Scris cu premeditare

Daca nu s-ar fi inventat fotografia digitala, peretii biroului sau ar fi fost tapetati cu poze de la locul crimelor pe la care a trecut. La scurt timp de la lansarea in România a ultimului sau roman, Aproape mort, Peter James isi planuieste urmatorul atac editorial. Fetelor, tineti baietii departe de librarii!
 

La prima vedere, Peter James pare un tip normal. Ii plac vacantele in sudul Frantei, are o colectie de masini de lux, participa la cur­sele de mare viteza. Il dau de gol insa pe­re­chea de catuse in miniatura de la reverul hainei si sosetele rosii purtate cu o pereche de pantofi im­pe­cabili, trasatura de stil imprumutata probabil de la mama sa, Cornelia, designerul de ma­nusi al reginei Marii Britanii.

Autor a 19 romane de suspans, traduse in peste 29 de limbi, Peter e genul de scriitor profesionist care isi respecta programul de creatie – de la sase la zece seara – si care isi gaseste inspiratia intr-un pahar de Martini cu vodca asezonat cu patru masline verzi. Pentru ca thriller-ele sale sa fie cit mai veridice, Peter isi petrece mare parte din timp in compania patru­lelor de politie din cartierul cu cel mai inalt grad de criminalitate din UK, Brighton. Desi e claustrofob, pentru a se pune in pielea unuia din perso­najele sale, a rugat un gropar sa il inchida intr-un sicriu timp de citeva minute. Din fericire, el n-a avut ghinionul eroului din romanul sau, care, dupa ce e ingropat in gluma de amicii sai, e parasit de acestia acolo, din simplul motiv ca toti mor intr-un accident de masina. Asadar, iata-l in fata mea pe fotoliu, sorbind cu pofta dintr-o Coca-Cola Light.

ELLE: Cu ce ocazie in România, dincolo de intilnirea cu cititorii de aici?

Peter James: Lucrez la un thriller in care un cadavru apare in apele Angliei, iar indiciile duc pina in România. Asa ca am venit sa iau pulsul locului. Pun mare pret pe documentare si nu pot scrie despre o tara in care nu am fost niciodata.

ELLE: Aproape mort, Sa mori frumos, Viu sau mort. De ce ultimele dumneavoastra romane au in titlu cuvintul „mort“? A ajuns acesta sa vinda mai bine o carte decit sexul?

P.J.: (ride) E drept ca a devenit un fel de brand id pentru mine. Mult timp am scris carti cu titluri dintr-un singur cuvint, cum a fost Alchimistul si apoi Paulo Coelho a aparut si el cu Alchimistul. Nu poti pune drepturi de autor pe un singur cuvint. In schimb, nimeni nu a mai scris un roman care sa se cheme Dead man’s foot steps sau Looking good dead. Dar acum, ca ai amintit de sex, ma gindesc ca n-ar fi exclus sa scriu un roman care sa se cheme Sex si moarte.

ELLE: Cum faceti fata competitiei cu industria cinematografica? In fond, e mult mai usor sa vezi un thriller de doua ore decit sa citesti 500 de pagini de roman…

P.J.: Eu le-am facut pe amindoua si cred ca am invatat foarte multe despre scris lucrind in televiziune si in cinematografie. Sint constient ca atunci cind cineva ia o carte de-a mea, daca isi pierde interesul, poate oricind sa dea drumul la televizor. In sitcom-urile americane exista regula ca la fiecare 12 secunde sa se spuna o gluma. Motivul e acela ca jumatate din pu­blic sta in fata televizorului zapind. Bine, asta nu inseamna ca in carte am cite o gluma la fiecare 12 secunde, dar am mereu in minte aceasta intrebare: ceea ce scriu il va face pe cititor sa lectureze si propozitia urmatoare? Daca te uiti la marii scriitori de acum o suta de ani, care nu erau constrinsi de Internet sau televiziune, ei isi permiteau sa ia cititorul la o plimbare prin tinutul in care se petrecea actiunea romanului. William Thackeray, in Vanity Fair, spune: „Draga cititorule, iata-ne calatorind prin New York. Dar lasa-ma sa-ti povestesc cite ceva despre…“. Ei, fa asta acum si esti un om mort. Revenind la intrebarea ta, in ciuda sutelor de filme pe care le-am vazut, pentru mine cel mai minunat moment este intilnirea cu o carte. Un roman iti stimuleaza imaginatia, pe cind filmele te lovesc drept in fata.

ELLE: Cum se face atunci ca intentionati sa va ecranizati ultima serie de romane, care il au in centrul atentiei pe super-detectivul Roy Grace?

P.J.: Nu imi doresc atit de mult acest lucru. Prefer sa nu fie ecranizate decit sa apara intr-o for­ma proasta. Vreau sa ma ocup eu insumi de productia lor pentru ca am avut citeva ro­mane ecranizate si cam toate m-au dezamagit, iar motivul pentru care accept ecranizarea lor este atingerea unui public mai numeros. Pina la urma trebuie sa acceptam realitatea: mult mai multi oameni prefera sa se uite la televizor decit sa citeasca o carte. si pentru mine asta se traduce prin „mi-a placut filmul, ar trebui sa citesc si cartea“. Am scris un roman, unul dintre preferatele mele, care a fost transformat intr-un serial de patru ore la ABC. Foarte prost! Citiva ani mai tirziu am cunoscut pe cineva la o petrecere care m-a intrebat cu ce ma ocup. si spunindu-i ca sint scriitor si enumerindu-i niste titluri, a spus: „A, filmul cutare! Mi s-a parut o porcarie, asa ca mi-am zis ca nu merita sa iti citesc si cartile“. Asa mi-am dat seama de pericol.

ELLE: Acordati foarte mult timp documentarii, insotind patrulele de politie din Brighton. Le dati la citit manuscrisele?

P.J.: Este un politist mai in virsta caruia ii trimit cite o suta de pagini, pe masura ce le scriu. Fac asta pentru a nu gresi ceva legat de procedurile lor. Cei mai multi politisti nu urmaresc filmele politiste pentru ca modul gresit in care sint prezentate actiunile lor ii scoate din sarite. E important ca lor sa le placa ce fac eu si sa imi respecte munca. Pina la urma povestile mele se nasc in timpul pe care mi-l petrec alaturi de ei.
 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din people