Suntem unici, cu drepturi egale!

Aveam 16 ani cand am cunoscut prima persoana transgender, fara ca atunci sa stiu mai nimic despre comunitatea LGBTQ – desi primul mars a fost in 1970, în New York, accesul la informatie era aproape inexistent, cum stim cu totii!

Suntem unici, cu drepturi egale!

Nu aveam habar de multe la varsta aceea si nici nu stiam ce inseamna sa fii incoltit de societate, de straini și chiar de prieteni, dar simteam in aer o discriminare, o atitudine mai mult tacita, dar care imprastia durere in inima amicului meu de scena. Si cu asta nu eram de acord! Pe vremea aceea lucram intr-un program de divertisment pentru TVR si mergeam la multe festivaluri muzicale din toata tara, Andrei fiind foarte aproape de mine din simplul motiv ca era la fel de pasionat ca mine de muzica, cat si foarte talentat si perseverent. Practic, ma bateam cu el pe premii si pe trofee! Stiam doar atat: Andrei e diferit! Niciodata nu am avut instinctul de a ataca, de a judeca, pentru ca de mica, am fost crescuta cu motto-ul: „nu judeca pe nimeni”. Eram ocupata, fericita, faceam ce-mi placea si aveam si satisfatii, lumea era a mea. Andrei, la fel de talentat si poate chiar mai dotat vocal decat mine, se lupta cu alti demoni, cu cei care-l batjocoreau la fiecare vorba, cu cei care i-au transformat adolescenta intr-un cosmar.

Am aflat mai tarziu ca a decis sa traiasca in alta parte, in alta tara, si ii este bine – intre timp, a devenit Andreea, inca mai canta, iar eu inca o mai caut pe internet sa vad ce mai face. Ii este bine si am mari indoieli ca, daca ar fi ramas acasa, ar fi fost la fel de fericita. Cel mai bun prieten din copilarie este gay si este foarte happy, intr-o relatie de peste 10 ani si cu o cariera de invidiat – si el traieste afara!

Tara noastra nu ofera sansa la o viata normala nici unei categorii din comunitatea LGBTQIA. Si totul pleaca de la noi, de la cei care populam Romania. Militez pentru compasiune, pentru drepturi si pentru sanse egale pentru toti! Ce e asa greu? Consider ca ar trebui vorbit deschis despre asta copiilor, chiar din scoala, pentru ca ei sa creasca fara a pune biciul pe cei care nu sunt la fel ca ei! Schimbarile pleaca de la oameni, se fac pas cu pas, important este sa evoluam, sa ne deschidem inimile, sa ascultam si sa luam masuri juste, corecte, egale, fara a stigmatiza! Primul meu mars Pride a fost anul trecut si pot sa-ti spun ca m-am distrat pe minune si am plecat acasa cu sentimentul schimbarii! Poate sunt prea optimista? Nu cred!

Foto: Andreea Goia

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle