Despre jurnalism în 2019

Cred că jurnalismul este cea mai încercată meserie în acești ani. Și nu mă refer aici strict la faptul că toată lumea crede de cuviință că azi scriitura e gratis, la doar un click distanță, (în foarte puține cazuri oamenii sunt dispuși să plătească în online pentru un conținut de calitate), și mai mult, puțini se străduiesc să rețină unde au citit un text bun, care e sursa lui, ba chiar îți spun sincer că l-au citit pe Facebook! Sau nu văd nimic în neregulă în a-ți lua pur și simplu textul, pe care ți-l descoperi apoi în e-mail-uri virale sau cine știe pe unde.

Despre jurnalism în 2019

Ca și cum nu ar fi suficient, în jurnalism lucrurile se schimbă (sau sunt afectate, cel puțin), cu fiecare schimbare de tehnologie. Într-un fel scrii pentru print, în cu totul alt fel trebuie să scrii pentru online (din cauză de SEO) și altfel în social media. Ai zice, o mulțime de premise să fii iritat (dar și provocat în permanență) ca jurnalist.

Dar să zicem că ai nervii tari și te încumeți să ieși la luptă, pe teren. Unde, ce să vezi?!, e gălăgie mare, pentru că, deh, arbitrii (the old establishment) au dispărut, acum cititorul e suveran, el decide cine e bun și cine nu, și asta se stabilește de multe ori prin „cine urlă mai tare e mai auzit”. Cred că pe-asta am mai zis-o o dată. Dar să nu crezi că poți spune chiar ce crezi, pentru că filtrele au devenit mai acerbe ca niciodată: la putere e political correctness, ceea ce, cum să zic?!, e corect atâta vreme cât mă lasă, totuși, să găsesc un termen, un cuvânt pentru o persoană de culoare, de exemplu, sau grasă…

Am o prietenă în Statele Unite care mi-a spus la o masă la care eram cu copiii noștri că nu poate să-i spuna fiicei ei de patru ani să nu mai mănânce dulciuri că se îngrașă, pentru că nu ar fi politically correct. Ușor perplexă îi spun: „Bine, bine, dar îngrășatul poate să devină o problemă medicală, nu e doar un moft!”. „Sigur, dar mai bine eviți, nu știi unde merge și ce spune copilul…”. Nu vreau să mă gândesc la problemele unui jurnalist pe politic, acolo cred că începe adevăratul calvar!

În politică, lucrurile trebuie să fie radicale, clare, fără tăgadă: ești de dreapta sau de stânga! Cum să te menții echidistant, total apolitic, când și o simplă remarcă de genul „totuși, lui Trump îi plac animalele” (un exemplu inventat) ar stârni un val de ură la adresa ta? „Păi n-ai spus că ești împotriva lui Trump?!”. „Am spus doar că-i plac animalele…”

În fine, am scris acest text cu două scopuri: pe de o parte, să vă mulțumesc că sunteți aici și că ați plătit pentru această revistă, și pe de altă parte să vă rog să înțelegeți că jurnalismul este o meserie cât se poate de serioasă, iar ca să ți-o faci bine și să informezi corect trebuie să fii total imparțial și lipsit de ipocrizie. Nu e o misiune deloc ușoară, dar noi încercăm să o îndeplinim cu profesionalism și cu răspundere față de cititorii noștri. (Bineînțeles, atunci când sesizați orice mică abatere, vă rugăm să ne-o semnalați). Închei urându-vă o toamnă frumoasă și echilibrată!

Roxana Voloseniuc REDACTOR SEF

Instagram: @roxanavoloseniuc

Foto: Dan Beleiu

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din revista elle