Viitorul sună altfel

Marian Salzman este Senior Vice President, Global Communications pentru Philip Morris International (PMI) , o persoană cu o impresionantă experiență în PR, și de zeci de ani își urmează și pasiunea de trendspotter, lansând anual un raport al tendințelor care ne vor dicta comportamentele la nivel global. Într-un an atât de anticipat cum e 2021, am vrut să vedem ce fel de viitor ne așteaptă.

Viitorul sună altfel

La ora call-ului nostru de la finele lui decembrie, o găsesc pe Marian Salzman acasă, unde lucrează de la debutul pandemiei, cu excepția timpului petrecut, tot la muncă, în Elveția. Știu deja despre cariera ei presărată cu realizări notabile, în așa măsură încât a reușit să introducă în cercetarea de piață metode noi și în vocabularul public termeni noi, cum a fost în 2003, când a lansat termenul de metrosexual. Însă acum vreau să o întreb, pentru un an atât de special pe cât așteptăm toți să fie 2021, ce predicții are și cum ajunge la ele. Dornică să povestească, Salzman îmi detaliază munca ei și raportul de anul acesta. La 60 de ani, și-a păstrat curiozitatea și îmi spune că după 30 de ani de când practică trendspotting-ul ca hobby, face asta tot timpul, și că pasiunea i se traduce foarte ușor și în funcția de la PMI. „Alți oameni se duc la supermarket gândindu-se că au nevoie de cartofi sau de gem, în vreme ce eu stau la raionul de condimente uitându-mă la ce cumpără oamenii”. Sunt atât de curioasă, mă duc la ei și-i întreb: ce te-a făcut să cumperi acest produs? Pe măsură ce am înaintat în vârstă, spun că nu mai pot fi coolhunter, așa încât mă concentrez pe trend-urile sociale mai mari.

A ajuns să se poată uita înapoi la lucrurile pe care le-a prezis și care, deși șocante la vremea lor, s-au transformat rapid în normalitate. „Cea mai incredibilă predicție a mea a fost în 1994, când am spus că va deveni complet normal ca The New York Times să scrie despre nunțile oamenilor care s-au cunoscut prin intermediul serviciilor de dating online. Cei cărora le-am împărtășit asta mi-au spus: «oamenii despre care zici asta sunt niște ciudați!». În trei ani a devenit normal. În același an am prezis că aveam parte de ultimele alegeri în SUA în care Internetul nu juca un rol major, și dacă te gândești acum la rolul Twitter-ului în administrația Trump… dar s-a întâmplat și în cazul altor lideri din lume.

Metoda ei, povestește, are două etape. Prima este identificarea modelelor, în legătură cu care, mai târziu, verifică date, astfel încât să știe dacă este vorba despre o tendință sau doar despre o modă pasageră. „Și apoi mă uit la date, dar nu sunt niciodată interesată de majorități. Dacă te gândești la trend-ul meu major din 2002, devenit faimos în 2003, despre ascensiunea bărbaților metrosexuali, nu a fost vorba despre faptul că majoritatea bărbaților își doreau să fie foarte îngrijiți sau să petreacă timp în bucătărie. Doar 30% dintre ei au pășit în bucătărie, fie pentru a găti, fie pentru a-și face propria bere, dar era vorba despre toate aceste lucruri pe care le puteau face simțindu-se bine. Nu mă interesează niciodată majoritatea statistică, ci minoritatea în creștere. Acele persoane care ajung să influențeze populația generală nu sunt neapărat cei care lansează trend-urile, cei foarte puțini extrem de diferiți, care se aventurează în zone înspăimântătoare pentru oamenii de rând, ci cei numiți trendspreaders (le dă ca exemple pe Madonna sau Kim Kardashian).

Și instinctul își găsește locul în metoda ei. „Uneori identifici instinctiv. Pe de o parte, în cazul meu, este vorba și de vârstă. Am făcut asta de când eram suficient de tânără să fiu coolhunter, de când eram eu însămi relativ cool sau mă simțeam confortabil în preajma oamenilor cool. Pentru că am fost mereu mai degrabă antropologul care stă deoparte, privind ce fac oamenii, nu făceam eu acele lucruri. Dar m-am înconjurat de oameni care le făceau, ca să înțeleg ce se întâmplă în avangardă. La fel de importantă este și o bună cunoaștere a istoriei, pe care o studiază și acum (înscriindu-se la cursuri online): „o parte mare din trendspotting înseamnă să înțelegi cum să analizezi privind înapoi, îmi spune. „Să înțelegi ce am luat din acea perioadă istorică și am dus mai departe. Ce mutații au suferit acele lucruri, ce s-a schimbat. Acum e amuzant că toată lumea vorbește despre mutații ale virusului, ca trendspotter am vorbit deseori despre mutațiile suferite de trend-uri'.

Tot privind înapoi, îmi vorbește despre marele trend pentru anul 2020, haosul, deși nu a prezis instalarea lui prin apariția unei pandemii, anticipând totuși nevoia oamenilor de aer curat și de a-și acoperi fețele.

Să prezici tendințe într-un an de criză, îmi spune, e la fel ca în oricare alt an. Ce s-a schimbat în munca ei, însă, e felul în care își folosește timpul, un lucru despre care se va schimba pentru noi toți. „M-am trezit de la 3 dimineața, ziua mea de lucru se încheie în două ore și apoi am tot acest timp în care pot să lucrez la cartea mea. Ieri am citit, de exemplu, despre ratele suicidului în Coreea de Sud. Sănătatea mintală este un subiect la nivel global, oamenii chiar sunt îngrijorați în această privință. În trecut m-aș fi dus la muncă, aș fi fost la sală, aș fi luat cina cu prietenii sau aș fi vorbit cu familia, în vreme ce acum am încă 8 ore pe zi în care pot să fiu trendspotter. Am citit mai multe cărți în 2020 decât am citit vreodată de când am absolvit Universitatea'. Timpul și felul în care ne raportăm la el din perspectiva muncii reprezintă unul dintre trend-urile anului: „Până acum am trăit după un ceas agrar, trezindu-ne de dimineață, ca fermierii. Cred că acum ne raportăm la toate cele 24 de ore și ne gândim cum să scoatem ce-i mai bun din ele. Asta nu ar trebui să ne facă să ne gândim la exploatare sau la disponibilitate 24 de ore pe zi, ci la a ne plănui zilele astfel încât să funcționeze pentru noi. Iar în ceea ce privește productivitatea, îndelung dezbătută drept măsură a muncii noastre, ea va înlocuită de „impact” – dacă îți faci munca și durează mai puțin, nu ar trebui să fii penalizat pentru asta.

Principala predicție dintre cele 11 din „Zoomsday Predictions trends report for 2021” este, însă, Zoomed in (and out). În principiu, e vorba despre faptul că ne vom concentra pe ce este esențial, dar și că ne vom dori o perspectivă mai largă asupra lumii. Sunt, însă, aceleași lucruri esențiale pentru toți, și nu pot deveni ele încă un prilej de divizare? „Cred că sunt lucruri care ne unesc, mâncarea, adăpostul și sănătatea fizică sau mintală. Parte din același trend, spune Salzman, este și concentrarea pe acte de bunătate – poate o modalitate de a muta responsabilitatea din mâinile autorităților înapoi spre comunitate”, dar, spune ea, și un fapt vizibil de la debutul pandemiei, și pe care l-a practicat chiar ea. Caritatea, despre care Marian spune că este un comportament învățat, vine atunci când îți dai seama că autoritățile nu vor fi mereu acolo să-i ajute pe cei care au nevoie. „Chiar dacă autoritățile ajută, ca să explic lucrurile într-o manieră pozitivă, e mereu cazul să ajuți un pic mai mult. Și asta cred că își dă lumea seama că se întâmplă. Un alt lucru care capătă amploare este că oamenii devin mai conștienți de felul în care sunt distribuite veniturile și că acțiunea responsabilă trebuie să înceapă de la corporații. Redistribuirea prin intermediul filantropiei nu pare că ar funcționa pe termen lung, însă Salzman spune că „trebuie să funcționeze, pentru că oamenii au nevoie de ajutor. Dar și oamenii care au mai mult au nevoie să simtă că fac diferență, este ca o nevoie emoțională și ajută sănătatea mintală. E o schimbare de comportament care va rămâne cu noi.

Asta poate avea legătură și cu cel de-al treilea trend prezis de Salzman în raportul său, O întoarcere la NOI, în sensul de comunitate, făcând diferența între comunități și triburi, între comuniune și divizare. „Avem nevoie de ajutorul celorlalți. Nu mai trebuie să fim doar cu cei ca noi, pentru că avem nevoie de alții și ei au nevoie de noi. Eu am nevoie de fermierul care crește legumele pe care le mănânc, și va fi la fel de important pentru mine ca el să lucreze, cum este important ca vecinul de alături să muncească. Este vorba de interconectivitate, despre felul în care suntem toți conectați unii cu alții.

Când aduc vorba despre ceea ce ne separă, lucrurile care ne fac să ne judecăm mai aspru, mai cu seamă în situații cum e pandemia, când oamenii s-au împărțit inclusiv între cei care consideră totul o farsă de proporții planetare, și cei îngrijorați de starea lucrurilor, spune că a observat, în ansamblu, mai multă conexiune decât divizare.

„În acest secol vor avea loc mari schimbări în ceea ce privește genul. Cred că femeile vor fi tratate, în cele din urmă, ca cetățeni egali. Și în mod sigur, în orice țară din lume, e mai bine să te naști femeie acum decât era cu 15 ani în urmă.”

Tot în pandemie oamenii au avut ocazia să observe și că unele state, multe conduse de femei, au gestionat mai bine criza sanitară, dar și că violența asupra femeilor a crescut, precum și că multe dintre femei, puse în fața nevoii de a sta acasă cu copiii, au renunțat la muncă. „Cred că prima parte a modului în care drepturile femeilor au mers înapoi ține de faptul că femeile au fost nevoite să facă un pas în spate pentru a-și gestiona familiile. Dar cred că femeile tind să fie persoane care rezolvă mai bine mai multe sarcini simultan, jonglează mai bine. Și cred că sunt și mai decise, pentru că nu au timp să stea și să analizeze prea mult. Dar dacă te uiți la țări precum Noua Zeelandă și Germania, vezi că femeile s-au descurcat mai bine pentru că au adus aceste trăsături feminine în stilul lor de a guverna. Se întâmplă și pentru că acele țări sunt pur și simplu mai progresiste, acesta fiind și motivul pentru care acceptă și promovează femei la conducere?”

Din punctul meu de vedere, totul e pe o axă continuă. Am 60 de ani. Când am aplicat pentru facultate, nu am putut să aplic la Harvard. Deși trăiam în SUA, nici o femeie nu avea un post permanent la facultatea mea, și vorbim despre o universitate din Ivy League. Dar cred că, deși Covid-19 a accelerat lucruri îngrozitoare precum violența sau exploatarea, în acest secol vor avea loc mari schimbări în ceea ce privește genul. Cred că femeile vor fi tratate, în cele din urmă, ca cetățeni egali. Și în mod sigur, în orice țară din lume, e mai bine să te naști femeie acum decât era cu 15 ani în urmă. Cred că și în țara voastră procentul de femei care studiază la Universitate l-a depășit pe cel al bărbaților. E un urcuș, și nu e pe un munte lin, se merge în zig-zag. Dar femeile vor trebui să se unească pentru a sprijini femeile. Dacă te uiți la cine l-a ales pe Joe Biden, vezi că au fost femeile și afro-americanii. Și nici una dintre aceste categorii nu avea o voce când creșteam eu. Nu se întâmplă peste noapte, ci în zeci de ani. Și se întâmplă atunci când fetele dobândesc încredere că pot face aceleași lucruri ca băieții, eventual chiar mai bine. Astfel de progres, îi spun, vine mereu și cu împotrivire din partea societății. „Desigur. Tot progresul vine și cu vânătăi. Nu te vei trezi dimineața într-o lume pe care ți-o doreai. E o bătălie grea.”

O parte a predicțiilor lui Marian au legătură cu tehnologia și cu modul în care ne raportăm la ea, dar și cum privim ce e real și ce e virtual. O întreb în ce fel va afecta acest lucru modul în care ne raportăm la influencers și celebrități, atât de prezenți în viețile noastre virtuale. „Ne vom gândi la faimă în alți termeni. Aș spune că cea mai influentă femeie din lume, în ultimii trei ani, a fost Jacinda Ardern, prim-ministra Noii Zeelande, urmată imediat de Greta Thunberg. Greta nu avea nici un fel de caracteristici care s-o indice drept influencer, dar oamenii s-au îndrăgostit de integritatea, de concentrarea ei, de preocuparea ei pentru mediu. Vom acorda respect și faimă în baza unor realizări, ne vom concentra mai puțin pe aspectul oamenilor, pentru că în era computerelor oricine poate deveni atrăgător. Și vom avea parte de o redefinire a ceea ce considerăm a fi frumusețe, care cred că va consta mai mult în ceea ce proiectezi, nu în felul în care arăți. Evident, industria de beauty se va schimba, concentrându-se pe wellness: „Sunt mult mai interesată de cum arată pielea mea decât sunt de machiaje colorate. Cred că industria frumuseții va vinde mai puțin glamour, și mai multă vigoare.

Despre modă, Marian Salzman spune că se găsește într-un punct nefericit. „Într-o discuție pe Zoom, va conta doar ce porți de la gât în sus, adică ochelari cool, cercei simpli și un top. După finalul pandemiei, cred că oamenii vor ieși mai mult din casă, dar nu ne vom întoarce la o lume în care oamenii se îmbracă frumos ca să meargă la muncă. Nu se vor întoarce sălbaticii ani 20 de acum un secol? „Ba da, dar diferit. Cred că ne vom concentra pe experiențe și nu vom fi la fel de hedoniști.”Îi spun că, în secțiunea tradițională de tendințe din ELLE, designerii proiectează optimism, însă Marian susține că vom fi mai degrabă înclinați spre funcționalitate și haine care se simt ca o a doua piele, nu atrași de piese de show. „Nu spun că nu ne vom lua un top frumos, dar nu cred că lumea își va cumpăra curând o pereche de pantofi cu tocul de peste 12 centimetri.”

În aceeași idee, susține că vom avea o mentalitate de buncăr, fiind pregătiți pentru ce-i mai rău, de la organizarea cămărilor din case, la tendința de a face singuri anumite lucruri. „Nu cred că realmente vom face totul singuri, dar ne vom dori să fim capabili să facem orice. Ne vom dori siguranța că știm să facem anumite lucruri, ca să nu ne simțim la fel de vulnerabili ca la debutul pandemiei. Nu înseamnă că nu vom mai merge la manichiură, ci că, atunci când mergem, acest lucru va fi considerat un răsfăț.”

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle