Vrajitoare … pentru slabiciunile noastre

Ti s-a intimplat vreodata sa simti ca ti s-au inecat toate corabiile, ca pedalezi in gol si viata nu merge cum trebuie, ca nu se leaga nimic in dragoste? Cind ajung la capatul puterilor si al sperantelor, vrajitoria le poate parea unora o cale de iesire din impas. Sint vrajitoarele un ajutor real, sau ne iluzionam ca ne va fi bine? Alice Nicolae a cercetat cum mai sta treaba cu vrajitoria in Romania de azi.

Vrajitoare … pentru slabiciunile noastre

Ei bine, da, recunosc. Mi-a fost frica. Ma gindeam la tot felul de lucruri. Ce-o sa-mi spuna, ce-o sa-mi faca?… Daca o sa ma apese toate prostiile pe care mi le spune? Dar daca nu sint prostii?… Si tot asa! Reportajul, insa, trebuia facut. Asa ca mi-am luat inima in dinti si am dat cautare pe Internet „ghicitoare anunt“. Mi-au aparut o gramada de anunturi. Insa la unele nu raspundea nimeni sau numarul de telefon nu mai era valabil. Pina la urma, cineva raspunde. „Buna ziua!“ „Buna ziua!“ „Mai e valabil anuntul?“ – si, uite asa, peste o ora aveam programare la ghicitoare.

Stiam de pe Internet ca „ghicitoarea mea“ este… celebra (desi toate-si spun asa!), ca a cistigat un premiu in tara si peste hotare pentru cazurile rezolvate. Deci nu e oricine. Ghicitoare cu staif. Cobor din taxi chiar in fata blocului, aflat pe o strada cu nume de floare din Bucuresti. Urc la primul etaj, acolo unde imi indica adresa, si-mi deschide un barbat in chiloti. Sotul. Ghicitoarea mea nu e pa­rolista. A intirziat aproape o ora, timp in care am incercat sa schimb doua vorbe cu barbatul strain in chiloti si am fumat tigara de la tigara. Prin minte imi treceau ginduri care de care mai inspaimintatoare. Ma linistea, cit de cit, prezenta a doi copii de 4-6 ani, care deschideau uneori usa sa-i spuna ceva lui „tati“. Intr-un tirziu, apare si ghicitoarea mea. Tinara (n-avea mai mult de 30 de ani!), fusta lunga, par cirliontat. Se mira ca am venit singura. „Ei, da, am venit singura. De ce? Ai de gind sa-mi faci ceva?“, imi trece repede prin minte. Gonesc gindul si cer voie la toaleta. Cind ma intorc, femeia adusese linga canapeaua pe care stateam un cos plin cu busuioc, ghiocuri (melci din aceia mari care se gasesc de vinzare la mare), niste luminari si… un borcan gol.

Cu 3 milioane, cununiile iti sint dezlegate

Ma priveste curioasa, de parca ar fi vrut sa citeasca pe fata mea, si nu in cartile de tarot pe care le descinta, pomenindu-mi numele de botez. „Daca iese bine, eu bine zic. Daca iese de rau, rau zic. Sa nu te superi pe mine!“, ma avertizeaza femeia. „Ai vreo problema?“, ma intreaba. „Tu sa-mi spui“, imi zic in gind. „Nu. N-am nici o problema“, ii raspund. „Sint doar curioasa sa vad ce-mi iese in carti.“ Impart cartile de tarot in trei si din fiecare teanc trag cite o carte – dupa cum mi-a cerut. „E un barbat in viata ta“, vine rapid prima informatie. „Vrei sa te mariti cu el?“ „Nu.“ „Pai, chiar daca ai vrea, n-ai putea, ca ai cununiile legate. Stii ce e aia?“ „Nu“ – fac pe proasta. Imi explica cum „cineva“ care ma uraste mi-a facut niste farmece si le-a ingropat la un cap de mort. „Adica la un mormint. Ca sa-ti schimbe soarta. Stii ce e aia soarta?“ Nici chiar atit de proasta nu puteam sa par! Ii spun ca… da si o intreb cine ar fi putut sa-mi faca asta. „O femeie.“ Nici un indiciu… ca-i de toba, ca e grasa sau ca e batrina, ca o cheama cu… D sau cu P. Nimic, nimic, nimic! „O sa faci un drum“, vine a doua informatie. Da, o sa fac. Toti mai facem cite un drum din cind in cind. „Ai o boala, dar nu e nimic grav.“ Sa ma mai duc si eu la medic. Mersi de sfat! Viata mea s-a redus, astfel, la trei minute: un barbat cu care nici macar nu vreau sa ma casatoresc, un drum si o oarecare boala… In rest, inca vreo cinci minute a incercat sa ma convinga de faptul ca ma poate ajuta. Adica imi poate dezlega cununiile. Doar ca ma costa aproape 3 milioane de lei vechi. Sa ma hotarasc si sa vin la ea cu banii. „Cind vii?“ „Pai, nu stiu. Lasati-ma sa ma gindesc! Asa… Si vin la dvs. cu banii si pe urma?“ Imi vorbeste de un ritual, pe care ar urma sa-l facem impreuna (ma si vad facind matanii si repetind tot felul de descintece dupa tiganca tinara). Apoi… e treaba ei! Se va duce la miezul noptii nu stiu unde si va face nu stiu ce! |nteleg ca rostul cosului cu busuioc si altele era doar ca sa faca impresie si ca femeia nu mai are nimic sa-mi zica. Numar cele cite­va sute de mii de lei vechi (asupra caro­ra ne intelesesem la telefon). Ma ridic. Si plec. Am in minte un singur gind: ce fraiera as fi fost daca faceam experienta asta asa… din proprie initiativa. Femeia nici nu-si merita banii! Dar… mi i-a luat. Si eu, care-mi imaginam ca primul lucru pe care-l va spune deschizind cartile va fi: „Mai, fata! Tu esti ziarista si ai venit sa vezi ce si cum e cu ghicitul…“.

Ghicitul pe Internet si un cont unde virezi banii

Cite vrajitoare sau ghicitoare sint in Romania? Ziarul britanic The Telegraph scria, acum vreo doi ani, ca ar fi vreo 4.000. Cifra este greu de confirmat, atita timp cit nu sint inregistrate niciunde. La un moment dat, s-a pus problema sa fie „identificate“, ca sa existe o evidenta a lor si – de ce nu? – sa plateasca impozite. Lucru care, bi­neinteles, nu s-a intimplat. Imposibil n-ar fi. Ziarele sint pline de anunturi, la fel si unele pagini de Internet. Iar cind mergi prin tara, vezi din loc in loc cite o pancarta care te informeaza ca pe-acolo sta nu stiu ce ghici­toare. Una e lidera, alta e „regina“, alta recunoscuta pe plan interna­tio­­nal, alta e fiica nu stiu carei ghicitoare celebre. „Unica si adevarata.“ In Evul Mediu, se vorbea de vrajitoare calare pe matura sau ghicitoare in globul de cristal. Apoi, de vrajitoare arse pe rug, in perioada Inchizitiei (pentru ca vrajitoarea – de obicei femeie – se presupune ca are puteri magice prin care poate sa faca vindecari miraculoase, dar aduce si nenorociri…). Mai tirziu, vorbim de vraji… simpatice, facute cu nuielusa fermecata sau printr-o miscare a nasului (va amintiti de Samantha, nu?), iar mai apoi de Vrajitorul Rumburak, care se indragosteste de frumoasa Arabela (personaje dintr-un serial ceh de televiziune). Sau povestea vrajitoarelor din Salem (cu celebra vinatoare de vrajitoare!). Mai nou, Harry Potter, care s-a bucurat de un succes enorm, nu numai in rindul copiilor. Si, nu in ultimul rind, basmele, in care ideea de magic e nelipsita. Dar de aici si pina la „vrajitoarele“ din ziua de azi e cale lunga. Multe dintre vrajitoarele moderne si-au facut blog sau pagina de Internet, unde n-ai insa acces oricum. Ci doar daca esti „invitat“. Cazurile se rezolva si la telefon, si pe Internet, se comunica pe messenger, iar „comisioanele“ se primesc direct in cont, la banca. De fapt, asta pare sa fie ultimul racnet in domeniu: ghicitul pe Internet. Poti fi gasit mai greu (in cazul in care se pune problema sa platesti taxe pentru banii pe care-i cistigi sau daca cineva este nemultumit de serviciile tale si vrea sa te reclame – de ce nu? – la Protectia Consumatorului sau in instanta, ca sa recupereze paguba). E starea de anonimat pe care ti-o da Internetul. Poti sa spui ca te cheama oricum si ca faci orice. Sau ca ai facut deja. Nimeni nu poate verifica. Lucrurile sint simple: crezi sau nu crezi.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle