ELLE FENOMEN: În căutarea purității: setea de dreptate și la ce folosește ea în lupta pentru schimbare

Auzim de cancel culture de fiecare dată când o persoană publică are o serie de păreri controversate, care nu doar lezează, ci chiar ajung să nege identitatea sau lupta pentru egalitate a unei comunități discriminate. Dar este acesta un fenomen real, în legătură cu care ar trebui să ne facem griji, sau un țap ispășitor pe care îl inventează cei atacați și criticați public?

ELLE FENOMEN: În căutarea purității: setea de dreptate și la ce folosește ea în lupta pentru schimbare

În 1956, în SUA, segregarea rasială era în sfârșit trecută în afara legii de Curtea Supremă. După acest moment istoric, scriitorul sudist William Faulkner, vrând să își arate susținerea și grija pentru cauza afro-americanilor, a transmis un mesaj răspicat către NAACP (National Association for the Advancement of Colored People), principala organizație care milita atunci pentru drepturi civile: „Luați-o mai încet!”.

Orice potențiale dubii legate de sensul acestui mesaj dojenitor au fost spulberate chiar de către Faulkner, care și-a continuat îndemnul prin a avertiza NAACP și Mișcarea pentru Drepturi Civile în general că, dacă această schimbare socială majoră a desegregării continuă să fie impusă peste noapte cu forța societății sudiste (neîmpăcată încă, pe atunci, cu abolirea sclaviei, darămite cu proaspăta abolire a segregării) de către „extremiști”, el se va vedea nevoit să își părăsească așa-zisa „cale de mijloc”. În viziunea lui, de pe această cale de mijloc, Faulkner împăca atât doleanțele unei comunități discriminate social și abuzate cât se poate de fizic, cât și pe cele ale comunității albe, care vedea aceeași discriminare și aceleași abuzuri ca fiind motivate de raportul de superioritate, respectiv inferioritate, rasială.

Răspunzându-i în paginile ziarului Partisan Review, scriitorul afro-american James Baldwin, care de-a lungul întregii sale cariere de romancier, jurnalist și eseist a scris pe larg despre lupta pentru drepturi civile, observa că nu era pentru prima dată când comunitatea de culoare auzea o astfel de amenințare mascată într-un îndemn, venită din partea unui așa-zis aliat moderat alb. Baldwin a argumentat atunci tăios că „Luați-o mai încet!” însemna nu că cineva ar trebui să încetinească marșul către drepturi egale, ci, dacă s-ar putea, să nu mai înainteze deloc. Cât despre calea de mijloc despre care vorbea Faulkner, Baldwin o recunoștea imediat ca fiind o poziție răspândită în societatea sudistă de atunci, pe care comunitatea albă o confunda cu implicarea directă în mișcarea pentru drepturi civile. „De ce, dacă în tot acest timp el și confrații săi luminați din Sud au luptat împotriva segregării rasiale din interior, reacționează cu atâta panică acum, când pereții stau să cadă? De ce și cum ajunge cineva să părăsească calea de mijloc, unde îi ajuta pe negri, pentru a sfârși în stradă, unde îi împușcă?”.

Această abordare a problemelor sociale arzătoare din partea unei comunități dominante, care nu resimte vreun fel de discriminare consistentă menită să îi anuleze, printre altele, identitatea, fie ea individuală sau de grup, nu e nici pe departe de domeniul istoriei. Atât pledoaria unui intelectual de calibrul lui Faulkner, cât și modul în care este explicată această pledoarie ca fiind absurdă, din perspectiva afro-americanilor, de către un intelectual de calibrul lui Baldwin, reprezintă esența unei discuții aprinse pe care o avem și azi. Cât de repede ar trebui să se producă schimbarea? Cât de mult ar trebui să îi menajăm pe cei care sunt reticenți în fața schimbării, când schimbarea este direct legată de calitatea vieții minorităților? Și, mult mai important, cum anume cântărim această schimbare?

În aceeași notă controversată, J. K. Rowling, iubita scriitoare a seriei Harry Potter, s-a găsit la începutul verii în mijlocul unei lupte mediatice crâncene, după ce a explicat, în repetate rânduri, că dacă disforia de gen (condiția în care se găsesc persoanele transgender și în care identitatea lor de gen nu corespunde cu sexul atribuit la naștere) ar fi o condiție reală (nenumărate studii arată că este), atunci aceasta ar nega experiența de viață și identitatea persoanelor cisgender (persoanele a căror identitate de gen corespunde cu sexul atribuit la naștere).

Declarațiile, care au apărut pe contul de Twitter al scriitoarei, iar mai apoi au fost reiterate într-o scrisoare publică, postată pe propriul website, sunt în conflict direct cu lupta pe care comunitatea LGBTQ+ (adică inclusiv persoanele transgender) o duce pentru ca toți membrii săi să fie tratați egal în societate. De această dată, îndemnul de a o lua mai încet nu a venit din partea personalității aflate în centrul controversei, ci din partea susținătorilor săi. Datorită social media s-au putut face auziți, peste criticii lui Rowling, și susținătorii ei, care au argumentat că aceasta este o feministă convinsă, care a criticat în repetate rânduri Partidul Conservator din Marea Britanie pentru discriminarea părinților singuri, și care a susținut și susține cauze caritabile care ajută orfanii să nu își petreacă copilăria în centre de plasament și, nu în ultimul rând, a susținut în nenumărate rânduri comunitatea LGBTQ, inclusiv persoanele transgender. Toate acestea sunt observații valide, iar cei care au anunțat că nu îi vor mai citi, cumpăra sau recomanda cărțile, cât și cei numeroși, care au sugerat că Rowling ar trebui să piardă colaborarea cu agentul său literar, cât și cu editura care o publică (adică să își piardă cariera), au fost catalogați ca luând parte la un linșaj mediatic și profesional, cunoscut și sub numele de cancel culture.

Criticând această acțiune de boicotare a brand-ului J.K. Rowling, aliații săi au părut să spună că, la urma urmei, este vorba despre o persoană extrem de progresistă, care, întâmplarea face, nu bifează una dintre căsuțele cauzelor sociale actuale: drepturile persoanelor transgender (în acest caz, dreptul minim de a le fi recunoscută identitatea). Putem observa, prin urmare, cum iese la iveală din nou o atitudine reacționară la schimbări sociale majore.

Atât celor care au sugerat că scriitoarea britanică ar trebui să își piardă cariera pentru declarațiile sale, cât și celor care și-au rezervat timp pentru a scrie pe larg de ce poziția ei față de identitatea persoanelor transgender nu este una validă li s-a reproșat că cer, pur și simplu, prea mult. Activiștii și aliații LGBTQ au fost informați altfel că nu pot cere egalitate chiar pentru toate grupurile discriminate peste noapte, ceea ce înseamnă că unele grupuri vor mai trebui să aștepte.

În cel mai recent special al său de pe Netflix, comedianul australian Jim Jeffries povestește despre cum tatăl lui, trecut de vârsta a doua, a fost etichetat ca transfob după ce a afirmat că îi place pe homosexuali (conform lui Jeffries, tatăl său a susținut căsătoria între persoane de același sex), dar că nu știe ce să creadă despre persoanele transgender. „Omul s-a obișnuit cu homosexualii ieri. Lăsați-l să se bucure de victoria asta. În felul ăsta o să-l alungați!”. În același segment, Jeffries invocă, și el, fenomenul numit cancel culture și se plânge că este atacat mediatic pentru glume pe care le-a făcut cu zece ani în urmă, când, în viziunea lui, spre deosebire de acum, era mai acceptabil să faci anumite glume.

Legătura dintre toate conversațiile pe care le avem azi legate de schimbări sociale, de la discriminarea rasială din SUA (problemă nerezolvată în timpul vieților lui Faulkner și Baldwin) până la drepturile comunității LGBTQ și tratamentul uman al refugiaților de război, și această poveste de speriat adulții, numită cancel culture, este una importantă. Înainte de orice, cancel culture reprezintă un fenomen atât de nou, născut în rețelele de socializare, că scriitorii, jurnaliștii și academicienii care îl studiază nu se pot pune de acord în ce formă există el și care sunt implicațiile sale. Apoi, faptul că auzim de acest fenomen doar atunci când persoane publice se plâng că se izbesc de prea multe păreri care sunt împotriva lor ne face să credem că este vorba doar de un țap ispășitor imaginar. Dar dacă vrem să înțelegem cu adevărat cine greșește, cine stă în calea schimbării și cine militează corect pentru ea, trebuie să înțelegem ce stă la baza acestui fenomen care a stârnit controverse.

Citește continuarea în ELLE SEPTEMBRIE 2020!

de Matei Norbert Bălan

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din revista elle