Interviu cu Marina Constantinescu – „Am facut pana acum, in viata, tot ce am vrut“

O cunoasteti datorita emisiunii „Nocturne“, pe care o realizeaza la Televiziunea Romana de 12 ani. O emisiune de cultura care se bucura de succes pare, in Romania show-urilor TV de azi, ceva imposibil. O emisiune in care se discuta pe tonalitati calde, nu se striga, nu se sare la gitul nima­nui, nu se intra peste interlocutor, nu se discuta subiecte „fierbinti“ ci se con­ver­sea­­za cu eleganta si respect pentru interlocutor.

Iar interlocutorii Marinei Constan­ti­nescu sint din speta aceea din ce in ce mai ocultata a oamenilor de valoare, cu povesti intere­sante si vorbe pline de tilc. La fel cum este si ea, gazda „Nocturnelor“: o femeie frumoa­sa si talentata, pasionala, puternica si calda in acelasi timp, cu un parcurs profesional de invidiat. O femeie cu care e o mare placere sa stai de vorba si care sper sa va inspire…

ELLE: De obicei, te afli de cealalta parte a microfonului: tu esti cea care invita, care pune intrebarile. Cum te simti in ipostaza de intervievata?

Marina Constantinescu: Sa dau interviuri nu-mi place foarte tare – sau imi place doar atunci cind discutam pe anumite teme care nu intra foarte mult in intimitate si in viata privata. Imi place sa dau interviuri sau sa merg la anumite emisiuni cind am ceva de spus. Cind nu, chiar daca oa­menii care ma invita se necajesc, prefer sa stau acasa, pentru ca exista oricum in jurul nostru o avalansa teribila de vorbarie goala. Nu vreau sa particip si eu la acest lucru. Vad adesea moderatori care cred ca fac o emisiune sau o dezbatere bazindu-se pe improvizatie (un element care in teatru e pretuit foarte tare, dar in acest context, cu­vintul este folosit in necunostinta de cauza a sensului sau profund). Zic: „lasa ca im­pro­vi­zam”. Or improvizatia, in teatru sau in muzica, este un lucru foarte serios si foarte greu. Nu insea­mna o adunatura de oa­meni ca­re pina la urma gasesc ei ceva de tocat acolo. Insea­mna o prega­ti­re foar­te seri­oa­sa pe o anumita tema. Im­p­ro­vi­za­tia pre­­­su­­pune libertate in­te­rioa­ra, flexibilitate, dar pe niste notiuni pe care le po­sezi. In lumea exterioara artei, „in civilie” cum spunem noi, improvizatia tine loc de pregatire serioa­sa. De fapt, este oglinda lumii in care traim: enorma neseriozitate, su­perficialitate.

ELLE: In emisiunea ta, „Nocturne”, aduci in fata publicului altfel de oameni decit figurile care se perinda atit de des la televiziuni. Din acest punct de vedere, emisiunea ta mi se pare… din ce in ce mai putin apartinind vremurilor noastre, daca vrei, pentru ca acolo chiar aduci valori.

M.C.: Da, mai sint citeva emi­siuni care, sa zicem, ra­min in zona valorii. Si aici e o discutie, dupa mine esen­tiala. Daca luam DEX-ul si citim explicatiile pentru „valoare“, lucrurile sint foarte cla­re. Dar daca deschidem televizorul, ele incep sa fie tot mai ambigue. Sint invitati oameni considerati de valoare, care vorbesc despre valoare dar care nu au nici macar o tangenta cu ceea ce ar insemna sau ar presupune acest lucru. Si asta s-a accentuat in ultimul timp, in haosul in care traim. Deci nu numai ca nu se stie ce este valoarea, dar s-a incercat o definire pe cont propriu a valorii care este foarte paguboasa pentru noi si care merge mina in mina cu degradarea limbii romane. Sigur ca, daca ar fi sa ma asez o secunda si sa ma gindesc, m-as simti margina­la. Dar nu vreau sa ma asez pentru ca eu stiu ca este nevoie ca oamenii sa vada si altceva, sa auda si altceva. Nu cred in cultura formata din emisiuni, dar macar sa vezi niste oameni care arata altfel, care vorbesc altfel (adica vorbesc cum trebuie), care nu se rastesc unii la ceilalti, care se invirtesc in jurul unor subiecte care ne intereseaza pe toti si ne seduc. Vezi ca tara asta nu este chiar o prapastie si o gaura neagra, ca exista oameni de o modes­tie uluitoare, care-si vad de profesiunea lor si care, de cele mai multe ori, nu doresc sa apara la televizor. Cu multi dintre invitatii mei am luptat si luni de zile ca sa-i conving sa vina. Cred ca trebuie oferita publicului a­ceasta al­ter­nativa. Si e o falsa idee aceea ca ce-i dai romanului, el primeste si consuma pentru ca e o societate de consum.

ELLE: Ideea de audienta si de public care cere dictatorial nonvaloare este scuza televiziunilor pentru productiile de prost gust pe care le ofera. Cum sa te lupti cu asta?

M.C.: Daca pe vremea lui Ceausescu romanul minca salam cu soia si nu stia ca exista si carne buna, rafinamente de mezeluri sau brinzeturi, el, saracul, cum avea sa cea­ra? Si chiar daca stia si nu se gasea… era in imposibilitatea de a face ce vrea. Asa si cu aceste emisiuni. Eu am propus de mult ceva si as face acest pariu ca ar functiona: daca, la ora 10 sau 10.30, ar exista un consens intre toate televiziunile de a difuza emisiuni serioa­se, de cultura, emisiuni de dezbatere politica – sa zic cum era cea facuta de Hurezeanu si de Cristian Tudor Popescu –, emisiuni in care sa se discute, adica sa se invete arta dialogului, sa nu se rasteasca, sa nu se intre numai de dragul de a da senzatia de dinamism, publi­cul s-ar uita. Daca ne amintim emisiunile domnului Iosif Sava, acestea erau facute intr-un banal studio, cu o floare in spate, nu intotdeauna cea mai reusita floare, dar toti eram atenti la dialog, la ce se spune, la cum se spune. Si mie mi se sugera, la inceput, ca emisiunea trebuie sa fie dinamica. Dar de ce trebuie eu sa fardez un om (nu neaparat la propriu, ci la figurat), sa-l fac sa fie altcineva decit este, cind pe mine ma intereseaza, daca-l invit, omul acela, cu risul lui, cu taceri­le lui? Si apoi, uneori, ce e mai frumos decit acele taceri rusesti care vorbesc mai mult decit cuvintele? Insa nu intotdeauna cei care se plimba prin functii inalte in televi­ziune apara valoarea.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din people