Amintiri & experiențe

Nu știu dacă ați dat peste un meme din timpul carantinei care spunea că „nu voi pune la socoteala vârstei acest an, pentru că nu l-am folosit“, dar pe mine mă amuză foarte tare și îl preluasem cu succes.

Amintiri & experiențe

Mi se părea foarte cool să fiu cu un an mai tânără, pentru că, realist vorbind, și vârsta e o convenție, nu? Ulterior, însă, gluma a devenit perfect valabilă când m-am surprins, adesea involuntar, în discuții, că nu luam în considerare anul 2020, pur și simplu îl percepeam ca pe o paranteză în viețile noastre și atât.

Cu toate că nu l-am simțit pe deplin irosit și am făcut multe lucruri utile, plăcute chiar, părea gol. Abia mai târziu mi-am dat seama și de ce. Îi lipseau ancorele, momentele acelea pe care ți le amintești cu drag și în care spui: mai ții minte locul acela în care am fost? Întâlnirea cu X sau Y, spectacolul sau festivalul la care am mers? Vacanța la schi? Adică lipseau amintirile, momentele pe care le pui în sertarul creierului și din care te hrănești și ulterior.

Azi suntem fericiți că am început să ne creăm din nou amintiri, să umplem sertarele, să ne aducem aminte de experiențe, trăiri…

Citind acest număr înainte de a merge la tipar am rămas puțin pe gânduri după ce am terminat articolul Gabrielei Pițurlea, noua noastra colegă, despre asociația Ana și Copiii. Fără a face neapărat o paralelă clară cu ce am spus mai sus, îmi imaginam totuși termenii în care Mihaela Voivozeanu își face bilanțul celor 20 de ani de activitate a asociației pe care a înființat-o: câte vieți de copii a ajutat sau recuperat, pe câți i-a pus pe șinele vieții, câți au absolvit 12 clase, sau măcar 10. Iar cifrele au ajuns deja la mii. Este un articol pe care vă invit să-l citiți, dar nu pentru a proba zicala conform căreia sunt mai fericiți cei care dăruiesc decât cei care primesc, ci pentru a înțelege mai bine că voluntariatul ar trebui să fie parte din viața noastră, că experiențele vieții trebuie să conțină și astfel de lucruri, că echilibrul nostru e dat și de astfel de gesturi umanitare, sau chiar activiste. Și că și ele ne împlinesc emoțional.

Probabil că în momentele în care citești aceste rânduri la Cluj are loc deja Festivalul de Film Transilvania, dansează Polunin (despre care vom vorbi și noi în numărul de septembrie), este proiectat ultimul film al lui Radu Muntean, Întregalde, despre care poți citi în acest număr într-un interviu cu actorii din distribuție, realizat chiar înainte de premiera filmului la Cannes.

În august, la Sibiu va fi Festivalul de Teatru, în septembrie, la București, revine Festivalul Enescu… avem atâtea motive pentru a fi fericiți încât, iată, sertarele noastre emoționale vor fi din nou umplute de amintiri.

Roxana Voloseniuc REDACTOR SEF

Instagram: @roxanavoloseniuc

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
peroz.ro
evedete.ro
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din revista elle