ELLE COVERSTORY: Irina Rimes Superstar

Irina Rimes a muncit foarte mult ca să ajungă una dintre cele mai relevante vedete ale pop-ului românesc, dar asta nu înseamnă că misiunea ei s-a oprit aici.

ELLE COVERSTORY: Irina Rimes Superstar
  • Overall din latex din garderoba personală a artistei și pantofi sport, adidas, ZX 2K BOOST, 649 lei.

Fotografii: Christian Tudose
Realizatoare: Domnica Mărgescu, interviu de Paul Petrache

„Mi-a zis mama odată că / Nimeni nu-nțelege și nimeni nu te iartă / Că lumea e oarbă când e vorba de efort / Și nu tre’ să știe nimenea cât am muncit de fapt”. Nu se-ntâmplă chiar în fiecare zi ca o artistă pop să vorbească despre faptul că hiturile pe care le auzim la radio de ani de zile nu apar peste noapte și că tot ce vedem este produsul unei munci titanice, dar invizibile. O spune însă Irina Rimes în versurile de la „Bagă”, o bucată îmbibată de muzica trap, la ani distanță de piesele cu care o asociam până acum. Dar oricine ar fi urmărit cu atenție parcursul ei de până acum ar fi putut să observe cu ușurință.

Irina Rîmeș (a renunțat pe parcurs la î și ș pentru ca numele să fie mai ușor de reținut) s-a născut pe 22 august 1991 în satul Izvoare, raionul Florești, Republica Moldova, și spune că a început să compună poezii încă de prin clasa I. Scria despre țară, copilărie, casă, părinți, într-un caiet cu copertă lucioasă pe care era desenat un bebeluș care stă pe un bostan, și uneori cânta la mici concerte de la ea din sat organizate de primărie. Într-o zi, o doamnă care lucra la Căminul Cultural a venit la părinții ei și le-a zis „Fata asta are talent”. I-a convins să o lase în grija ei și să o ducă la Soroca, un oraș aflat la 40 de kilometri distanță, unde exista un fel de studio muzical pentru copii și chiar și o emisiune locală: Steluțe sorocene.

Înainte de a-i întâlni pe Ludmila și Valeriu Ceban, profesorii de muzică ce au îndrumat-o în anii ce au urmat, i s-a recomandat să învețe o melodie în limba engleză. Nu a învățat nimic, dar ca să vină, totuși, cu ceva, a compus în cinci minute o piesă care suna cam așa: „Ne eşti ca o zână, ne eşti ca o floare, copilărie nemuritoare. Ne eşti ca un cântec, ne eşti ca o casă, copilărie, grădină frumoasă”. „Ăsta a fost primul meu cântec, scris la 10 ani. Dup-aia nu am mai scris până la 20, nu știu de ce. Am fost cu piesa asta și pe la câteva emisiuni locale, așa m-am lansat eu”, râde acum. Îmi povestește toate astea într-o sală de conferințe a Quantum Music, label-ul care i-a lansat primul hit, unde o întâlnesc într-o după amiază.

Poartă niște blugi evazați cu talie înaltă și niște bocanci cu platforme, iar tunsoarea amintește un pic de Natalie Imbruglia pe vremea când lansa Torn. Probabil că a mai vorbit de o sută de ori în interviuri despre începuturile ei, dar dacă asta o obosește sau deranjează, nu se vede nici un moment. La 14 ani a plecat prima dată de-acasă, pentru a face liceul de muzică la Soroca. Profesorii Ceban au trimis-o și la o școală de muzică, dar asta n-a prins-o deloc: „Eu eram copil rebel, mie-mi plăcea să mă duc la discotecă, să cânt la serbările din liceu.” Irina nu era însă singurul talent local. La serbările locale, cap de afiș alături de ea era Mihaela Ojog, care apoi i-a luat-o înainte, după ce a venit în România și a semnat un contract cu producătorul Randi. „Era o fată în care se investea, era și frumoasă și învăța bine, eu trebuia să demonstrez mai mereu: de exemplu, dacă era o serbare și trebuia toată clasa să cânte un cântec, eu eram aia care făcea versurile, linia melodică, mă ocupam de producție”. Cele două, împreună cu o altă fată, Doina, ajunseseră să se împrietenească, iar lumea le spunea Troika. Dar când s-a terminat liceul, drumurile lor s-au despărțit.

Când a fost întrebată la ce facultate ar vrea să dea, Irina a zis cu jumătate de gură ASE. Ambii părinți erau economiști și spuneau că în domeniul ăsta ar putea să o ajute cu ceva. Ludmila și Valeriu Ceban au vorbit însă cu ei și i-au pus pe gânduri, așa că, cu câteva zile înainte de a pleca la Chișinău pentru admitere, au întrebat-o: „Irina, dar tu ce vrei?”. Pentru Irina nu era deloc clar. „În general, în Moldova nu vezi perspectiva, pentru că ori se fac bani puțini din muzică, ori trebuie să muncești de zece ori mai mult, pentru că nu există o industrie propriu-zisă. Trebuie să te descurci cumva. Și de unde să începi, ce să faci?”. Pentru că nu există un model de business muzical în Republica Moldova, singura variantă este să plătești un producător să-ți facă piesa, după care tu trebuie să o promovezi la radio și în emisiuni. „Acolo munceam și scoteam piese ca să fiu cunoscută pentru a lua mai mulți bani la o nuntă, pentru că banii îi făceai din nunți, nu din concerte”. Irina a intrat pe singurul loc la buget de la Conservator și a rămas nu pentru că putea învăța acolo ceva în plus față de o școală obișnuită de muzică, ci pentru că s-a gândit că este o oportunitate bună să îi cunoască pe viitorii profesioniști din domeniu.

Citește continuarea în ELLE OCTOMBRIE 2020!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din revista elle