Totul e minunat, Ana are prajitura cu jeleu, de Alex. Leo Serban

A fost odata o formatie care se chema Timpuri Noi. Fiind pe vremea tristei dictaturi, numele era ironic, iar ironia, in acele timpuri, nu era noua, dar te putea trimite la 9.

Totul e minunat, Ana are prajitura cu jeleu, de Alex. Leo Serban

Dupa ’89, formatia a devenit Partizan si, cum timpurile erau date pe „party-zone”, muzica lor s-a schimbat. Desi – pentru mine – „totul e(ra) minunat” taman atunci cind nu era…

Copiii timpurilor noi au fost Sarmalele Reci, care au aparut imediat dupa teapa din decembrie. Ironia era la locul ei – ba nu: se mutase din subtext direct in text. Sarmalele cintau cool despre Violeta (care duce galeata la gunoi), Tatiana (care te duce spre Nirvana – the real thing, nu formatia!), Ana (care nu te duce nicaieri pentru ca are mere)…

Nepotii, respectiv copiii, se cheama Vank si n-au decit citiva anisori. (Dar toti dintisorii!) Vank au luat ironia de la bunici & parinti, dar – lucrul cel mai bun pe care-l puteau face – au ramas atipici… „Atipic” e un cuvint cu tepi in Romania, in „showbiz” si mai ales in industria muzicala: daca esti prea atipic, in loc sa fii promovat, te poti trezi pe margine. Vank n-a ramas chiar pe margine, dar nici n-a fost promovat la greu.

Dupa trei albume, au revenit pe piata cu un Best of care (stiu ce-o sa ziceti: cam devreme pentru un „Best of”, dupa numai trei albume…) are marele avantaj ca poti asculta „Independent”, „Nebun dupa tine” sau „Iubire cu imprumut” fara a schimba CD-urile.

Iar Vank chiar merita (re)ascultat, de n-ar fi decit pentru cele 13 piese de pe Best of. Timbrul usor teen al lui Cornel Ilie da cintecelor un aer juvenil-relaxat-fara fite, ceea ce nu inseamna fara sofisticare –, dupa cum ririiala lui Alexandru Belciu – cea mai „atipica” voce autohtona, dupa sisiiala lui Alexandru Andries – scoate efecte savuroase dintr-un hit „obraznic” precum „O ultima dorinta” (Timpuri Noi Reloaded, intr-un fel) sau din si-mai-obraznicul „Fermecata danseaza (Goala!)” sau, in fine, din cum-nu-se-poate-mai-obraznicul (& delicios de dulce-perversul) „Prajitura cu jeleu” („Vreau sa dau mereu / La pus­toaice de liceu…”) – oricine are obiectii morale la acest cintec e un cretin irecuperabil; sint surprins ca CNA-ul n-a avut obiectii morale…

Intre caterinca retro-cheflie „Doar o noapte de adio (Amore mio)” si 100% ingenuul „1000” (dupa care eu, unul, ma topesc), Vank sint aceeasi valoare sigura ca atunci cind au „intrat in peisaj”. Reascultindu-i in varianta Best of, iti dai seama ca nu seamana cu nimeni de pe la noi. Desi au – cum ziceam – parinti & bunici buni.

Articol publicat in ELLE Septembrie 2004
 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle