Violenta emotionala

Violenta fizica, despre care se vorbeste atit, nu este singura forma de abuz intr-o relatie de cuplu. Exista o alta, mai dureroasa, mai nociva si mult mai greu de diagnosticat, spune Lioara Bradu: violenta emotionala.

Violenta emotionala

A fost nevoie de o crima oribila ca aceea de la Perla pentru ca mai-marii zilei sa dea o lege asteptata de prea multa vreme de mai bine de o treime dintre femeile din Romania: legea impotriva violentei domestice. Asa cum era de asteptat, atit legea, cit si crima au declansat un adevarat show mediatic: ziarele furnizau detalii pe aceasta tema, talk-show-urile dezbateau exclusiv aceasta problema, in timp ce vedetele de toate rangurile se perindau pe platourile de televiziune impaunindu-se cu merite si laudindu-se cu eforturile teribile pe care le-au facut intru sustinerea noii legi. In mod surprinzator, insa, nimeni, absolut nimeni n-a adus in discutie, macar in treacat, problema violentei emotionale, sora mai mica a agresiunii fizice si sexuale, care, lasata libera, deschide larg usa tuturor relelor de mai tirziu.

Ai fi zis ca sint cuplul cel mai fericit din lume. Se luasera din dragoste si in deplina cunostinta de cauza. Asteptasera mult pina sa se gaseasca unul pe celalalt. Pe ea o cunosteam din copilarie. Era o fata minunata. Fara a fi din cale afara de frumoasa, avea un farmec aparte si o feminitate ce s-ar fi potrivit in alte vremuri, ceva mai blinde. Cinta la pian, picta, cosea, gatea, dansa ca o nimfa si-l adora pe Dostoievski. Terminase facultatea ca sefa de promotie. Tot ce facea, facea la superlativ. Tocmai de aceea aminase – putin cam mult dupa parerea mea – maritisul. Voia sa aleaga bine. Pe el il cunosteam mai putin. Dar stiam ca-si lasase rostul de acasa si venise in oras de la sute de kilometri departare numai de dragul ei si-mi era suficient. Mi se parea din cale afara de romantic. Aveau mereu casa plina de lume. Ea gatea intotdeauna bucate alese, iar el isi intretinea musafirii cu glume si poante.

Si nu uita niciodata sa-si puna in valoare sotia, aratind tuturor cit de mult o iubeste: „Iubito, incearca si tu pantofii pe care ti i-am facut ieri cadou (din banii ei, desigur, caci numai ea aducea bani in casa, dar asta e un amanunt neinsemnat!), sa vada lumea ce bine-ti vin!”. Uitase sa spuna ca in pantofii cu pricina turnase superglue, iar biata femeie si-a smuls trei rinduri de piele pentru a-i scoate din picioare. Alta data i-a cumparat un telefon mobil, ultimul model, o minunatie. I-a explodat in fata la primul apel. „Ei, stai, nu te revolta, a fost… o gluma!” Asa cum o gluma a fost si s-o inchida in masina peste noapte, si sa-i puna sare in loc de zahar in cafea, si sa plece de acasa in vacanta, singur, vreo doua saptamini. Cind ea n-a mai gustat straniul lui simt al umorului si a cerut divort, lucurile au inceput sa escaladeze pina la batai si amenintari cu moartea.

Conceptul de violenta domestica a aparut in anii ’70 si defineste un „stil” de viata bazat pe un tratament violent si pe abuz, si niciodata nu implica un incident ocazional. Conform „Declaratiei ONU pentru eliminarea tuturor formelor de violenta impotriva femeilor”, adoptata in 1993, prin violenta domestica se intelege orice act prin care se produc daune fizice, sexuale, psihice sau suferinte femeilor. Chiar si amenintarea cu asemenea acte, coercitia sau privarea de libertate, indiferent daca se produc in spatiul public sau privat, sint considerate acte de violenta. Pe scurt, violenta domestica reprezinta orice manifestare care induce, intr-o relatie, frica de partener, frica prin care cel violent controleaza comportamentul celui agresat.

Potrivit Conferintei Natiunilor Unite pentru Drepturile Omului (Viena, 1993), violenta impotriva femeii include si violarea drepturilor femeilor in situatii de conflict armat, in special crimele de razboi, violul, sclavia sexuala si constringerea de a ramine insarcinata si de a naste copii, precum si sterilizarea fortata, avortul fortat, constringerea de a folosi pilule contraceptive, uciderea pruncilor de sex femeiesc si selectia sexuala prenatala.

In privinta formelor de manifestare, toti specialistii (de la psihologi la politisti) sint de acord ca violenta domestica se poate manifesta ca: agresiune fizica (impingeri, palmuiri, loviri cu/de obiecte, lovituri cu picioarele sau cu pumnul, sugrumare etc.), violenta verbala (umiliri si critici jignitoare, injuraturi, batjocorire, amenintari cu bataia, cu omor ori sinuciderea), agresiune sexuala (constringere la activitati sexuale nedorite, provocarea durerii, lovirea organelor sexuale), violenta economica (interzicerea de a lucra sau de avea bani proprii, santaj financiar), infricosare prin distrugerea obiectelor de valoare ale femeii sau a obiectelor din casa, folosirea copiilor pentru a trezi sentimente de vinovatie in partenera sau prin izolare (barbatul hotaraste ce poate sa facă femeia si ce nu, cu cine se intilneste, cu cine se imprieteneste etc.).

Intre 20% si 50% din femei au avut parte de violenta fizica din partea unui partener intim, dar mai putin de jumatate dintre acestea au si raportat evenimentul. Lucrurile stau si mai grav in privinta violentei emotionale. Chiar daca nu exista statistici, observind cuplurile din jurul meu, birfele din presa, povestile din literatura si numarul urias de divorturi din ultima vreme, indraznesc sa estimez ca aproximativ 85% din femei se confrunta cu aceasta problema intr-o forma mai mult sau mai putin grava.

„Era o zi splendida de vara. Tin minte ca eram foarte fericita. Pentru prima oara sotul meu avea sa ne insoteasca la cursul de muzica al celei mici. Pina atunci il chemaseram de nenumarate ori, dar, de fiecare data, gasea cite un motiv sa ne refuze. Probabil ca, in mintea lui, toata zarva pe care eu o faceam (pe drept) in jurul talentului muzical al fiicei noastre era un moft. Un capriciu de nevasta care nu are altceva mai bun de facut. In fine, in ziua aceea, prin nu stiu ce miracol, acceptase. Ne-am imbracat amindoua frumos, ca de sarbatoare. Tu trebuie sa stii rochita mea bej cu flori, cea care se petrece in fata, peste sini… Mi-ai si spus ca e splendida, dar sa nu o mai string asa, ca arat ca o calugarita. In fine, am ajuns la curs cu oarecare intirziere si ne-am asezat pe unde am apucat. Eu pe un scaun in spatele fetitei, el in partea opusa, vizavi de mine. Nu stiu din ce cauza, poate pentru ca era si taica-su de fata, cea mica avea emotii teribile. Asa ca, pentru a o linisti, ma aplecam mereu spre ea, sa ma simta aproape. La un moment dat, l-am vazut pe sotul meu ca se ridica si pleaca. A aparut dupa cinci minute cu o fata descompusa, facindu-mi semn sa ies cu el afara. Am inceput sa tremur de spaima. Nu stiam ce s-a intimplat. Am crezut ca a murit cineva. «Vezi si tu cum te imbraci cind iesi in lume, ca ti se vede in decolteu pina la buric. Va astept in masina, ca m-am enervat!» Am privit in urma lui uluita, umilita si ingrozita. Ma scosese din mijlocul cursului fetitei mele de doi ani ca sa-mi spuna asemenea mojicie! Ma simteam murdara si-as fi vrut sa pling! Si macar de-ar fi fost adevarat! N-am mai purtat rochia aceea niciodata si nici pe cea mica n-am mai dus-o la muzica. Cint eu cu ea, acasa, melodii de pe Internet.” Povestea ii apartine unei bune prietene, al carei nume nu-l voi dezvalui, din motive lesne de inteles.

Cind trebuie sa ne punem intrebari cu privire la comportamentul partenerului? Campaniile de comunicare sustin sus si tare ca, dupa prima palma primita, e cazul sa luam masuri. Eu cred, insa, ca reactia trebuie sa vina mult mai repede, odata cu primele semne de abuz emotional.

Ce este abuzul emotional? Iata ce spune doamna psiholog Cristina Fulop, unul dintre cei mai cunoscuti psihoterapeuti din Romania: „Abuzul emotional este un «joc» de ascendenta si putere in cuplu si se concretizeaza prin faptul ca unul dintre parteneri detine controlul asupra celuilalt, fara sa utilizeze violenta fizica. Este periculos pentru ca este continuu, ajungind sa reprezinte un stil de viata, o modalitate de functionare in relatie, avind ca rezultat alienarea si destructurarea personalitatii victimei; se intimpla treptat si ajunge sa limiteze existential victima, pe toate palierele vietii acesteia (ca o pinza de paianjen, abuzatorul limiteaza libertatile victimei). Caracteristica de baza a abuzului emotional consta in manipularea celuilalt prin propriile trairi. Abuzatorul acuza permanent ca celalalt este responsabil de trairile lui negative, ceea ce aduce si mentine victima intr-o permanenta nesiguranta, insa cu aparenta ca rational nu pot fi gasite argumente care sa sustina perceptia de «ne-bine» a victimei”. Deci, daca ai semne de intrebare in privinta relatiei tale, daca simti in permanenta ca trebuie sa „repari” anumite lucruri sau situatii in care ajungi intotdeauna din vina ta, ei bine, trage puternic aer in piept si citeste mai departe. Acest articol iti este dedicat.

 

Din pacate, abuzul emotional este extrem de greu de detectat, tocmai pentru ca este foarte subtil si imprecis. In cartea ei Rape in Marriage, Diana Russel demonstreaza ca „barbatii care folosesc abuzul emotional pentru a-si controla partenera au tactici elaborate, similare cu cele folosite de gardieni in cazul prizonierilor de razboi”.

Care sint acestea? Controlul (unul dintre parteneri este cel care decide totul, de la lucruri marunte, precum alegerea programului TV, pina la cele mai importante – ce investitii urmeaza sa faca –, el este cel care hotaraste ce e bine si ce e rau); izolarea (victima este rupta de propria familie, de prietenii ei, este privata de viata sociala, profesionala si de independenta financiara); indiferenta sau respingerea (creeaza victimei un sentiment acut de nesiguranta); degradarea si depresia (ca urmare a pierderii increderii si respectului de sine prin insulte, porecle, strigate, gesturi sau replici care ataca demnitatea partenerei); exploatarea (folosirea partenerei in interes propriu fara a tine seama de sentimentele si nevoile sale); teroarea (prin intimidare, amenintare, urmariri repetate sau punerea partenerei intr-o situatie periculoasa si inspaimintatoare).

Cea mai frecventa greseala care se face in identificarea violentei emotionale este presupunerea ca partenerul care abuzeaza este in permanenta morocanos, grosolan, tipa, urla si critica non-stop, minte cum respira si te pune in permanenta in situatii neplacute. Nici pomeneala! Abuzatorul poate fi o persoana fermecatoare, calda, amuzanta, generoasa, dar care periodic iti intoarce lumea pe dos, jonglind cu standarde duble, creindu-ti o stare de confuzie totala. Dupa cite un episod devastator iti va spune ca esti „lucrul cel mai bun din viata lui”, facindu-te sa crezi ca, daca te vei stradui mai tare, episoadele dureroase din relatia voastra vor disparea si veti trai fericiti pina la adinci batrineti. In realitate, in citiva ani, te vei trezi cu un dulap plin de haine (daruite ca scuza), de bijuterii (cumparate cu acelasi scop) si cu un suflet gol.

Si tocmai pentru a-si dovedi farmecul de care vorbeam mai sus, cind va aflati intr-un cerc de prieteni, el poate fi sufletul petrecerii, facind glume… pe seama ta. Daca nu le gusti, inseamna ca n-ai „simtul umorului” si reactionezi exagerat. Alteori criticile ti se pot adresa direct si constant: poate fi nemultumit de felul in care gatesti, in care speli hainele, poate fi deranjat de zgomotul facut de copii sau de felul in care cheltuiesti banii. Te va face sa crezi ca este datoria ta ca el sa fie fericit si tu esti singura vinovata daca el este intr-o dispozitie proasta.

Apoi, ca un semn de marinimie si de dragoste, iti va permite sa faci anumite lucruri „pentru tine”: sa iesi cu fetele la o cafea, sa mergi la un tratament spa, sa mergi un week-end la parinti… dupa care iti va reprosa tocmai aceste lucruri. In realitate, ceea ce tu ai crezut a fi bune intentii nu sint altceva decit teste. „Daca ma iubeste indeajuns, stie ce vreau sa faca.” Iar jocul acesta de-a cititul gindurilor poate continua la infinit: daca ajungeti intr-o situatie de confruntare, tu vei fi vinovata pentru ca nu esti telepata, pentru ca nu comunici suficient, pentru ca esti critica si capricioasa, pentru ca te-ai schimbat, nu-l intelegi ca trece printr-o perioada grea, nu-l sustii si-l terorizezi. Pe scurt, orice se intimpla, e din vina ta!

Apoi, din nou, ca un gest de clementa si de dragoste, te va incuraja sa te dezvolti, sa-ti largesti orizonturile sau sa evoluezi profesional. In scurt timp, insa, va folosi orice prilej pentru a-ti taia aripile: iti va reprosa ca nu mai ai suficient timp pentru el, va refuza sa-ti acorde orice forma de ajutor in casa si cu copiii, va juca rolul „sotului neglijat” facindu-te sa te simti vinovata, sa-ti ajustezi programul dupa al lui si, in final, sa renunti de bunavoie la propriile tale vise. Alteori, abuzatorul recurge la remarci malitioase (pentru a slabi increderea in sine a partenerei), de genul: „Nu inteleg de ce esti nefericita cu felul in care arati” (desi tu nu ti-ai manifestat niciodata nemultumirea in aceasta privinta) sau „mereu esti in intirziere. N-o sa mai fac nici un program cu tine”. Acelasi gen de remarci il proiecteaza si asupra prietenilor si familiei tale, care sint fie „plicticosi”, fie „needucati”, fie „profitori”, dar, in mod paradoxal, te incurajeaza sa-i vizitezi (fara el, evident) pentru ca mai tirziu sa-ti reproseze timpul petrecut in afara relatiei. In final, prinsa intre ciocan si nicovala, vei renunta la aceste vizite de „bunavoie”. Acesta e momentul in care iti va arata ca „nimeni nu te mai iubeste ca mine”, ca el si numai el iti poate asigura relatia de vis si ca el este singura persoana in care poti avea incredere. Dar fereasca Dumnezeu sa mai faci vreo greseala. Te va pedepsi multa vreme dupa aceea, iti va cere sa te schimbi si sa platesti la nesfirsit pentru pacatul tau. Vestea proasta e ca, orice schimbari ai face, nu va fi niciodata de ajuns!

Cind, ajunsa la capatul puterilor, vei indrazni sa ridici vocea, sa-ti exprimi frustrarile, sa izbucnesti in lacrimi, te va acuza pe tine de abuz. (Complet fals. Reactiile emotionale izbucnite intr-o situatie de abuz nu te fac agresor!) Iti va reprosa intimplari petrecute cu ani in urma, probleme financiare sau de serviciu, angajamente pe care nu le-ai facut niciodata, dar „le-ai tradat”. Cu cit este mai subtila forma de abuz, cu atit e mai greu de evadat. Dar cu cit o femeie ramine mai mult ancorata intr-o relatie abuziva, cu atit lucrurile se inrautatesc. N-are nici un sens sa incerci sau sa te straduiesti mai mult sa te schimbi pentru a calma lucrurile. Nimic nu va opri un abuz emotional decit propria vointa a agresorului de a recunoaste ca are o problema de comportament si de a incerca sa o corecteze.

Privesc cu uimire spectacolul ce se desfasoara sub ochii mei. Niste rude din provincie au venit la noi intr-o vizita de citeva zile. El, proaspat iesit la pensie, se tine inca bine. Ea, de aceeasi virsta cu el, arata mult mai trecuta, vestejita si obosita. Vine cu greu in urma lui, tirind bagajele amindurora. Ma reped sa o ajut. Imi multumeste cu un zimbet vag. Sint veniti de pe drum, asa ca le pregatesc masa. El se asaza primul. Incepe sa manince ca si cind n-ar mai exista nimic altceva pe lume, cu atit mai putin o sotie epuizata. O privesc cum sta, resemnata, in picioare, linga scaunul lui, si nu inteleg de ce nu se asaza. Asteapta ceva. Si acel ceva vine. „Da-mi si mie pastilele din geanta.” Cum geanta fusese deja urcata in camera pregatita lor, la etaj, biata femeie urca treptele si vine intr-un suflet cu cerutele pastile. „Sa-mi aduci si ochelarii, ca dupa masa vreau sa citesc.” Calvarul treptelor se repeta. Ochelarii ajung in miinile Stapinului. „Vezi, cred ca mai e niste piine neagra in geanta de mina.” Apoi spre mine: „Eu maninc numai piine neagra. Contine mai multi nutrienti.” O privesc pe biata batrina venind cu piinea sanatoasa si-mi fac procese de constiinta ca n-am cumparat asa ceva sa pun pe masa. „Am uitat sa-ti cer papucii… telefonul… incarcatorul de la telefon…” Nu mai rezist. Invoc o scuza si plec din sufragerie. Pe scari ma intersectez cu femeia ce tocmai implinea al enspelea drum si cu glasul sufocat de indignare o intreb: „Nu va suparati ca ma amestec, nu e treaba mea, dar de ce acceptati toate astea? Nu e normal!”. Raspunsul ei ma lasa perplexa: „E batrin. Are nevoie de mine.”

In mod paradoxal, cea mai mare parte a victimelor nu realizeaza ca sint supuse unui abuz emotional, mai ales cind acesta vine din partea celui pe care-l iubesc si in care au incredere. Chiar daca au sentimentul ca ceva nu functioneaza bine, ca nu e corect, ca nu asa si-au imaginat viata, ca relatia lor le deprima, ideea unei analize sau introspectii le streseaza atit de tare, incit renunta chiar inainte de a o incepe. Din pacate, chiar daca abuzul emotional difera de cel fizic (primul este mult mai parsiv si mai subtil), rezultatul este acelasi: partenera este coplesita de teama de a nu-si deranja in vreun fel partenerul si, pentru a-i face pe plac, e dispusa sa-si schimbe comportamentul pina la pierderea totala a propriei identitati si a simtului realitatii. Pina sa realizeze ca exista cu adevarat o problema, simtul realitatii ii este complet distorsionat, iar psihicul ei este distrus. La urma urmei, acesta este scopul violentei emotionale: sa te simti straina in propria viata. Si, nemaiavind nici un reper, ajungi sa o traiesti, in umbra, pe a lui.

Daca ai cea mai mica neliniste in privinta relatiei tale, raspunde la urmatoarele intrebari, pregatite de psihologul Cristina Fulop:

  • Ti-ai pierdut increderea in tine in toate rolurile tale sociale si ai impresia ca nu mai esti in stare sa faci nimic bine?
  • Celalalt stie ce e mai bine pentru tine, ce ai voie sa faci si ce nu, si decide in locul tau ce sa maninci, cu ce sa te imbraci, cu cine sa relationezi, ce serviciu sa ai etc.?
  • Iti controleaza toate actiunile si dorintele, nepermitindu-ti sa accesezi zone asupra carora el nu are control (cursuri de specializare, sa te intilnesti cu colegii in afara orelor de scoala/program etc.)?
  • Te izoleaza de famile si prietenii tai, facindu-te sa crezi ca aceste relatii te prejudiciaza si te abuzeaza?
  • Te trateaza ca pe un copil incapabil sa evalueze corect/obiectiv realitatea si te face sa crezi ca apreciezi deformat experiente de viata simple?
  • Esti obligata sa-ti ajustezi starea psihica in functie de starile lui psihice, chiar daca acestea se modifica cu repeziciune?
  • Esti umilita si denigrata cu dispret, atit in intimitatea cuplului, cit si in prezenta altor persoane, fie prieteni, fie necunoscuti, atit tu, ca persoana, cit si comportamentele sau ideile tale fiind ridiculizate si/sau sanctionate permanent?
  • Esti acuzata ca esti responsabila pentru toate neplacerile pe care abuzatorul le traieste, atit la nivel fizic, psihic, dar chiar si social?
  • Se expune si te expune unor situatii de risc direct sau indirect, fie ignorind atentionarea ta, fie acuzindu-te ca esti responsabila pentru ceea ce se intimpla (sofat cu viteza mare, discutii interminabile noaptea etc.)?

Daca ai raspuns afirmativ la cel putin doua dintre aceste intrebari… fii atenta! S-ar putea sa ai o problema!

Foto: Guliver

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Antena 1
Publicitate
substantial.ro
Unica.ro
Mai multe din lifestyle