Un hetero in tara gay-lor

Sint efeminati, cocheti, pasionati de moda, sensibili si senzuali... Cel putin asa ar arata descrierea unui gay, facuta la repezeala de majoritatea „oamenilor normali“. Asa sa fie? Scurta incursiune intr-o lume asediata de prejudecati si controverse.

Subiecte ca drogurile, prostitutia, homosexualitatea, pornografia, decaderea starurilor sau lumea in­terlo­pa par sa aiba un succes garantat, indiferent de canalul media unde sint prezentate. Dintotdeauna, stirile sau re­por­taje­le din aceasta arie au tinut prima pa­gina sau ora de maxima audienta a jur­na­lelor TV.

Nu cu mult timp in urma, am avut la dispozitie trei saptamini si 26 de minute de spatiu de emisie in grila TVR2 pentru a realiza un documentar despre homosexualitate. Acest articol ar putea fi un making of.

NU FACI FUM FARA FOC?
Trebuie sa fi facut vreun film sau sa fi scris vreo carte inainte de a face critica li­te­­rara ori de cinema? Toata lumea vor­beste despre fotbal, dar citi au ju­cat? E mai pertinen­ta parerea lui Piturca decit a lui Nicolae Manolescu in privinta acordarii unui penalti? Cert e ca romanii se pricep la orice si nu se sfiesc sa o arate. O demonstreaza numarul mare de analisti care dau sentinte pe e­cranele televizoarelor in privinta oricarei teme. Trebuie sa fii gay ca sa scrii despre gay?

Cind am ajuns in postura de a reali­za un do­cumentar despre universul homo­se­xual autohton, mi-am propus, in primul rind, sa-mi satisfac propria curiozitate. Voiam sa-mi testez reactiile, inhibitiile, gradul de toleranta si, de ce nu, homofobia ma­nifesta­ta printr-o oarecare stinghe­reala in prezenta unui gay.

Cei din jur se asteptau ca materialul sa musteasca de sen­za­tional. In cele din urma, a iesit o insiruire de talkin’ heads, apartinind celor doua „tabere”, a gay-ilor si a homofobilor, prin acestia din urma intelegind si institutii ca Biserica Ortodoxa. Un fel de dezbatere despre intelegere si per­ceptie. Despre cum sint ei si cum ii percep ceilalti.

TEAMA DE CEILALTI
Acum sase-sapte ani, ma aflam in clubul Web, la masa cu mai multi oameni, dintre care unii erau necunoscuti. Se discuta despre filmul Velvet Goldmine si eu m-am trezit spunind: „Filmul asta e o porcarie! Inchipuiti-va un sarut de aproape un minut intre doi barbati!”. N-a zis nimeni nimic si mai tirziu mi-am dat seama ca e posibil ca in grupul acela sa fi fost si un gay si era. Mi-a fost rusine de mine multa vreme si, daca stau sa ma gindesc bine, cred ca acest moment a fost motivatia de a oferi o imagine nepartinitoare despre niste oameni supusi permanent unor reactii de acest gen. si inca a mea a fost una dintre cele mai soft cu putinta.

Cei mai multi dintre oamenii care au o parere proasta despre homosexualitate – si ei reprezinta marea majoritate a romanilor – nu au cunoscut niciodata un gay. Toate opiniile lor se bazeaza pe folclo­rul urban, bancuri, educatia defectuoasa, in spe­cial cea religioasa, si traditionala intoleranta la ceilalti a natiei noastre. Ceilalti putind fi oricine – homosexuali, straini, extraterestri, vecinul de bloc.

De­sigur, bancurile cu gay sint la fel de bu­ne ca acelea cu evrei. „Nu am nici o proble­ma in privinta bancurilor cu poponari”, mi-a marturisit unul dintre tipii cei mai re­laxati in privinta orien­tarii sexuale pe care i-am intilnit. „Da, sint poponar si ce-i cu asta?” Mie imi place mult unul care se ter­mina cu „pentru dumneavoastra, dom­nu­le doctor”, dar n-am de gind sa-l po­vestesc aici. Inainte de a ma intilni cu cei pe care a­veam sa-i intervievez pentru do­cumentar, trecusem prin trei mo­mente de interactiune cu persoane gay. Primul este cel povestit la in­ce­putul acestui text. Urma­toarele doua ar trebui sa ilustre­ze doua trasaturi de baza ale acestui univers.

I KNOW WHAT YOU DID LAST SUMMER
Vara trecuta am fost la primul party gay din viata mea. Eram in Germania, intr-un oras studentesc. Locuiam la o prietena si, in seara cind am ajuns, mi-a spus: hai sa iesim, e o seara lesbian and gay in campus. Ea si-a intilnit colegi pe care nu se astepta sa-i vada in tricouri fara mineci, eu m-am lipit strins de ea. Intreg locul era impregnat de o sexualitate directa si de­bordanta care ti se insinua in toate cele.

Oamenii aia venisera sa se distreze si pareau hotariti sa nu plece singuri acasa. Am vazut cupluri formindu-se rapid, la ci­teva minute dupa ce facusera cunostinta. si nu pot sa spun ca mi-a displacut asta. Imi este clar ca sexualitatea gay este mai exploziva si mai dezinhibata decit cea hetero. One-night stand-urile sint mai frecvente, iar sexul e vazut cel mai adesea ca un mod de a te simti bine, fara alte complicatii sentimentale. Nu trebuie sa-i iei neaparat numarul de telefon parte­nerului si n-o sa se simta prost din cauza asta.

De altfel, unul dintre cliseele (pozitive) in privinta lor este ca sint persoane permanent puse pe distractie, bine-dispuse si pline de viata. Cel putin asta e imaginea oferita de sitcom-urile americane. Se pare ca lor le datoram cultura de club, cit si primele acte de „digeiala”, cel putin asa am inteles dintr-un articol mai vechi al lui Tom Wilson.

Am fost intr-unul dintre cluburile gay din Bucuresti, unde am filmat un fel de masa rotunda cu tipi care veneau in mod obisnuit acolo. Nu i-as fi deosebit in vreun fel de alti barbati. Nu aratau deloc ca Aziz. Nu cred ca auzise­ra vreodata de Pasolini sau Oscar Wilde, faceau dezacorduri si nici nu se imbracau ca niste dandy. Nu toti gay-ii au gusturi rafinate, cum deducem din filme, care-i prezinta ca pe niste boemi intelectuali si sensibili la frumos. Am cu­noscut si aceasta categorie, dar si gay manelisti. La sfirsitul filmarii, un tip care sustinuse  tot timpul ca nu e gay a inceput sa se sarute ostentativ cu un alt barbat. Am mai intilnit si homosexuali homofobi, care au declarat ca nu se re­gasesc in acest gen de locuri.
 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Unica.ro
Trending news
Mai multe din lifestyle