ELLE EXCLUSIV: MADALINA GHENEA – Povestea ei. Vorbele ei.

In Romania toata lumea o vaneaza. Presa tabloida a facut o obsesie pentru femeia care este cand starul senzual, cand mama tanara, cand frumusetea intangibila cu alura divelor Cinecittà. Dar nimeni nu stie cine este cu adevarat. In afara, fireste, de Madalina Ghenea.

ELLE EXCLUSIV: MADALINA GHENEA – Povestea ei. Vorbele ei.

M-am nascut in Slatina pe 8 august 1987, la ora 13:00, intr-o familie de oameni simpli. Primii ani am locuit in cartierul Steaua, intr-un apartament, cu parintii mei si cu fratele meu, Alin. Ai mei nu au avut norocul sa fie ajutati de parinti. Pe bunicul patern, Dumnezeu sa il odihneasca in pace, din pacate nu l-am cunoscut niciodata. S-a dus prea tanar. Eu, dintre toate rudele, nu seman cu tata, nici cu mama, seman cu el, inaaalt si slab, cu degete lungi, ten masliniu, par usor ondulat. Tot de la el am inteles ca am mostenit si generozitatea, ambitia, incapatanarea. Din povestile mamei, era un om care muncea mereu si nu statea locului niciodata. Eu asa sunt, dependenta de munca, daca nu am ceva de facut, gasesc.

Mama, draga de ea, mama este totul. Era o persoana foarte activa din punct de vedere profesional, veterinar fiind; era foarte solicitata si dedicata profesiei sale, mergea la urgente si de Craciun si de Anul Nou. De o rabdare induiosatoare cu mine, cu fratele meu, cu tata. Mergeam cu mama la serviciul ei, lucra in comunele si satele de pe langa Slatina. Acolo culegeam fructe, eram inconjurata de gaze, animalute, aer curat, miros de ploaie, de verde, de iarba, de foc, de fum, de viata la tara, si eu eram cel mai fericit copil pentru ca ma lua cu ea acolo, pentru ca imi placea la tara, dar mai ales pentru ca ma imbraca mereu frumos si pentru ca eram in centrul atentiei si fiecare imi daruia cate ceva… o nuca, un mar, un must. De mica m-am obisnuit sa colind satele, sa cunosc oameni noi zilnic, sa pastrez de peste tot cate ceva.

Azi Madalina e la fel, Madalina colinda lumea, cunoaste mereu oameni noi, poarta in suflet povesti si duce acasa cate o bucatica din fiecare colt pe unde a fost. E un muzeu casa mea, un depozit de lucruri, lucruri fara valoare, dar fiecare cu o poveste. Am avut marele noroc sa am o mama care mi-a daruit ambitia de a trai, curiozitatea de a cunoaste mai mult decat iti poate oferi o conditie obisnuita, dragostea de carte, imaginatia si speranta in drumuri pe care acel univers din Slatina le excludea.

Mama a purtat in suflet povesti cu personaje evadate din carti, de pe marele ecran, a visat pentru mine un viitor de artista. Mi-a spus aproape zilnic, de cand ma stiu, ca eu voi fi intr-o zi artista, a hotarat sa ma duca la scoala de arte si, chiar daca nu stia ea exact ce arta sa aleaga pentru mine, m-a impins spre canto, pian, balet, pictura.

Ne-am mutat din cartierul Steaua in centrul vechi. E superb acolo, de curand au filmat Morometii, sa mergeti sa vizitati (rade), la cateva minute de mers pe jos de locul care avea sa devina a doua mea casa, scoala de arte din Slatina. Doamne, cat am iubit acel loc! Patru ore pe zi, aproape zilnic, ascultam muzica clasica. Asa am crescut cu muzica, si ai mei canta amandoi. Azi ma usuc fara muzica.

Le-am incercat pe toate, am terminat scoala de arte la clasa de balet si azi as putea sa fiu profesoara cu diploma pe care am primit-o. Profesoara mea de balet, Maria Savescu, mi-a fost ca o a doua mama; s-a stins acum cateva luni. Poate ca o parte din drumul pe care l-am urmat in viata i-o datorez ei si vreau sa ii multumesc pentru tot ce a facut pentru mine.

Nu am fost un copil frumos, cred ca doar mama ma vedea frumoasa, la scoala eram cea mai inalta, cea mai slaba, cea care ducea catalogul la cancelarie, cea care strangea fondul clasei, cea care plangea pentru un 8. Nu am fost un copil insetat de dragostea parintilor mei, am fost un copil independent.

✩ ✩ ✩

Eu nu cunosc definitia talentului, sunt coordonate care compun succesul, cred ca una din componentele lui este forta interioara. Am cazut de atatea ori, de atatea ori m-am ridicat, si de cate ori m-am ridicat, m-am reinventat, am descoperit lucruri despre care habar nu aveam ca exista in mine.

In 2001, o agentie de modele din Bucuresti organiza un casting in orasul meu. Am fost si eu la acel casting, dar nu in speranta ca voi lucra vreodata ca model (excludeam asta), ci pentru ca fratele meu isi dorea sa vada cele mai frumoase fete din oras (rade). M-au intrebat daca am pasaport, nu aveam, nu iesisem niciodata din tara, de prea putine ori iesisem din judet. Cateva luni dupa, faceam la Milano prima mea prezentare pentru La Perla… si in acel moment nu stiam ce insemna La Perla.

  • Top din piele si bluza din tul, Moncler Gamme Rouge, magazinul Mengotti, pantaloni din bumbac si matase, Murmur, sandale, Zuhair Murad.

Fotografii: Joseph Cardo;
Realizatori: Roxana Voloseniuc si Domnica Margescu;
Styling: Vincenzo Quinto;
Consemnat de ioana Ulmeanu.
Machiaj: Barbara Pastore.
Coafura: Henzo Lorusso.

Citeste continuarea in ELLE DECEMBRIE 2017!

Recomandari
Noizz
Psychologies
Mai multe din revista elle