
Mai multe din revista elle