Designer corporatist

In interviul pe care Mihaela Frank i l-a luat lui Amos Oz (pag. 92), acesta recunoaste ca e fascinat de familie – pe care o considera cea mai misterioasa si mai paradoxala institutie – si ca si-ar dori sa se transforme intr-o musca si sa patrunda in viata cit mai multor familii, pentru a le studia traiul, com­portamentul, viata.

Designer corporatist

Proaspat intoarsa de la Paris, de la prezentarile de prêt-à-porter, toamna-iarna 2012, eu, una, mi-as dori sa fiu o musca in atelierele designerilor, ale tuturor designerilor pe care ii admir. Sa vad cum se nasc ideile, cum aleg materialele, cum le muleaza pe modele, cum se cearta cu echipa (care e, la urma urmei, tot o familie), cum aleg styling-ul unei colectii… si cum primesc criticile sau ovatiile la sfirsitul show-urilor.

Cred ca i-ar fi greu si unei muste sa asiste la toata aceasta tensiune si presiune la care sint supusi, o data la sase luni, designerii si echipele lor (unii dintre ei chiar mai des, cind casa pentru care lucreaza prezinta si colectii de resort sau haute couture). Fata de decadele trecute, atunci cind moda nu era incarcerata intr-un sistem, iar ideile creative erau mult mai libere sa circule nestingherit, azi designerul trebuie sa se supuna cifrelor, vinzarilor, sistemului si sefului care il poate da afara daca cele de mai sus nu au rezultatele corespunzatoare.

Putini, foarte putini designeri mai sint „sefii” propriilor case de moda. Azi, designerul nu mai este tratat nici macar ca artist, ci ca un angajat care trebuie sa produca pe banda rulanta, pentru ca, altfel, i se poate intimpla ca lui Raf Simons, care a fost inlaturat (se aude ca destul de brutal) de la cirma casei Jil Sander (Domnica Margescu iti va da mai multe detalii si vine cu noutati despre ultimele colectii in materialul pe care il semneaza de la Paris Fashion Week – pag. 50).

Cred ca toti designerii si-ar dori sa fie Azzedine Alaïa, ultimul veteran al modei pe care nu a reusit nici un corporatist sa-l subjuge. Inca isi deseneaza singur, cu creta, tiparele – asa cum l-au surprins Domnica Margescu si Cristina Craciun in atelierul lui –, isi prezinta colectiile cind vrea, cum vrea si… guess what?! Colectiile lui sint in continuare superbe si extrem de dezirabile.

Chiar si in aceste conditii, ma intorc mereu de la Paris cu sute de imagini pe retina – siluete senzatio­nale, pe care as jura ca nu le-am mai vazut niciodata. Exista inca idei noi, idei inovatoare, si sint fericita ca acest domeniu, moda, nu a secat si probabil nu va seca niciodata, oricit de coplesitoare ar fi corporatia pe capul designerilor.

Oh, si sa nu uit de materialul Ioanei Ulmeanu despre cluburile de swinging din Bucuresti (pag. 98). A fost acolo si relateaza de la fata locului!

P.S. Ca in fiecare aprilie (si noiembrie), am pregatit si de data asta un supliment dedicat barbatilor nostri… sau barbatilor pe care i-am dori ai nostri. Sper ca sotii, partenerii sau prietenii vostri sa gaseasca inspiratie in paginile ELLE Man.

Roxana Voloseniuc REDACTOR SEF

www.roxana-voloseniuc.ro

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din revista elle