ELLE BEAUTY: Semnele nevazute ale imbatranirii

Timpul se scurge pe nevazute si nesimtite, dintr-o parte a clepsidrei in cealalta, si deocamdata nu putem schimba cu nimic acest proces. Ce putem face, insa, este sa ne iubim in fiecare etapa a vietii si sa ne straduim sa ne infrumusetam calatoria.

ELLE BEAUTY: Semnele nevazute ale imbatranirii

Ne e atat de usor sa remarcam urmele trecerii timpului pe actori! Chiar m-am surprins de curand cautand poze cu Anita Ekberg, dupa ce am revazut-o in Fantana Trevi din Roma anilor 60. Gratioasa ca o zeita olimpiana, in viziunea lui Fellini parea nemuritoare, insa pozele ei de acum mi-au aratat ca anii au fost necrutatori cu frumusetea ei. Cu ocazia cercetarii mele, am aflat si ca s-a stins din viata anul trecut. Am inghitit in sec. Pentru ca stii ce nu ne este la fel de usor sa observam, precum paiul din ochiul altuia? Modul in care isi pune timpul amprenta pe noi.

Ne privim in oglinda zilnic, ca si cum ne-am intalni cu cea mai buna prietena. De aceea, nu vedem micile fluctuatii in greutate, pierderea tonusului, a prospetimii pielii sau aparitia liniilor mai mult sau mai putin fine. Suntem mult prea preocupate (si pe buna dreptate) de planurile si grijile pe care le avem, de aplicarea cremei, de ascunderea cearcanelor. Ne dam seama ca nu mai suntem aceleasi persoane de acum cativa ani abia cand probam hainele pe care le pastram pentru ocazii speciale, cand ne comparam varianta din oglinda cu poze mai vechi sau cand primim feedback (nesolicitat) de la cunostinte care ne vad rar.

Daca as putea sa privesc tot acest proces intr-un mod detasat, mi s-ar parea absolut fascinant. Ca si cum as vedea toate anotimpurile derulandu-se cu rapiditate intr-un clip de cateva minute, cu tot cu apusuri si rasarituri, peste un monument sacru. E fascinant ca, o data la sapte ani, toate celulele din corpul nostru se refac complet si devenim practic o clona a persoanei care eram la momentul respectiv. Nu mai avem mainile care au invatat sa scrie, buzele care au primit primul sarut, dar, slava Domnului, nici parul care a fost vopsit stangaci pentru prima oara. De fapt, poti merge pana la a spune ca iubitul de acum zece ani nu a atins niciodata femeia care esti azi. Tot ce pastram sunt amintiri, pe care, conform studiilor, le infrumusetam, le impodobim cu emotii si detalii de fiecare data cand le revizitam.

Deci existenta ne supune la metamorfoze pe tot parcursul ei, indiferent ca suntem sau nu pregatite pentru diversele ei etape. Insa imi imaginez ca, daca toate artele, vechi si noi, sau bunicile care isi regreta frumusetea n-ar mai glorifica atat de mult tineretea, ne-am bucura mult mai mult de tot ceea ce are viata de oferit. Asta imi aminteste de un citat din intelepciunea colectiva de pe Facebook care spune ceva de genul: „N-o sa mai fii niciodata tanar precum esti azi, dar nici n-ai mai fost vreodata la fel de batran. Prima parte iti induce the fear of missing out, iar partea a doua te aduce cu picioarele pe pamant.

Glorificarea tineretii

Poate e deformare profesionala, sau (mai degraba) o inclinatie personala, insa eu ma declar o adepta a tineretii. Imi colorez parul mult prea des ca sa aflu daca am vreun fir alb, sunt o mare consumatoare de remedii cosmetice si estetice care-mi promit ca vor tine timpul in loc, ca in filmele in care toate personajele ingheata, pentru a-i oferi eroului principal ragazul unui monolog. Si (cu un dram de jena) admit ca devorez cu aviditate toate stirile legate de cercetarile care cauta solutia reproducerii impecabile a celulelor pe o periodata nelimitata. Adica reteta tineretii vesnice (in momentul de fata se desfasoara niste studii foarte interesante la Universitatea din Tsukuba, Japonia).

Una dintre cele mai populare teorii ale imbatranirii sustine ca deteriorarea pe care o experimentam odata cu trecerea timpului este cauzata de mutatiile de ADN de la nivelul mitocondriilor – uzinele energiei celulare. Insa oamenii de stiinta au demonstrat ca problema ar fi incetinirea productiei de glicina, un aminoacid care poate reda abilitatea mitocondriilor de a produce energie. Poate-poate voi avea norocul de a face parte din generatia care va avea acces la un remediu, doar orice e posibil, nu? Pe de alta parte, ma intreb de ce nu pot si eu sa privesc imbatranirea cu seninatate, ca pe o dovada a anotimpurilor traite, a experientelor mele? Poate pentru ca glorificam tineretea de prea multe secole pentru a ne opri acum.

Cele mai celebre statui si picturi infatiseaza chipuri si trupuri tinere, iar literatura si filmul ne sugereaza (in special noua, femeilor) ca nu se mai intampla nimic interesant dupa 30 de ani. Nu as fi remarcat acest fapt daca nu se plangeau diverse staruri de la Hollywood ca nu mai primesc roluri principale dupa o anumita etate. Si daca nu ar fi scris Balzac celebrul roman ce idealizeaza femeia trecuta prin trei decenii de experiente, probabil ca varsta-limita care e permisa acceptarii eternului feminin ar fi fost si mai mica. Dar, lasand gluma la o parte, marturisesc ca traiesc un conflict interior care penduleaza intre feminista care considera ca o femeie merita ode, versuri, flori si roluri indiferent de silueta sau varsta, si persoana care testeaza, recomanda si chiar crede cu adevarat in magia industriei tineretii. Pentru ca deja nu mai vorbim (doar) de beauty, majoritatea inovatiilor din domeniul frumusetii isi propun sa ne ofere o aura adolescentina. Ne machiem ochii pentru a parea mai mari (copiii au ochi mari, cu gene curbate), ne dorim in obraji un roz feciorelnic si ne plac machiajele care ne ajuta sa aratam mai fresh, fara sa folosim artificii vizibile. Dupa cum am aflat acum cativa ani in cadrul unei conferinte internationale despre tendinte, cel mai puternic trend al urmatorilor 50 de ani e tineretea.

Text: Lavinia Gogu
Foto: Mihai Bumbu

Citeste continuarea in ELLE MARTIE 2016!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din revista elle