ELLE EXCLUSIV: 100% Cristina Neagu

La 30 de ani, Cristina Neagu a ajuns, în clasamente și în imaginarul românilor, întruchiparea sportivei excepționale, cu performanțe de necon-testat. Iar pe drumul parcurs până aici s-a construit pe sine, rămânând 100% ea însăși.

ELLE EXCLUSIV: 100% Cristina Neagu
  • Vestă din fâș, Rick Owens, magazinul Entrance.

Ce îi face pe marii sportivi miraculoși în ochii noștri? De ce ne uităm la ei cu speranță, cu așteptări pe care nu le avem de la alți oameni? Din ce se conturează fascinația pentru performanță și trofee? Am privit-o jucând pe Cristina Neagu, sportiva recompensată în trei rânduri cu titlul de Cea mai bună handbalistă IHF a anului, o onoare singulară în istoria sportului pe care îl practică, pentru a găsi resorturile unei admirații fără rezerve. Pe teren, Cristina e specială, acționează în viteză, se mișcă decisiv, marchează mai des decât cele mai multe dintre colegele ei și are forța de a-și coagula coechipierele în jur. De asta este și liderul lor – Cristina evoluează la CSM București și e căpitanul (e vremea să găsim un echivalent feminin pentru acest termen) echipei naționale a României.

Joacă handbal de la 12 ani, iar în cei 18 care s-au scurs de când și-a descoperit talentul pentru acest sport, s-a schimbat odată cu el. A devenit mai rapidă, mai dură, mai rezistentă. Și fizic, dar mai ales psihic. Asta pentru că parcursul ei nu a fost cel mai lin. Cristina a avut de gestionat pauze lungi și chinuitoare cauzate de accidentări care le-au făcut pe alte sportive să caute retragerea, a trecut prin căutări și intervenții chirurgicale cu prognostic imprevizibil pentru cariera ei sportivă. S-a întors după toate, ca în povești, mai puternică. A revenit purtată parcă de propria convingere (și de munca unor medici care i-au reconstruit cartilajul umărului drept și ligamentele încrucișate de la genunchiul piciorului stâng) înapoi în teren și a performat spectaculos. Iar în tot timpul acesta a rămas la fel cum o știau și o iubeau fanii.

Vocală când era cazul, în forță în teren, de un firesc revigorant în afara lui. Și poate că tocmai în asta stă secretul fascinației pe care o stârnește Cristina, împreună cu o mână de alți sportivi care au atins astfel de altitudini ale succesului. În faptul că parcursul unui mare sportiv nu are cum să fie altfel decât obișnuit. Reușita sportivă nu are nimic miraculos. Înseamnă doar muncă, perseverență, convingere, eșec și, din nou și din nou, ridicare. Probabil că normalitatea acestui traseu este cea care îi face pe oameni să aplaude și să aștepte mereu mai mult.

Până la urmă, sportul la acest nivel de performanță nu este în ochii noștri decât o confirmare că lucrurile se pot întâmpla și dacă trec printr-un făgaș firesc, fără scurtături. Despre asta, despre lucrurile pe care și le mai dorește încă, după ce a câștigat aproape tot ce se putea, despre felul în care se privește pe sine, presiune, încredere și familie am vorbit cu Cristina pe când se afla în cantonament în Muntenegru, înainte de startul sezonului.

ELLE: Ai două surori, amândouă mai mari decât tine, nu?
Cristina Neagu: Da, mult mai mari, una cu opt, cealaltă cu 11 ani. Una dintre ele locuiește de foarte mulți ani în Spania, și este una dintre destinațiile mele preferate de vacanță în fiecare an. Oricât de scurtă ar fi vacanța, găsesc câteva zile să merg la ea, de zece ani. Merg și părinții mei de obicei, dar nu prea ne potrivim cu programul. Acum sunt toți în Spania, în afară de sora mea cea mai mare.

ELLE: Cât de importantă e familia pentru tine? Am tot citit că îți dorești una.
C.N.: Nu cred că există nimic mai important decât familia, bineînțeles că mi-aș dori să am propria familie la un moment dat, și copii. Îmi iubesc foarte mult nepoții. Sora mea a plecat de mică în Spania și așa s-a creat între noi o legătură și mai puternică. La început ne vedeam foarte rar, nu puteam să vorbim, altele erau vremurile. Îți dai seama că a plecat în Spania pentru o viață mai bună, nu pentru că îi era foarte bine în țară. A fost destul de greu la început, și s-a creat o legătură mai strânsă.

ELLE: Care e reacția lor la meciurile tale, la reușitele tale?
C.N.: Îți dai seama că sunt bucuroși, sunt triști când sunt eu tristă, mama face ture prin casă, nu prea poate să stea liniștită în fața televizorului. Mereu râd cu sora mea, că ele mai văd meciurile împreună. Și îmi spune mereu că nu stă liniștită, aleargă dintr-o parte în alta, îi agită pe toți. Și ea, și tata îi zic mereu: «Stai, domle, liniștită, că îi transmiți și ei». E amuzant. Ei trăiesc mult mai intens decât mine, așa e când ești pe margine. Eu nu prea simt treaba asta…

ELLE: Și sunt îngrijorați, îmi imaginez, la accidentări. Mai cu seamă că sportul pe care îl practici e destul de violent și tu ești o țintă.
C.N.: Și mai ales că am avut o perioadă îndelungată în care am fost accidentată, mi-am rupt ligamentul la genunchi la un moment dat, m-am dus acasă și îmi aduc aminte că mama a început să plângă, tot eu trebuia să o liniștesc. Și mie îmi era greu, oricum, în clipele alea. E foarte greu pentru ei. Dar pentru mine nu e același lucru pentru că eu sunt obișnuită. Lor, de pe margine, orice li se pare foarte mult. Când sunt lovită, când mă doare ceva… Eu zic: eh, sunt lovită, mă doare puțin, o să treacă.

ELLE: Încă una, practic.
C.N.: Exact!

Fotografii: Tibi Clenci.
Realizatoare: Domnica Mărgescu și Cristina Crăciun.
Interviu: Ioana Ulmeanu.

Machiaj: Jenny Matea.
Coafură: George Cozma.
Asistent styling: Iulia Alexandra Brăslașu

Citește continuarea în ELLE SEPTEMBRIE 2018!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Noizz
Psychologies
Mai multe din revista elle