ELLE HEALTH: S.O.S. podoaba capilară

Căderea părului e una dintre cele mai stresante probleme estetice cu care se confruntă femeile. Însă, înainte de a urma orice tratament recomandat de prietene sau de Google, identificarea cauzei reale a problemei îți poate salva părul.

ELLE HEALTH: S.O.S. podoaba capilară

ca o veritabilă leoaică, am fost mereu mândră de coama mea. Nu vreau să pară că exagerez, dar cred că am fost binecuvântată, pentru că părul meu a ieșit victorios și strălucitor din toate încercările vieții – aici a se citi toate nuanțele de păr, de la negru albăstrui până la roșu intens sau blond platinat… am avut chiar și permanent, cândva, în liceu. Ideea e că, la cât de deschisă am fost la experimente, poate n-aș fi meritat să am un păr des, strălucitor, lung și blond auriu, precum l-am avut în ultimii zece ani. Credeam că sunt binecuvântată și minunea va dura pe tot parcursul vieții. De multe ori m-am imaginat ca o doamnă distinsă cu părul gri impecabil, dar mult și lucios, stilizat într-un coc messy de balerină.

Însă, de ceva vreme, încep să realizez că poate nu-mi voi putea realiza această fantezie. Părul a început să-mi cadă. Până aici, nimic ciudat. Teoretic, pierdem în jur de 100 de fire pe zi, iar asta e perfect normal (deși sunt convinsă că mie nu mi-au căzut niciodată atâtea), deoarece și părul are un ciclu de viață format din trei etape. Foliculul din dermă trece prin etapa de creștere (anagenă), după care urmează una intermediară, când firul stagnează (catagenă), iar apoi foliculul se odihnește și se regenerează (faza telogenă), pentru a da naștere unui nou fir de păr, la un moment dat. Deci m-am gândit că părul care cade e de fapt un semn că se va înnoi. Și cred că am realizat că am o problemă abia când am scos de la naftalină o clamă mare, cu perle, ce-mi cuprindea tot părul, și mi-am dat seama că coada mea e de două-trei ori mai subțire decât mi-o aminteam. Și trebuie să reținem că, în orice moment, 90% din firele de păr de pe scalp se găsesc în faza de creștere, perioadă ce durează aproximativ trei ani (deci coada pe care o ai e tot ce ai). Apoi, alt factor îngrijorător a fost că am remarcat că multe dintre firele căzute erau scurte (adică tinere, și ar fi trebuit să fie în faza de creștere), și eram obișnuită ca firele din perie să fie mereu cele mai lungi și mai degradate – după cum am menționat, până recent am purtat părul fie lung, fie foarte lung.

Și zic recent, pentru că primul pas pe care l-am făcut în încercarea disperată de a-mi păstra capitalul capilar a fost să fac un tratament cu keratină – dacă am puțin păr, măcar să fie magnific. Problema e că îmi tot cădea într-o veselie, așa că am fost nevoită să adopt o schimbare de look. Multă lume probabil își imaginează că în sfârșit am aderat la trend-ul balayage-ului și al bob-ului lung, acum, când ambele își dau ultima suflare, pentru că era și cazul. Dar nu, adevărul e că mi-am vopsit părul mai închis la rădăcină, pentru a evita să-l mai supun la vopsiri sau la alte tratamente chimice pe viitor, și l-am tuns pentru ca nu cumva să cedeze sub propria greutate. Și acum chiar nu mai pot să pun poze mai vechi cu mine alături de hashtag-ul #abouttoday. Mă rog.

După aceste soluții de avarie, m-am tot gândit… oare de ce? Teoria o știu, pentru că de-a lungul carierei am scris la fel de multe articole despre alopecia feminină pe câte fire de păr (mai) am pe cap, iar aceasta spune că părul cade prematur atunci când microcirculația de la nivelul scalpului e deficitară, astfel sângele nu mai transportă la fel de mulți nutrienți și oxigen către rădăcină. Dar totuși de ce? Am decis să analizez de-a fir a păr posibilele cauze, alături de doctorul atotștiutor și cel mai intim prieten al meu, Google. Și am aflat că printre posibilele motive se numără schimbarea sezonului (care totuși nu cred că poate decima atât de mult o coadă), factorii hormonali (oare fac parte din precentul de 1%… al femeilor care intră la menopauză precoce?!), ereditatea (exclus), metabolismul (a cărui schimbare ar fi trebuit să se reflecte și altfel)… sau poate am luat o ciupercă de la pisicină ori am trecut printr-o traumă.

Din câte știu, suferințele de ordin mental chiar pot cauza uneori căderea abundentă a părului (de aceea, în Elveția, pacientele cu alopecie sunt trimise și la psiholog), dar chiar dacă nu e totul roz ca pe social media, cred că aș fi observat dacă aș fi avut vreo suferință colosală. Sau poate mi s-a umplut vreun pahar… După acest monolog ipohondru, am decis să fac ceea ar fi trebuit de la început. Și anume să merg la medic, pentru că o consultație la dermatolog este primul pas în vederea tratării alopeciei.

Citește continuarea în ELLE DECEMBRIE 2019!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Unica.ro
Trending news
Mai multe din revista elle