Viata dupa Vogue – Lucinda Chambers spune totul despre concedierea de la cel mai mare titlu de moda al lumii

Concedierea editorului Vogue Lucinda Chambers ia o turnura dramatica... si foarte publica.

elle Editorial de Ioana Ulmeanu

Un articol aparut luni pe publicatia de nisa Vestoj a starnit valuri imense in lumea modei, chiar la debutul Saptamanii Modei dedicata colectiilor de couture. Este vorba despre un interviu acordat de Lucinda Chambers, fosta directoare de moda la Vogue UK, Anjei Aronowsky Cronberg.

La scurt timp dupa aparitia online, articolul a fost sters de pe site-ul publicatiei, pentru ca apoi sa reapara, 24 de ore mai tarziu, insotit de o mentiune: „datorita naturii sensibile a acestui articol, am luat decizia de a-l sterge temporar de pe site. L-am republicat acum in intregime.” Mai mult, la cererea jurnalistilor de la i-D, conducerea Vestoj a aratat ca „atunci cand vine vorba despre motivele pentru care l-am sters, ele sunt legate direct de presiunile din industrie pe care Lucinda le discuta in interviu. Dupa cum stiti, revistele de moda sunt rareori independente, pentru ca existenta lor depinde de relatii cu institutii si indivizi puternici, fie ca este vorba de accesul la show-urile de moda, acces la interviuri sau bani din publicitate.” Despre ce este vorba, deci, in acest material atat de dezbatut?

Lucinda Chambers a lucrat la editia britanica a revistei Vogue vreme de 36 de ani, incepand ca asistenta in departamentul contabil, devenind apoi asistenta celebrei Grace Coddington, timp in care s-a imprietenit cu fotograful Mario Testino, alaturi de care a muncit multa vreme, producand editoriale memorabile. Plecarea ei de la Vogue a fost anuntata la scurta vreme dupa ce Alexandra Shulman, redactorul sef, a fost inlocuita de Edward Enninful.

In interviul pentru Vestoj ea expune, intr-o maniera deosebit de sincera, cateva dintre problemele cu care se confrunta industria modei astazi – de la felul in care se fac angajari la modul in care trebuie sa fii mereu perceput ca o persoana de succes. Cu onestitate, jurnalista povesteste mai multe episoade si dezvaluie aspecte pe care publicatiile de moda le tin de cele mai multe ori secrete.

„Nu sunt rusinata de ceea ce mi s-a intamplat”, spune Chambers. „Daca shooting-urile mele erau cu adevarat proaste… Oh, stiu ca nu toate au fost bune – unele erau cu adevarat proaste. Coperta de iunie cu Alexa Chung intr-un tricou stupid Michael Kors e o porcarie. E un client mare de publicitate si am stiut ca trebuie sa o fac. Stiam ca nu e ok inca de cand o faceam, dar am facut-o oricum. Dar au fost si altele… au fost altele care au fost grozave.”

„Companiile mari cer din ce in ce mai mult de la designeri – si am vazut daunele. E foarte greu. Acei designeri vor avea probleme cu alcoolul si cu drogurile. Vor avea caderi nervoase. E prea mult sa ii ceri unui designer sa faca opt, in unele cazuri si 16 colectii pe an. Designerii le fac, dar le fac prost – si apoi sunt dati afara. Esueaza intr-un mod foarte public. Cum iti aduni apoi increderea sa spui ca te vei intoarce si vei lua totul de la capat?”

Sau, comentand despre una dintre casele sale favorite, Marni, cu care a colaborat multa vreme, Chambers se intreaba „nu am inteles de ce i-au vandut casa lui Renzo Rosso, dintre toti oamenii. El e antiteza a tot ce insemna Marni. Cand Consuelo (Castiglioni, fondatoarea casei, n.red.) a plecat, imi amintesc ca ma intrebam de ce nu ar da jobul de designer cuiva din echipa? Ar fi fost o reflectare a felului  in care se face moda azi – pana la urma, a functionat pentru Gucci – Alessandro Michele a lucrat pentru brand o vesnicie inainte de a deveni director creativ. Am vorbit cu Renzo si a fost de acord, dar in ultima clipa s-a razgandit. L-a adus pe Francesco Risso, care nu avea nimic de-a face cu compania. Inainte de Marni, imbraca celebritati la Prada, nu a facut niciodata nici un show, nu a condus o echipa. Dar o cunoaste pe Anna Wintour. Si de cine este obsedat Renzo Rosso? De Anna Wintour. Ultima colectie pentru femei de la Marni a fost un dezastru si a avut critici foarte proaste. Show-ul a fost ingrozitor. Am auzit ca a costat de doua ori si jumatate mai mult decat costa inainte, si a vandut la jumatate. O multime de buyeri din America nici macar nu au venit. Marni nu mai exista. Ma intristeaza, dar apoi imi amintesc ca ceva nou se va naste din cenusa.”

Lucinda Chambers si-a permis, deci, sa dezvaluie cateva dintre secretele oricum la vedere ale unei industrii care se straduieste sa se schimbe neincetat ca sa ramana relevanta. Onestitatea ei este de nepretuit – pana la urma, ce ar trebui sa faca un jurnalist daca nu sa isi exprime opiniile sincere despre niste probleme care afecteaza grav industria care lucreaza?

Iar feedback-ul primit de interviul din Vestoj si viralizarea lui arata ca oamenii sunt interesati de ceea ce se intampla in interiorul unei industrii puternice, in care prea rar apar voci critice. Interesant e, insa, ca oamenii din interior fac rareori astfel de marturisiri sau aduc critici atunci cand inca se afla… in interior. Daca Lucinda Chambers marturiseste acum ca nu mai citeste Vogue de ani de zile, de ce nu a fost aceea o problema pe care sa o fi ridicat si in sedintele de redactie?

Citeste si:
Kendall Jenner pe coperta Vogue India si reactiile negative din social media

De fapt, Lucinda Chambers nu spune decat ceea ce stim toti. Da, moda are defecte. Da, uneori da rateuri. Iar in lumea de azi, in care online-ul depaseste in relevanta printul, in care viteza este preferabila greutatii opiniilor si in care colectiile trebuie sa se vanda rapid de pe rafturi, si nu sa consolideze reputatii sau sa genereze curente, regulile s-au schimbat sau pur si simplu au disparut cu totul. Sa ramai preferat de un public tot mai larg (si mai neavizat) si sa influentezi nu mai tine neaparat de experienta sau de valoarea muncii de decenii, fie ca esti designer sau jurnalist.

Si, cum spune chiar Lucinda Chambers, „show-urile de moda sunt despre asteptari si anxietati. Toti suntem expusi. Este un teatru. Am 57 de ani si stiu ca, atunci cand vor avea loc prezentarile, in septembrie, ma voi simti vulnerabila. Voi mai obtine o invitatie? Unde o sa stau? Nu a trebuit sa ma gandesc la aceste lucruri vreme de 25 de ani. Cei mai multi oameni care pleaca de la Vogue sfarsesc prin a se simti mici, si este un fapt ca nu esti niciodata mai mare decat compania pentru care lucrezi.”

Foto: Instagram

Recomandari
Noizz
Psychologies
Mai multe din lifestyle