ELLE EXCLUSIV: Simona Halep & un corp de campioană

În sport, condiția fizică este esențială. Și e normal să fie. Trupurile, însă, sunt politice, încărcate de semnificații. Mai ales dacă sunt ale femeilor. De aceea am vrut să știu cum se raportează Simona Halep la corpul ei.

ELLE EXCLUSIV: Simona Halep & un corp de campioană

Simona Halep are un corp de campioană. Mușchii i se alungesc armonios pe brațe și picioare, o propulsează în mișcări imprevizibile, o susțin în atacuri neașteptate, o redresează în situații imposibile. Uneori, îi provoacă neplăceri. Uneori, partea fizică, atât de importantă în munca ei, devine vulnerabilă, dureroasă, frustrantă. Și atunci o condiționează.

Dar nu doar accidentările sau durerile efemere contează în discursul general despre corpurile campioanelor. Serena Williams știe cel mai bine asta, pentru că poziția ei incontestabilă încă a transformat-o într-o țintă a urii — și (sau mai ales) când venea vorba despre corpul ei. E ceva amenințător la corpul puternic al unei femei, atât de amenințător încât Serena a fost numită maimuță sau gorilă tocmai pentru asta (desigur, aici e implicat și rasismul, care face lucrurile mult mai complicate). Dar faptul că jucătoarele de tenis sunt judecate pentru corpurile lor vine cu o istorie lungă. Un oficial rus, în 2014, le numea pe surorile Williams frații Williams'. Și Aurelie Mauresmo, și Martina Navratilova și-au auzit insulte similare, de parcă a avea un corp musculos te-ar exclude automat dintr-o definiția general acceptată a feminității ca fiind delicată și fragilă.

Simona Halep, cu un corp considerat cu proporții reduse pentru sportul pe care îl practică, a fost mai ferită de astfel de comparații, dar nu în întregime. Iar alte jucătoare, precum Agnieszka Radwanska (care a fost totuși judecată aspru pentru că a pozat nud), a perpetuat prejudecățile legate de corpurile feminine atunci când a declarat, întrebată despre aspectul ei versus capacitățile pe care și le poate dezvolta prin antrenamente care i-ar transforma aspectul, că este, totuși, fată.

Tot Serena Williams a clarificat, odată pentru totdeauna (sper!), problema, într-o scrisoare publicată pe Reddit, după ce a născut-o pe fiica ei, Alexis Olympia.

Dragă mamă, ești una dintre cele mai puternice femei pe care le cunosc. Mă uitam la fiica mea (Doamne, da, am o fiică) și are brațele și picioarele mele! Exact același corp puternic, musculos, senzațional. Nu știu cum aș reacționa dacă ar trebui să treacă prin ce am trecut eu de la 15 ani și până în ziua de azi. (…) Sunt mândră că putem să arătăm cum arată unele femei. Nu suntem toate la fel. Avem forme, suntem puternice, musculoase, înalte, mici, ca să numesc doar câteva lucruri, dar suntem toate la fel: femei și mândre.'

Am întrebat-o, deci, pe Simona Halep despre corpul ei, în fața căruia ne minunam toate la ședința foto, admirându-i forța vizibilă la fiecare mișcare. Și m-am bucurat să aflu că mentalitatea ei în această privință e la fel de sănătoasă ca în multe altele.

ELLE: Mi se pare interesant că la adolescență fetele au o anumită percepție (și deseori complexe) despre corpurile lor, dar corpul unui sportiv e cu totul altceva pentru el. Sunt curioasă cum îți priveai tu corpul în adolescență. Era un instrument? Un lucru pe care trebuia să îl pregătești să fie mai puternic? Cum te raportai la el atunci?

Simona Halep: Nu e deloc ușoară întrebarea, pentru că nu mai știu exact ce gândeam atunci, însă pot spune sigur că mereu am avut grijă de corpul meu ca să nu mă accidentez și pentru asta trebuia să mă antrenez, chiar dacă mușchii se dezvoltau și poate că nu era tocmai frumos în mintea unei adolescente. Dar niciodată nu am avut gânduri să nu mă mai antrenez ca să arăt altfel. Toată lumea la vârsta aceea are complexe, și eu am avut, dar nu m-au chinuit foarte mult. Am avut probleme cu tenul, dar am avut un enorm sprijin din partea mamei mele, care m-a însoțit la zeci de doctori și mi-a cumpărat toate produsele de cosmetică pentru a rezolva această problemă. Știu că sunt multe fete în situația asta, dar să nu dispere, pentru că toate trec. Răbdare și perseverență în îngrijirea tenului. Și, ca să fac o glumă, aș fi vrut să am trei centimetri mai mult.

Și pentru că am avut șansa să o văd la un antrenament la complexul olimpic de la Izvorani, unde Theo Cercel o ajuta să își pregătească încă mai bine corpul puternic, astfel încât să fie ferit de accidentări (inevitabile, altfel, într-o carieră în tenis), am întrebat-o și despre asta.

ELLE: Ai avut de-a lungul timpului câteva accidentări — cum resimte un sportiv aceste lucruri? Cum e treaba asta cu accidentările? Câtă grijă trebuie să ai de corpul tău?

Simona Halep: Am mare grijă de corpul meu și tot ce fac, fac cu gândul că trebuie să am grijă să nu se întâmple nimic. Încerc să nu mă sperii când se întâmplă ceva și să fiu cât se poate de lucidă, ca să pot lua decizia cea mai corectă. Mereu, când am avut cea mai mică durere, m-am oprit și m-am dus să mă tratez, însă acum, la nivelul ăsta, îmi este tot mai greu să mă opresc. Cum s-a întâmplat și la Roma, când am făcut entorsa în finală și am ajuns la Roland Garros având un ligament rupt, n-am putut să renunț la turneu, deși am fost sfătuită să fac asta pentru că sănătatea e cea mai importantă. Însă pot spune că parcă am ajuns la un nivel la care simt, oarecum, când merge să trag de mine și când e cazul să mă opresc.

Citește și:
EXCLUSIV: Simona Halep este ELLE

Foto: Tibi Clenci

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Unica.ro
Noizz
Psychologies
Mai multe din people