ELLE BEAUTY: Stigmatul intervențiilor estetice

Deși multe femei recunosc că și-ar dori să recurgă la intervenții estetice mai mult sau mai puțin invazive (sau au făcut-o deja), stigmatul la adresa retușurilor este o realitate, care îngroașă valul de hate la care asistăm pe rețelele sociale. Ce cred despre asta persoanele publice care și le asumă?

ELLE BEAUTY: Stigmatul intervențiilor estetice

Recent, #tenyearchallenge a făcut ravagii pe Facebook. Mulți dintre noi ne-am expus pozele de acum versus cele de acum… zece ani (inclusiv subsemnata). Și, în mod natural, imediat după acest val de comparații, a apărut trend-ul anti-10yearchallenge. Și meme-le. Dintre toate, una mi-a atras atenția în mod deosebit: „10yearchallenge e cea mai bună reclamă pentru intervențiile estetice”. M-a intrigat, pentru că am văzut multe reacții de amuzament, ca și cum ar fi fost vorba de o glumă bună. Și mi-am dat seama că stigmatul intervențiilor estetice încă este de actualitate, în pofida faptului că piața chirurgiei plastice din București este înfloritoare.

De fapt, oare de ce mă mir? Majoritatea femeilor (atât celebrități, cât și muritoare de rând) care apelează la intervenții estetice vorbesc în șoaptă despre asta și neagă chiar și atunci când dovezile foto sunt incontestabile, vezi Kylie Jenner (care spunea că își mărește optic gura cu ajutorul conturului de buze) sau Renée Zellweger (care a apărut pe covorul roșu cu o blefaroplastie proaspătă și a declarat ulterior că arată așa datorită unui stil de viață sănătos).

Femeile care nu recunosc că ar fi apelat la chirurgia plastică o fac pentru că nu vor să fie judecate/compătimite/acuzate de superficialitate și așa mai departe. Retușurile estetice au ajuns să fie o chestie pe care foarte multă lume o face, dar nu vorbește despre asta. Deci, oricât ar fi de ridicolă negarea, pare să fie cea mai sănătoasă variantă într-o societate intolerantă. „În urmă cu 10-12 ani, domeniul chirurgiei estetice era un subiect tabu în România, oamenii erau reticenți. La fel se întâmpla și în urmă cu două sau trei decenii, când unele femei ezitau să se vopsească și când se spunea că machiajul strică tenul. În ultima perioadă, totuși, cred că nu se mai poate vorbi despre un stigmat social, drept dovadă stă numărul tot mai mare de pacienți care apelează la aceste servicii. Înregistrăm o creștere anuală de până la 10% a pacienților clinicii noastre. Mai mult, constat un interes sporit din partea bărbaților, ponderea lor a ajuns la 25% din totalul pacienților pe care îi am în clinica mea, iar procentul este ascendent. În trecut, cred că reticența provenea din lipsa acută de informare legată de tratamentele estetice, dar și pentru că oamenilor le era teamă de greșeli sau rezultate neconforme așteptărilor. Dar societatea românească a evoluat foarte mult, a devenit tot mai informată și odată cu informația s-a schimbat și modul în care lumea privește intervențiile. Există o deschidere fantastică pentru tot ceea ce este nou și revoluționar în domeniu, medicii români au devenit din ce în ce mai apreciați, prin profesio-nalism și maximă seriozitate se construiește încrederea”, spune dr. Morad Iancu, specialist în chirurgie plastică și medicină estetică la Clinica Luxury Aesthetics.

Totuși, vorbind cu oamenii din jurul meu îmi dau seama că stigmatul social nu atinge doar intervențiile nereușite (precum Michael Jackson, care a speriat o lume întreagă în privința chirurgiei plastice), ci și rezultatele estetice, frumoase, atrăgătoare, pe care le privim ca pe niște medalii nemeritate. Și mă întreb de câte ori nu mi s-a întâmplat să văd pe Instagram un fund extrem de bombat, o pereche de sâni obraznici sau un aspect tineresc la o doamnă în vârstă, și să nu mă consolez acuzând de falsitate: „Eh, e operată!” sau „Money well spent!”, cum zice Wendy Williams. De parcă această declarație ar dezbrăca de frumusețe obiectul admirației mele.

Eu, care pledez la orice colț (de Facebook) pentru toleranță, nu mă pot abține să-mi treacă asta prin cap, pentru că e ceea ce am auzit/citit prea multă vreme. Adunăm mesaje din jurul nostru și ajungem să le redăm pe pilot automat, fără să le mai trecem prin filtrul gândirii, al deschiderii și mai ales al acceptării. De exemplu acum, când admirăm părul unei femei, nici nu ni se mai pare relevant dacă este culoarea ei naturală sau nu. Dar mentalitatea colectivă e unul dintre lucrurile cel mai greu de schimbat. „Când vorbim despre vedete, oameni care sunt idolatrizați, într-adevăr, se pune problema de stigmatizare. De ce? Pentru că ideea de intervenție estetică în sine înseamnă să nu te iubești așa cum ești. Și suntem înclinați să judecăm persoanele care decid să schimbe felul în care arată, pentru că acest lucru atinge ceva în noi înșine: fie că ne amintește că noi, față de ei, nu am avea banii sau curajul să apelăm la retușuri, că a îmbătrâni e inevitabil, sau ne fac să ne gândim la propriile defecte fizice. Și pentru a ne apăra de aceste idei, este mai ușor să criticăm, să respingem. Nu de alta, însă alternativa ar fi să ne uităm în propria ogradă, sau chiar în oglindă! Iar acest stigmat va dispărea doar în măsura capacității noastre de a ne accepta pe noi înșine așa cum suntem”, spune Ana Pantazescu-Ana, psihoterapeut cognitiv-comportamental.

Citește continuarea în ELLE MARTIE 2019!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Unica.ro
Trending news
Mai multe din revista elle