ELLE REPORTAJ: Femeile de la Moulin Rouge

Moulin Rouge este cel mai faimos cabaret al lumii si un simbol parizian. Dincolo de glitz & glam, insa, sta munca femeilor care dau viata unor spectacole ce nu inceteaza sa fascineze de mai bine de un veac. Intra in culisele unui teatru legendar!

Ma uit atenta la lampa cu abajur straveziu de pe masa la care am fost asezata si la care mi se aduce sampanie. Scaunele de catifea rosie se asorteaza cu lumina din incapere, simt atmosfera parca venita dintr-o alta epoca, in care femeile din jurul meu poarta rochii elegante accesorizate cu siraguri de perle, dansandu-si drumul printre mese, iar barbatii isi deschid nasturii de la sacou ca sa ia loc. Astept momentul in care luminile palesc, cortina se ridica si artistii isi fac intrarea, in ovatiile publicului la fel de extaziat ca mine. In seara asta traiesc si eu, emotionata, ritmurile de can-can de la Moulin Rouge.

Am ajuns la Paris intr-o sambata tarzie de mai, la invitatia lui Fanny Rabasse, managerul de presa de la Moulin Rouge. Intotdeauna mi-am dorit sa fiu spectatoarea celui mai faimos teatru de cabaret din lume si e a doua oara cand ma aflu aici, de data aceasta cu ochii reporterului larg deschisi, gata sa inregistrez detalii pe care nu le bagasem de seama din prima. Acum abia incep sa imi inteleg fascinatia fata de unul dintre simbolurile Parisului. Are legatura cu dragostea si curiozitatea mea pentru diferitele tipuri de arta, dar mai ales cu dorinta de a le cunoaste pe cele care dau viata acestui spectacol: femeile de la Moulin Rouge.

In Paris, Moulin Rouge pluteste dincolo de spatiu si de timp, reinventand traditiile, dar pastrand o nostalgie sarmanta. Pe cat de vechi, pe-atat de nou, pe cat de conservator, pe-atat de actual. Asteptand-o pe Fanny, observ pe peretii din lobby desenele originale ale lui Toulouse-Lautrec, geniul chinuit care a realizat si primul afis pentru un spectacol de la Moulin Rouge. Anul acesta se implinesc 128 de ani de cand teatrul si-a deschis portile.

Fanny imi povesteste ca 1889 este si anul in care a fost ridicat Turnul Eiffel, un alt simbol al orasului. Succesul Moulin Rouge si motivul pentru care ramane la fel de actual si astazi cred ca se datoreaza calitatii spectacolelor si faptului ca teatrul s-a adaptat fiecarei perioade, pe rand. Iar faptul ca este plin sapte zile pe saptamana, la cele doua show-uri zilnice, pe tot parcursul anului, e dovada ca lumea nu s-a plictisit. Ma uit la sirul de oameni de la intrare si imi confirm teoria.

„Astazi, show-ul este diferit de ceea ce a fost acum doua secole. Dar, bineinteles, am pastrat dansul can-can, devenit emblematic. Toate spectacolele, din 1963 incoace, au nume care incep cu litera «F» (Frou-Frou; Frisson; Fascination; Fantastic; Festival; Follement; Frénésie; Femmes, femmes, femmes; Formidable; Féerie). E ca o superstitie“, imi mai spune Fanny. „Totusi, locatia nu s-a schimbat. Doar cladirea initiala a ars in 1915, asa ca a fost reconstruita in 1921, cu sala de spectacole la etaj. In 1951 a fost deschisa sala pe care o avem si astazi, a treia, asadar.“

Conceptul de baza a ramas acelasi: „un loc unde femeile frumoase din Franta sa poata dansa“. Insa, in ce priveste mentalitatile, trebuie sa ne raportam si la context: „Cand s-a deschis Moulin Rouge pentru prima data, a fost un moment socant. Imagineaza-ti ce insemna pentru o femeie la vremea aceea nu numai sa-si arate picioarele, dar sa le si ridice, sa-si ridice fusta, chiar daca purta dresuri pe dedesubt. Apoi, in anii ’20 apare dansul topless pentru prima oara, din nou socant, chiar daca costumele erau si sunt create in asa fel incat sa acopere sanii cu bijuterii sau pene. Astazi, nimic din toate acestea nu mai socheaza. In primul rand, la vremea aceea, publicul era format din francezi. Astazi, oamenii vin din toata lumea doar ca sa vada spectacolul. Dar si noi mergem la ei. Personal, calatoresc cu dansatoarele peste tot pentru a promova si recruta. De multe ori suntem invitati la diferite evenimente ca simbol al culturii franceze. Deci observi impactul pe care Moulin Rouge il are azi.“

Realizator: Stefana Macovei
Foto: Sandie Bertrand

Citeste continuarea in ELLE IULIE 2017!

Recomandari
Noizz
Psychologies
Mai multe din revista elle