ELLE EXCLUSIV: Lupita

Lupita Nyong’O, actrita mexicano-kenyana care a cucerit lumea prin frumusetea si talentul sau, vorbeste despre ce a insemnat Oscarul pentru ea, cum e sa fii desemnata cea mai frumoasa persoana din lume si despre responsabilitatea de a fi un model pentru altii.

ELLE EXCLUSIV: Lupita

ELLE: Ca actrita, esti constant judecata de altii: regizori, public, media. Cum gestionezi asta?
Lupita NyongO: Incerc sa ignor acest aspect. Mama imi spune mereu ca fiecare job are si partile lui rele si urate, pe care trebuie sa le suporti. Pentru actori, acest lucru este judecarea constanta din partea publicului, ce vine odata cu notorietatea.

ELLE: Ți-ai dorit dintotdeauna sa fii actrita?
L.N.: Da, toata viata. Mi-am dorit sa fiu actrita chiar inainte de a sti ca asta e o profesie. In copilarie, imi placea sa-mi imaginez lucruri si sa joc teatru. Toata lumea stia ca ma ascundeam prin dulapuri si ma jucam cu papusile, in timp ce alti copii erau pe afara cu bicicletele si se distrau in alte feluri. Mama m-a alintat mult timp spunandu-mi mini-astronaut, pentru ca visam cu ochii deschisi, chiar si in timpul mesei. Intotdeauna incercam sa ma implic in piesele de teatru de la scoala, iar daca nu se montau, imi faceam propriile piese si-mi pacaleam prietenii sa joace in ele.

ELLE: Cum ti-ai inceput cariera?
L.N.: Nu cred ca noi, ca actori, avem cu adevarat cariere; avem o serie de experiente. Am avut primul rol ca actrita profesionista la varsta de 14 ani. Am jucat in piesa Romeo si Julieta, montata la Kenyan Repertory Theatre, cunoscut si ca Phoenix Players LTD.

ELLE: 12 ani de sclavie a fost primul tau film. Ți-a venit usor sa joci in fata camerei?
L.N.: Inainte de 12 ani de sclavie, am jucat intr-un serial TV numit Shuga. A fost o chestie fireasca, dar nu ma simteam in largul meu. E o diferenta intre a te simti firesc si a te simti confortabil. De exemplu, sa aduci pe lume un copil e un lucru firesc, dar deloc usor. La fel este si cu jucatul: a fost inconfortabil, cu siguranta, dar a fost cat se poate de natural, pentru ca stiam ca acolo trebuie sa ma aflu.

ELLE: Cum iti alegi rolurile? Cauti ceva anume?
L.N.: Daca inteleg ceva intim in legatura cu un rol, sau daca un personaj are o latura misterioasa si ma face sa-mi pun intrebari, atunci s-ar putea sa-mi doresc sa joc acel rol. Dar daca totul este evident si usor de descifrat, s-ar putea sa nu fiu interesata. Trebuie sa-mi doresc sa pun intrebari.

ELLE: Ai primit premiul Oscar pentru cea mai buna actrita intr-un rol secundar. Cum te-ai simtit cand ti-ai auzit numele rostit pe scena?
L.N.: Am fost derutata. Era atata zgomot in capul meu incat nu eram sigura daca eu mi-am rostit numele sau altcineva. Adica acele cateva momente care se scurg intre celebra fraza „iar premiul Academiei ii este acordat si anuntarea castigatorului sunt parca suspendate in timp si atat de chinuitoare. Intre bataile inimii si zgomotul din capul meu, tot ce puteam sa aud era: „Lupita Nyongo ai luat Oscarul, Lupita Nyongo n-ai luat Oscarul. Apoi a fost anuntat numele meu si l-am auzit pe fratele meu urland. Am stiut din strigatul lui ca era vorba despre numele meu. A fost foarte derutant, genul de experienta cand simti ca-ti parasesti corpul si te vezi de undeva din exterior.

Traducere si adaptare de Crina Alexe
Foto: Alex Lubomirski for LancÔme

Citeste continuarea in ELLE IULIE 2015!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din revista elle