Surferita Agatha Christie (I), de Alex. Leo Serban

Mi-a picat bine Autobiografia Agathei Christie. Este o editie aparuta in 1986 la Univers, cu o coperta cacanie si pagini bej-fa­rimicioase, cu o traducere cam aproximativa (genul de traduce­re in care sint echivalate si locurile publice, astfel ca British Museum a devenit „Mu­zeul Britanic”!) – dar nimic n-a mai contat: dame Agatha a avut o viata atit de palpitanta si de plina cu de toate incit ar fi fost mare pacat, zau, sa nu fi fost povestita. Iar faptul ca a facut-o chiar ea e un plus.

Surferita Agatha Christie (I), de Alex. Leo Serban

Este (si) povestea unor case, Agatha Christie fiind si o foarte inspirata investitoare in proprietati imobiliare; n-am numarat toate cladirile pe care le-a inchiriat, cumparat si in care s-a tot mutat (la un moment dat, sarea pur si simplu dintr-o casa intr-alta cu familie cu tot), sint cel putin o duzina.

Casa de suflet i-a ramas insa Ashfield, unde s-a nascut (in Torquay, un fel de Cannes britanic) si care, din pacate, nu mai exista decit in poze: a fost demolata dupa al Doilea Razboi, lasind locul liber pentru a fi ridicate „cele mai dezgustatoare, de mai proasta calitate casute pe care le-am vazut vreodata” (de unde se vede ca acesta e un sport care se practica pina si in civilizata si traditionala Anglie). Ashfield era o vila frumoasa, cu vedere spre Ocean, in care a crescut Agatha Miller impreuna cu sora sa mai mare, hiperkinetica si talentata Madge, cu fratele lor, norocosul si excentricul Monty, si cu cei doi parinti: tatal, Fred (un om adorabil), si mama, Clarissa (care avea darul premonitiei si, in orice caz, o intuitie formidabila).

Aceasta era cu zece ani mai tinara decit sotul sau (ceea ce, la vremea respectiva, era ceva obisnuit) si-l cunostea de la virsta de zece ani: Fred era fiul din prima casatorie al tatalui sau vitreg. Asta a produs legaturi de familie destul de originale: cele pe care Agatha le numea „Grannies” erau, de fapt, surori! Fred era american, inrudit cu celebra familie Pierpont Morgan, insa Agatha nu s-a vazut niciodata ca americanca, iar finantele familiei, desi relativ confortabile, au fost supuse tot timpul fluctuatiilor.

Agatha a calatorit cu ai ei de la o virsta frageda, caci parintii inchiriau Ashfield-ul si, cu banii obtinuti, plecau in sudul Frantei. Calatoriile au fost, de altfel, marea pasiune a Agathei – ca un fel de „punct de fuga” la stabilitatea caselor.

Autobiografia incepe in casa din Nimrud (Irak) a Agathei si a celui de-al doilea sot, arheologul Max Mallowan (cu 14 ani mai tinar ca ea); pe o placuta fixata pe usa scrie, in cuneiforme, „Beit Agatha” (Casa Agathei). Este data de 2 aprilie 1950, si Agatha incepe o lunga calatorie in trecut, pe care o va termina abia 15 ani mai tirziu… Dar ce calatorie!

V-ati fi inchipuit vreodata, de pilda, ca respectabila autoare a celor Zece negri mititei, a Crimei din Orient Express, a Mortii pe Nil si a (preferata mea!) Crimei lui Roger Ackroyd a fost, in tinerete – cind a plecat cu primul sot, Archie Christie, intr-un voiaj in jurul lumii –, o foarte entuziasta si tenace surferita?! (Continuarea, in episodul urmator)

Articol publicat in ELLE Martie 2011
 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
peroz.ro
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle