Si vreme e ca sa iubesti (de Patricia Blaj)

Bloggerul Patricia Blaj se alatura campaniei #ELLEOKCasatoriileGay cu un indemn spre empatie: imagineaza-ti cum e sa fii discriminat pentru ceea ce esti.

Si vreme e ca sa iubesti (de Patricia Blaj)

Eu nu sunt gay. Nu am nici un prieten apropiat gay. De fapt, cred ca pot numara pe degete cate persoane de o orientare sexuala diferita fata de a mea am cunoscut. Cel mai probabil esti in aceeasi situatie ca mine, ceea ce te poate duce cu gandul ca nu avem nimic in comun cu comunitatea LGBT.

Ei bine, nu e asa. Cred ca cu totii, fara exceptie, am trait macar un moment in viata noatra cand am fost discriminati, batjocoriti sau dintr-un motiv sau altul, am fost terifiati sa ne exprimam sau manifestam exact asa cum suntem cu adevarat.

In timpul gimnaziului, nu am fost o persoana acceptata de colectivul in care ma aflam. Ma imbracam in negru, ascultam muzica ciudata', eram retrasa si am fost judecata aspru de oamenii din jurul meu pentru ca eram diferita. Colegii au avut luni bune in care nu vorbeau cu mine, isi facusera un club anti castor' (aveam dintii din fata proeminenti), isi etalau apartenenta la club scrisa pe mana, ceea ce sa zicem ca e de inteles, eram cu totii copii. Profesorii, in schimb, oameni in toata firea, ma judecau si ei si, desi aveam note mai mult decat bune si nu cauzam nici un fel de probleme, se legau de mine cat de des puteau, din simplul fapt ca aratam diferit. Inca ma cutremur cand ma gandesc la acel sentiment de singuratate, la cum plangeam diminetile in baie cat timp ma pregateam, cu gandul ca mai trebuie sa infrunt o zi.

Poate nu am trecut cu totii prin asta, in schimb sigur au existat in viata noastra momente in care ne-a fost frica, sau cel putin nu ne-am simtit bine sa fim noi insine. Daca acum te-ai gandit la acel moment, in care cel mai natural lucru, sa fii tu, a fost restrans sau a cauzat sentimente precum singuratate sau rusine, te rog sa iti inchipui cum e sa traiesti in acel moment in fiecare zi. Sa fii judecat, discriminat si dispretuit, pentru ceea ce esti. Mie una mi se ridica tot parul de pe corp si imi dau lacrimile numai imaginandu-mi cum ar fi ca toata viata sa mi-o petrec intr-o asemenea atmosfera rea si toxica.

Ai sa spui ca experienta mea si poate si a ta este puerila – chiar este, dintr-un anume punct de vedere – si ca trebuie a invatam sa ne detasam si sa nu ne pese de ceea ce cred oamenii. Asta asa e, insa oamenii nu raman la stadiul de a crede si a spune. Mi se pare absolut socant si tragic cum se mobilizeaza o natie intreaga sa faca rau si cat de putin ii pasa cand trebuie facut bine. Cand ati aflat ca familia va moare in spitale din cauza unor hoti jegosi, unde v-au for petitiile si semnaturile? De ce nu am iesit trei milioane in strada?

Ura este cel mai oribil si josnic sentiment. Nu exista nimic mai urat pe lumea asta decat un om care uraste, mai ales un om care uraste si judeca fara sa inteleaga. Un om care isi iese din cale sa faca rau, iar ura naste foarte multi oameni de acest fel, dupa cum am vazut si in urma tragediei din Orlando, precum si multe altele.
Nu sunt o persoana religioasa, in schimb cred cu tarie in zicala Only God can judge me'. De ce? Explicatie e tare simpla, si nu are nici o conotatie spirituala. Nu avem dreptul sa judecam, atata timp cat suntem in aceeasi situatie cu un alt om si nu avem aceleasi trairi. Ceea ce este absolut imposibil. Poti sa te judeci doar pe tine, dar va sa spun din proprie experienta, dupa ani in care m-am judecat aspru si mi-am detestat corpul, ca nici judecata de sine nu e indicata.

Ura naste violenta, frica, singuratate si am vazut in nenumarate randuri cum duce la adevarate masacre. Haideti sa nu ne mai consumam energia cu asa ceva. Haideti sa invatam odata sa acceptam oamenii asa cum sunt ei, chiar daca nu gandesc si nu iubesc ca noi si atunci cand ne ridicam de pe canapea sa facem bine, nu rau.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle