Viata la bording school – o alternativa la invatamantul romanesc

Uniforma, reguli stricte si camera de camin in chiliile unei foste manastiri... viata la internat nu mai e ce-a fost! Mai ales cind mama si tata sint dispusi sa investeasca sume importante de bani pentru ca pupila sa isi largeasca orizonturile, ocupind un loc in bancile unei scoli cu traditie, cum este cea britanica!

FARA BAIETI IN CAMERA
De dragul studiilor in strainatate, liceenii sint gata sa se supuna unor reguli de multe ori mai drastice decit cele din mediul educational romanesc. Viata la boarding school e adesea insotita de un program strict de studiu, uniforma si multi supraveghetori pe cap de elev.

Cristina, mama lui Andrei, tocmai s-a intors dintr-o vizita in care a avut ocazia sa vada liceul si campusul unde va locui timp de un an fiul ei. „Campusul e foarte mare, e plin de verdeata, au spatii de recreere, cantine de tot felul. Camerele, pe de alta parte, sint foarte austere: au niste paturi duble, un birou si un dulap. Iar intendentul caminului locuieste in aceeasi cladire cu elevii. In ce priveste re­gulile, acestea nu sint chiar atit de stricte. Nu au voie sa fumeze in incinta si in jurul scolii. Nu au voie sa consume alcool. Bine, daca iese cu prietenii in oras la o pizzerie si bea o bere, e suficient. Cit despre uniforma, va trebui sa poarte un costum inchis la culoare cu camasa alba sau bleu.”

Ruxanda a terminat anul acesta Bellerbys College si isi aminteste cu indulgenta de regulile pe care le avea la internat, admitind totusi ca viata de facultate nu se compara cu cea de liceu. „Regulile existau, dar erau de baza! Trebuia sa fii in camin pina la zece seara, vinerea si simbata pina la unsprezece. Baietii nu aveau voie in camerele noastre dupa ora zece. Daca te prindeau, iti luau ID-ul si primeai o avertizare. A doua avertizare era trimisa direct parintilor, iar la a treia erai data afara din camin.”

La ACS Cobham Inter­na­tional School, unde studiaza Amina, plimbarile in afara campusului se incheie la ora sase seara. „Intre orele trei si sase, cind are loc cina, facem ce vrem, la fel si intre noua si unsprezece.”

Totusi vorbim de niste adolescenti! Pare putin nevero­simil si traditionalist sistemul acesta in care fetele stau in cladiri separate de cele ale baietilor! Nu prea imi vine a crede ca acesti liceeni nu simt si ei nevoia de ceva party-uri, viata de noapte si alte distractii. Ce sa mai vorbim despre inca existentele scoli de fete, la care studiaza exclusiv reprezentante ale sexului frumos! Ei bine, am aflat ca mai toate boarding school-urile organizeaza petreceri, baluri si seri de dans, pentru intretinerea bunei dispozitii a internilor. Insa distanta mica ce desparte aceste orasele de marile orase, precum Londra, le faciliteaza accesul la partide de shopping, pub-uri si cluburi. Amina povesteste ca se organizeaza „multe evenimente in scoala, mai ales cu ocazia diverselor sarbatori. Acelea sint mai mult pentru britanici, pentru ca noi profitam de aceste minivacante pentru a pleca acasa. Insa pentru ca sint la douazeci de minute de Londra, recunosc ca ma duc si stau acolo aproape in fiecare week-end.”

EDUCATIA NON ACADEMICA
Elevilor li se pregatesc multe activitati care sa le tina mintea si timpul ocupate la maximum. Pe linga cursurile propriu-zise si pregatirea lectiilor, elevii pot alege dintr-o varietate de cursuri alternative si acti­vitati sportive. De la cursuri de actorie, design, muzica la sporturi traditionale, precum cricket, golf sau echitatie, liceele britanice ofera dotari la cele mai inalte standarde.

Pentru familia Valasutean, pasiunea lui Andrei pentru golf a fost decisiva in alegerea liceului. „Fiul meu joaca golf de cinci ani, iar ca sa faca acest lucru dupa scoala e un efort suprem pentru noi in Bucuresti”, sustine Cristina. „Liceul St. Leonard e chiar in apropierea celui mai celebru teren de golf din lume. Daca are posibilitatea sa joace macar de doua ori pe saptamina, la tariful pentru elevi, sint multumita. El mai studiaza si chitara si, cind am fost in vizita la liceu, am putut vedea auditoriumul si salile de repetitii. Acolo chiar au posibilitatea sa studieze ce instrument doresc!”

Amina se pregateste intens pentru Bacalaureatul International si marturiseste ca „programul este foarte incarcat. Eu sint inscrisa la sase cursuri si cel mai mult imi plac spaniola si biologia, dar trebuie sa studiez si matematica, engleza, artele si stiintele sociale. Mai fac parte si din citeva cluburi, o cerinta obligatorie pentru IB. Insa toate aceste activitati ne ajuta sa devenim independenti si mai bine pregatiti.”

Atunci cind nu era la cursuri, Ruxanda isi petrecea timpul prin oras, cautind cu prietenele locatii inedite pentru shooting-urile de moda. „Dupa lectii, eram mai mereu cu prietenii in departamentul de arta si fashion. Faceam proiecte, fotografiam, ii ajutam pe ceilalti. Pe la sfirsitul anului, am facut o trupa speciala pentru balul de absolvire si mergeam tot timpul la repetitii.”

O las pe Raluca Milin sa traga concluzia privind programul liceenilor: „Cind sint in boarding school au tot timpul program de week-end. Fac munca sociala, merg in excursii, participa la concursuri cu alte licee etc. Se pune mult accentul pe partea non-academica. Pentru ei nu e important doar sa fii capabil sa memorezi o formula matematica, trebuie sa fii in stare sa te exprimi liber, sa ai o cultura generala, sa stii fluent doua-trei limbi straine, sa faci sporturi, sa te bucuri de citeva pasiuni, cum ar fi teatrul, echitatia.”

PROFII SUNT PRIETENII NOSTRII
S-au scris carti si s-au facut filme despre legendarii profesori brita­nici. Imi vin in minte doar doua astfel de filme: Dead Poets Society si Goodbye Mr. Chips! La noi, de la clasicul Domnul Trandafir, nu cred sa mai fi aparut vreun portret de dascal in literatura romana contemporana.

Ruxanda isi aminteste cu drag de profesorii pe care i-a avut la Bellerbys College. „Preferatul meu ramine Mr. Fraser. El ne preda Graphic Design si era, in acelasi timp, si tutorele meu. Avea o metoda de predare simpla. Te lasa sa faci ce vrei, iar cind aveai nevoie de ajutor, i te adresai. Citeodata era psihologul si prietenul nostru, ii povesteam ce probleme aveam si cel mai mult ne-a ajutat cind a venit momentul sa ne alegem universitatea. si acum ne scriem e-mail-uri si ne intilnim in Brighton, cind merg sa vizitez scoala. Mai era si profesorul de sociologie, pe care il indrageam pentru nonconformismul lui. Era singurul care nu se intelegea cu ceilalti profesori, si toti ceilalti ii purtau pica, dar lui nu-i pasa.”

Raluca Milin a cunoscut si ea o parte din personalul academic al liceelor britanice: „Profesorii sint extrem de relaxati; pun pasiune in tot ce fac; majoritatea locuiesc in campus si sint acolo ca intr-o familie. La liceele din UK proportia e cam de un profesor la 9-10 copii, ceea ce e nemaipomenit. Au nevoie de un antrenor personal, de un ghid, pentru ca acolo copiii se pregatesc pentru viata.”

Coincidenta sau nu, Ruxanda imi spune ca exact acesta e marele avantaj pe care i l-au adus studiile in straina­tate. „Am cistigat multe aici. In primul rind, m-am maturizat! Am devenit mai sigura pe mine si am scapat de toate complexele pe care le aveam. Am studiat materii care nu se studiaza la noi si mi-am gasit domeniul de suflet, mai repede decit as fi facut-o acasa. Nimic nu e mai trist decit sa te duci la universitate si sa nu stii ce vrei sa studiezi, iar apoi sa inveti trei ani niste materii care nu-ti plac. Plus ca am intilnit oameni din toate colturile lumii si pot sa ma mindresc ca am prieteni internationali.”

„Sint plusuri si minusuri”, marturiseste Angela, ma­ma Ruxandei. „Sigur ca sint si dezavantaje. Eu zic ca i-a lipsit caldura din familie. Plus ca am avut temerile mele. Mie imi place sa gatesc acasa sanatos si m-am temut ca o sa manince numai fast-food. De ase­menea, era la virsta la care trebuia sa prinda gust pentru moda. La noi in Moldova e stilul acesta ru­sesc, mai glamouros, pe cind britanicii sint mai neglijenti! Chiar daca pe toti ne imbraca aceleasi brand-uri in ziua de azi, eu aveam niste rezerve in aceasta privinta. Acum mi-e teama sa nu se indragos­teasca pe acolo. Totusi, ca parinte, sint multumita ca am avut posibilitatea sa ii asigur studii la Londra, ceea ce tatal meu nu si-ar fi permis niciodata. Sint alte timpuri.”

Nu m-am putut lamuri daca liceenii care studiaza in afara se intorc mai destepti fata de cei care ramin aici. Nici macar nu-mi dau seama daca se vor mai intoarce vreodata in tara. E drept ca pasiunile lor sint incurajate acolo mai mult decit aici, unde parintii trebuie sa faca investitii masive in hobby-urile copiilor si de multe ori nici nu considera justificate astfel de eforturi. Un lucru care ma pune insa pe ginduri e faptul ca o mare parte dintre elevii cu care am vorbit pentru acest articol nu mai stiu bine limba romana. Fie ca jumatate din vocabularul lor a fost inlocuit de termeni in engleza, fie ca unii au preferat chiar sa imi raspunda direct in engleza, motivind o mai mare usurinta in a se exprima direct in aceasta limba. Oi fi eu viciata de educatia roma­neasca de care am avut parte sau poate limba romana a ajuns ceva passé pentru noile generatii?!

Alina Baisan
 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle