Te iubesc. Si pe tine

Incercam toate sa gasim dragostea ideala, omul perfect alaturi de care sa ne petrecem toata viata. Si daca e imposibil? Daca nu exista o singura dragoste ideala, ci mai multe? Astazi, cand emanciparea femeilor nu mai este doar un concept gol, mai putem ramane fidele unui singur om?

Te iubesc. Si pe tine

Monogami in serie

Extrem de putine specii de animale sunt monogame din alegere. 95% din pasari sunt monogame, dar nu din alegere, ci din considerente anatomice sau legate de mediul inconjurator. Cand femelele pleaca sa caute mancare, masculii trebuie sa ramana in cuib ca sa aiba grija de oua. Pentru masculi, perpetuarea speciei este o chestiune serioasa. Si atunci de ce am ales modelul monogam? De ce poligamia este interzisa in majoritatea societatilor moderne, daca infidelitatea este in natura noastra? Intr-un studiu citat de www.slate.com, cercetatorul Sergey Gavrilets explica de ce ne-am indreptat spre o societate monogama. Raspunsul pare simplu: din confort. In societatile poligame, masculii isi consumau toata energia batandu-se pe femei. Incet-incet, evolutia a facut ca sistemul poligam sa se autoexcluda. In India, tara in care embrionii de sex feminin sunt avortati si fetitele ucise la nastere pentru a evita problema dotei, disproportia dintre numarul barbatilor si cel al femeilor a facut sa creasca rata criminalitatii. Spiritul de competitie al barbatilor ar fi generator de conflict.

Societatile monogame sunt mai structurate si confera un spatiu securizant pentru femei si pentru copii. Dar identitatea sexuala a barbatilor si a femeilor se construieste intr-un sistem de referinte social si economic. Societatea moderna a gasit o cale de mijloc pentru a impaca tendintele noastre poligame cu traditia monogama. „In ziua de astazi, se pare ca ne indreptam de la monogamie catre o monogamie in serie, mai multe relatii sau casatorii succesive, imi mai spune dr. Mihaela Dumitru. Emanciparea femeii este unul din pilonii pe care se sprijina acest model al monogamiei repetitive: „Odata cu emanciparea femeilor, nevoia de a ramane intr-o relatie pentru securitatea materiala a scazut. A aparut nevoia de a avea un echilibru intre stabilitate si dorinta de autodezvoltare, de implinire a planurilor personale, de mentinere a identitatii.

Iubiri ca in carti

Incep sa fiu sceptica. Sa am impresia ca iubirile ideale nu exista. Sa cred ca sunt atat de rare cazurile in care iubim si suntem fidele unui singur partener in viata, ca poate sunt doar accidente, din care nu se pot decela niste curente. „N-am iubit pe nimeni altcineva inainte de sotul meu si nici nu cred ca o sa iubesc pe altcineva. De unde stiu? Stiu, pur si simplu. Sunt fericita cu el. Nu m-am gandit niciodata la altcineva. Ce, nu crezi in suflete pereche? Laura, 30 de ani, este cu sotul ei de cand avea 15 ani. S-a uitat stramb la mine cand am intrebat-o daca isi imagineaza ca intr-o zi iubirea pentru sotul ei s-ar putea stinge. Parca as fi insultat-o. Pentru ea asta nu e o discutie, nu crede ca intr-o zi ar putea sa-l insele pe sotul ei. Nici Radu nu crede ca putem sa avem o relatie cu cineva daca nu credem ca o sa putem sa-i fim fideli toata viata. „De ce mai stai cu persoana respectiva daca nu crezi ca poti s-o iubesti toata viata?! De ce nu pleci acum? Radu este cu sotia lui de 17 ani. Au doi copii si spune ca nu s-a gandit niciodata sa o insele. „Daca o sa vina ziua aia, o sa-i spun. Mi se pare un minim de respect pentru femeia cu care traiesti, mai zice Radu.

De ce-ai plecat, de ce-ai mai fi ramas?

E mai greu pentru o femeie sa insele decat pentru un barbat? Daca nu luam in calcul hormonii, importanta regulilor sociale cantareste mai mult in ochii unei femei. „Acum ceva timp am revazut un om pe care l-am iubit odata si de care viata m-a despartit in mod absurd. Mi-am dat seama ca n-am incetat niciodata sa-l iubesc, chiar daca mi-am construit viata fara el. Nu stiu cum sa traiesc cu iubirea asta. Am o familie, nu pot sa imi parasesc sotul si sa alerg dupa naluci. Ma gandesc si la copii, la cat de greu le-ar fi sa plec de langa tatal lor. Cand devenim mame, invatam sa ne inabusim dorintele, imi spune Ilinca (40 de ani), in cuplu de 12 ani. Ca multe femei, Ilinca se gaseste intr-o situatie paradoxala: iubeste doi barbati. „Il iubesc foarte mult pe sotul meu. Este primul om alaturi de care m-am vazut imbatranind. Din pacate, nu-l iubesc numai pe el. Ilinca nu crede ca o sa poata intr-o zi sa-si tradeze familia, dar stie ca nici nu poate lupta impotriva sentimentului puternic care o leaga de celalalt barbat. „Trebuie sa invat sa traiesc cu suferinta asta, sa fac pace cu mine insami. As vrea doar sa pot sa-l iau in brate si sa-i spun ca o sa-l iubesc mereu, dar ca nu o sa putem fi impreuna in viata asta.

Marturia femeii asteia care isi reneaga instinctele pentru a-si proteja familia ma intristeaza. Monogamia ar trebui sa fie o alegere pe care s-o faci cu inima usoara. Am intrebat-o daca, la modul teoretic, nu i-ar prinde bine o lobotomizare foarte precisa, prin care celalalt barbat sa fie extirpat din mintea ei. „N-as renunta pentru nimic in lume la iubirea asta. E chinuitoare, dar ma face mai bogata. E ca si cum m-ai intreba daca vreau sa rup o parte din mine. Imi dau seama ca, dincolo de discutia „a fi sau a nu fi monogami, importante sunt puterea si sinceritatea sentimentelor. Conteaza mai putin daca poti sau nu sa ramai cu o singura persoana toata viata. Oricum, asta depinde de traiectoria fiecaruia si de o multime de necunoscute care apar pe parcurs, de oameni pe care ii intalnim si fara de care ne dam seama ca nu putem trai. Pana la urma, cel mai trist este sa nu iubesti pe nimeni, niciodata.

Text: Ileana F.Buzea

Foto: Tibi Clenci

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle