ELLE SOCIAL: Femei care schimba lumea

Sase femei au decis, intr-un fel sau altul, ca lumea in care traiesc trebuie sa se schimbe si s-au hotarat sa faca ceva in legatura cu asta.

Citeste-le povestile, lasa-le sa te inspire si aminteste-ti ca nu e o solutie sa treci mai departe cand vezi ca ceva nu merge.

ANDREEA BRAGA

Sa zici despre tine ca esti feminista e inca un lucru complicat, in Romania, in 2017. Andreea Braga a simtit ca este una de mica, atunci cand vedea ca doar mama era cea care gatea, spala si facea curatenie, desi ambii parinti munceau. Instinctiv, si-ar fi dorit sa traiasca intr-o lume in care femeile si barbatii sa fi avut sanse egale sa isi indeplineasca visurile, mai ales ca isi aminteste de vecine batute de soti care tipau in scara blocului sau de colegi de scoala care le atingeau, pe ea si pe alte fete, pe sani si pe fund, impotriva vointei lor. Sau acel episod cand „ma intorceam de la scoala cu prietena mea, un barbat a intrat dupa noi in bloc, iar cand noi am intrat in lift, el a tinut usa, s-a dezbracat in fata noastra si a inceput sa se masturbeze“.

Sau cum o auzea pe mama ei povestind prietenelor ca si-ar fi dorit ca singurul ei copil sa fie baiat, lucru pe care i l-a reprosat, in adolescenta, cand mama i-a zis: „Mi-am dorit ce ar fi fost mai bine pentru copilul meu nenascut. Ar fi fost mai usor in viata pentru tine daca te nasteai baiat“. Si cand tot ea i-a povestit cum a fost viata ei ca femeie. „Mama a fost cea care m-a ajutat sa inteleg inegalitatile dintre femei si barbati si m-a incurajat, prin vorbele ei, sa imi doresc o altfel de lume.“ Asumat feminista a devenit doar dupa ce a urmat un curs de Teorii Politice Feministe, cu doamna prof. univ. dr. Mihaela Miroiu, care a ajutat-o sa isi depaseasca propriile prejudecati despre feminism si sa inteleaga ca acesta presupune respectarea drepturilor femeilor si asigurarea egalitatii intre femei si barbati.

A inceput sa lucreze cu FILIA, o organizatie non-profit, apolitica, feminista infiintata in 2000 pentru a dezvolta studiile de gen si cercetarile privind problemele femeilor in Romania, care azi actioneaza pentru respectarea drepturilor femeilor prin cercetare, advocacy si activism. Si care lucreaza direct cu femei si tineri din Valea Seaca si cu studente din Bucuresti, ca sa consolideze grupuri de initiativa care se implica pentru a rezolva probleme precum violenta in familie, abuzurile din partea autoritatilor, rasismul si clasismul, lipsa actelor de identitate, hartuirea sexuala la scoala si la facultate.

Dintre toate problemele astea, Andreea e mai ales preocupata de violenta impotriva femeilor, despre care spune: „E inacceptabil sa traim intr-o lume in care femeile sunt agresate fizic, psihic si sexual inca de cand sunt copile, de barbati din familie, de vecini, de prieteni, de straini, de colegi de munca, de iubiti. Sunt agresate sexual si batute acasa si in spatiul public si sunt invinovatite pentru asta. Toate acestea se intampla sub ochii nostri si de cele mai multe ori noi nu reactionam, ba chiar gasim scuze agresorilor si continuam sa iesim cu ei la bere. Intoarcem spatele supravietuitoarelor violentei, ne distantam de ele si este mai usor sa ne gandim ca noua nu ni s-ar intampla asta niciodata, desi violenta impotriva femeilor este atat de des intalnita.“

Are si o motivatie personala – a fost agresata sexual in copilarie, lucru pe care l-a acceptat si inteles greu. „Este un secret pe care am vrut sa il tin cat mai ascuns in mintea mea, sa il uit sau sa il ignor. Cand vorbesti despre violenta traita, ea prinde viata, exista si nu este usor sa o infrunti. Sunt experiente care te marcheaza si care te urmaresc.“ Si asta pentru ca, spune, suntem o societate care judeca in primul rand femeile care au fost agresate, si nu agresorii. Poate si de asta datele statistice arata ca una din patru femei din Romania a fost agresata fizic sau sexual de partener, ca 25% dintre omorurile inregistrate in 2015 au avut loc in familie si ca o femeie depune plangere la politie saptamanal pentru ca a fost violata de un membru al familiei (o minora la patru zile).

E o chestiune culturala intr-o societate in care, spune Andreea, „«Bataia e rupta din rai», «Daca nu o bate, nu o iubeste», «Femeia nebatuta e ca moara neferecata», «Femeia trebuie batuta, stie ea de ce». Normele sociale ne invata ca barbatul este capul familiei, ca barbatii sunt superiori femeilor – 72% din romani considera ca «o sotie ar trebui sa asculte intotdeauna de sotul ei» (Pew Research, 2017). De mici invatam ca baietii nu trebuie sa planga «ca fetitele», ca baietii trebuie sa stie sa se bata, ca masculinitatea lor este direct proportionala cu agresivitatea, cu forta, cu puterea pe care o au asupra celor din jur. Invatam fetele ca trebuie sa fie gospodine, sa aiba grija de casa si de copii, de la jucariile roz care le pregatesc pe fete pentru aceste activitati – masina de spalat, fier de calcat, bebelusi, oale si farfurii de jucarie –, in timp ce pe baieti ii incurajam sa exploreze si sa cucereasca lumea – cu pistoale, pusti, tancuri si masini de jucarie.“ Si mai sunt si manualele in care femeile sunt pasive sau doar ii ingrijesc pe altii, emisiunile cu femei agresate in direct, glumele sexiste, bancurile despre violuri sau chiar femeile agresate verbal in Parlament. Si mai sunt si autoritatile – unii vor sa faca ceva, spune Andreea, dar sunt limitati de lege, de lipsa finantarilor pentru adaposturi, de reticenta altor autoritati sau de lipsa de pregatire. Altii isi manifesta prejudecatile si limiteaza accesul victimelor la justitie sau servicii, crezand ca violenta se intampla doar celor diferiti.

Citeste continuarea in ELLE NOIEMBRIE 2017!

Recomandari
Noizz
Psychologies
Mai multe din revista elle