Sexul și milenialii

Trăim în era în care sexul e la un click distanță, nu mai e tabu. Și tocmai asta e problema.

Sexul și milenialii

Ok. Cred că trebuie să fac o corectură: „Lipsa sexului și milenialii. Așa sună mai bine. Probabil că vine ca o surpriză și pentru tine, așa cum am rămas și eu șocată când la o simplă căutare pe Google legată de subiect apar articole care explică o scădere drastică în statistici în ceea ce privește cantitatea de sex pe care aceștia o fac.

Bineînțeles că statisticile au o marjă de eroare, însă mi se pare extrem de ciudat că există atât de multe studii privind situația, toate arătând același lucru: milenialii (și Generația Z, care îi urmează) au parte de mai puțină activitate sexuală decât Generația Y sau chiar și decât Baby Boomers. Wow. Țin să menționez că studiile sunt făcute la nivel global și e puțin dificil să compari oamenii care experimentau anii tinereții în România comunistă cu cei care se bucurau de libertatea unei Americi flower-power sau a Europei de Vest, unde democrația era stabilă, iar educația începea să se implementeze.

Totuși, trăim în era în care sexul e la un click (sau swipe) distanță, în care există metode contraceptive la fiecare farmacie, iar sexul nu mai este tabu. Și tocmai aici zace problema: sexul e pe toate gardurile. Nu într-un sens negativ, dar, așa cum arată și studiile, accesul atât de comod pare să fie cauza declinului activității sexuale la tineri. Natura umană te atrage înspre chestiunile mai puțin… cunoscute. Expunerea de la o vârstă fragedă la pornografie, de pildă, atrage după sine un comportament mai ostil. Sexul scade, însă masturbarea crește. Ceea ce îi definește pe mileniali este exact era tehnologiei în care au crescut.

Ca atare, curiozitatea sexuală urcă până în momentul în care o experimentezi pentru prima oară, iar apoi scade. Ceea ce mă duce cu gândul la un posibil motiv cum că așteptările sunt mult prea mari, iar realitatea nu pare să le egaleze. Toți știm, spre exemplu, că filmele porno sunt trase de păr și că, de fapt, sexul nu e așa cum îl vedem acolo. La fel se întâmplă și cu revistele de nișă sau chiar cu literatura contemporană – numai eu știu câte cărți de tip „chick-flick sau bestseller-uri tip Twilight&Co citeam în adolescență și îmi imaginam că la primul contact sexual mă va durea puțin, însă apoi voi avea sute de orgasme, îmi voi cunoaște corpul și partenerul atât de bine încât voi reuși să mă relaxez grozav, iar totul va veni atât de natural! Că doar văzusem filme, citisem cărți. Eram informată. Nimic mai greșit. Așteptările sunt imense, curiozitatea există, însă nu mai e la fel cu cea pe care o experimentau poate părinții noștri, care nu aveau această expunere, sexul fiind „fructul interzis.

Nu cunoșteau nici tainele masturbării, sau cel puțin nu de la vârsta de la care milenialii o fac și, oricum, nu la același nivel. Pentru că, da, masturbarea este metoda prin care îți cunoști corpul, te cunoști pe tine și este extrem de benefică atât pentru minte, cât și pentru trup, însă scade pornirea sexuală cu un partener datorită energiei acumulate, care se pierde când îți provoci orgasm singură. Logic. Tot legat de așteptări, pentru că ele nu se împlinesc imediat, milenialii se mulțumesc cu un orgasm manual, decât să treacă prin întâlniri și conversații doar cu speranța că va ieși ceva bun.

Tot la capitolul expunere și acces intră și aceste dating apps, care nu se mai concentrează atât pe găsirea lui „Mr. Right, cât pe acest „just sex. Și cu toate că e cool să ai câte o aventură de-o noapte din când în când, omul tot om e, iar sentimentele tot acolo sunt. Așa că e cumva descurajator în subconștient, fiindcă lumea nici nu mai tinde spre căsătorie timpurie, nici nu mai are ca scop primordial întemeierea unei familii, nici nu mai crede în dogme religioase iar, ca atare, nu mai dedică atâta timp pentru a se găsi în situații optime care să ducă la asta. Lucrurile se întâmplă la o altă viteză. Nu mai există răbdare pentru a cunoaște o persoană și, ca atare, sexul devine, poate mai mult ca niciodată, o chestiune extrem de egoistă din partea ambilor parteneri. Și astfel apare plictiseala. Și nici nu mă mir că, după ceva „bad sex, nu-ți mai vine să-ți pierzi timpul. În plus, cu toate aplicațiile inovatoare, judecăm omul după poză, ca pe vremuri, când fetele trimiteau fotografii cu ele viitorului ales și viceversa. Doar că acum e mai practic. Și pozele nu reflectă mereu realitatea. Dar nu ne pasă, fiindcă nu riscăm să dăm o șansă romantismului, șarmului sau unei conexiuni directe – e destulă cea la net.

Deci, da, chiar dacă trăim vremurile în care totul e despre sex, iată că totul nu e doar despre sex. Sau este? Din anumite puncte de vedere, există, odată cu deschiderea adiacentă, o curiozitate către tipuri mai… neobișnuite de sex. Aici vorbesc despre toate soiurile de fetișuri și îmbrățișarea lor, crearea de spații prielnice diferitelor modalități de exprimare a plăcerii sexuale. De la cluburile de BDSM și până la adevărate petreceri de sex, există platforme optime care se canalizează pe fiecare stil în parte. În plus, milenialii experimentează mai mult o oarecare flexibilitate în plăcere, de tipul „nu știi până nu încerci. Bisexualitatea ca manifestare este mai comună în rândul tinerilor, curiozitatea legată de practicile mai puțin uzuale de sex crește, însă descrește odată cu finalitatea experienței. Adică, chiar dacă toată lumea, să spunem, încearcă o dată un scenariu S&M, nu înseamnă că îi va și plăcea. Ca atare, a doua oară poate doar doi din zece vor continua. La fel se întâmplă și cu petrecerile de swingers, pansexualitatea, relațiile pluriamoroase/poliamoroase/panromantice etc.

Deci, faptul că ai posibilitatea unei experiențe vaste nu te face un sex-machine, și în nici un caz un expert. Se discută mult, se acționează mai puțin. Studiile arată și că tinerii sunt conștienți de educația sexuală și de faptul că trebuie să pună mai mult accent pe protecție și responsabilitate. Și acesta ar putea fi un motiv pentru care numărul partenerilor sexuali a scăzut față de generația anterioară.

Am vorbit, recent, cu niște prietene de-ale mele exact despre asta și am fost extrem de surprinsă (cu toate că le cunosc de-atâta amar de vreme) să ascult cum pun punctul pe i când vine vorba despre sex și relații. Patricia are 23 de ani și trăiește în München. Ea îmi povestea cum „descrierea asta a milenialilor mi se potrivește destul de bine. Nu văd sexul ca pe o prioritate, iar curiozitatea este destul de potolită. Nu sunt genul one-night-stand-urilor. Experiența pur sexuală nu o consider vitală, însă mă fascinează experiența emoțională și cred că asta caut acum. Dar nu înțelege greșit: nu vreau să mă mărit cu următorul, nici nu mă interesează să-mi întemeiez o familie prea curând. Însă îmi doresc o relație ca experiență sentimentală adevărată, dar fiind conștientă că are o dată de expirare. Cred că avem posibilitatea, libertatea, educația asta acum să ne concentrăm strict pe noi și să avem încredere în noi înșine poate mai mult ca niciodată. Și, ca atare, o posibilă relație nu s-ar mai baza pe dependență sau stabilitate obligatorie, ci pe nevoia și dorința fundamentală de emoție. Pentru că, știi, ne plictisim repede. Asta suntem. O generație care se plictisește. Atât de multe opțiuni – inclusiv în ceea ce privește sexul – și suntem atât de concentrați pe cariere, visuri, descoperiri (și nu spun asta într-un sens negativ, ba din contra!), încât avem nevoie de factorul uman, să simțim, să ne descoperim mai mult la nivel emoțional. Nu mai există presiuni de nici un fel. Ceea ce poate fi pozitiv, dar și negativ. Pozitiv fiindcă nu stă nimeni să mă caute dacă-s măritată sau nu sau să mă întrebe când fac copii. Pe de altă parte, lipsa presiunilor, oricare ar fi natura lor, duce și la o neîncredere într-un final fericit alături de o singură persoană. Cred, spre exemplu, că procentul bărbaților care înșală nu a crescut neapărat, este doar mai expus, însă, în același timp, cred că numărul femeilor care înșală l-a egalat pe cel al bărbaților. Sunt o mulțime de lucruri de luat în considerare.

Maria, pe de altă parte, la cei 22 de ani ai ei, locuiește în Londra și spune că nu se regăsește printre caracteristicile milenialilor. Chiar dimpotrivă. A fost mereu o persoană dezinvoltă, însă recunoaște că nu face parte dintr-o majoritate: „Evident că milenialii fac mai puțin sex. De ce? Pe de-o parte pentru că sunt conștienți de toate bolile cu trasmitere sexuală. Cel puțin în Anglia se gândesc de două ori înainte și sunt mai selectivi. Pe de altă parte, le e frică de expunere personală. Nu vor să se pună pe piața de dating, fiindcă le este groază de refuz. E atât de uncool în ziua de astăzi să îți arăți sentimentele, să ai inima frântă, încât e mai simplu să te ascunzi în spatele unui ecran unde nu te vede nimeni și să dispari. Este aiurea să fii vulnerabil, să te expui emoțional. Lumea ia totul prea personal și fiecare refuz te afectează mult prea mult. Și asta face să le fie rușine nu de sex, ci de tot procesul. Iar asta atrage și o scădere în calitatea actului sexual, fiindcă, da, sexul poate deveni mai bun dacă încerci cu aceeași persoană mai mult de o noapte. Doar că nu ai cum, dacă nu mai există dating. În plus, pe lângă așteptările extrem de mari – din eu știu ce surse ireale –, mai tragic este că aceștia cred că partenerii lor ar trebui să știe din start ce le place, ce nu le place, cum să facă anumite lucruri. O iau ca pe un dat. Nu mai e loc de conversație. Ceea ce e complet greșit. Pentru că, din nou, pare că nu știi. Eu cred că e ok să nu știi. Ce nu e ok este să nu discuți. Dar cum să și discuți când tu nu îți oferi șansa să cunoști în vreun fel persoana cealaltă? Milenialii au sentimente și vor să le îmbrățișeze, dar Doamne ferește să vadă cineva că te-ai îndrăgostit sau că suferi. Ca atare, iată, aplicațiile îți oferă luxul să nu te vadă nimeni atunci când o faci. Și e descurajator, cumva. Pe de altă parte, având atâtea opțiuni te gândești, involuntar, că mereu există altcineva mai bun acolo și că n-are sens să îți pierzi prea mult timp cu o persoană, căci peste trei swipe-uri s-ar putea să găsești o altă persoană mai interesantă, mai cool, mai frumoasă etc. Ceea ce e stupid. Nimic mai adevărat, dacă stai să te gândești că, da, ne este groază de respingere. Așa că jucăm la sigur. Doar că ce este sigur, până la urmă? Eram totuși curioasă de plaja întinsă de fetișuri și cum se raportează milenialii la ele. Maria îmi spune că „majoritatea oamenilor care se amestecă în astfel de activități, de la cluburi tematice până la petreceri de tip orgie, sunt trecuți de o anumită vârstă. Un motiv ar fi cel financiar; cluburile costă, de cele mai multe ori, trebuie să investești timp și bani pentru astfel de plăceri. Or tinerii nu au bani. Un alt motiv ar fi faptul că, da, sunt accesibile, însă nu găsești anunțul pe gard. Trebuie să te preocupe și să te interesezi, să faci research, să fii mereu testat. Trebuie să cunoști pe cineva care să te introducă… e puțin mai complicat. Milenialii nu au răbdarea, banii și un interes constant în așa ceva. Dar și ea recunoaște că ar fi mult mai bine să se întâmple întâlnirile dinamic, așa cum era odată. Dar dacă nu se întâmplă, trebuie să ne adaptăm. Și ăsta e adevărul. „Uite, compară cu industria modei, spre exemplu, fast-fashion – See now. Buy now. Exact același lucru se întâmplă și cu fast-forward-dating. Totul e la o altă viteză. Dar trebuie cumva să te și adaptezi. Altfel, care e alternativa? Să stai să te complaci și să-ți plângi de milă?.

„Mi se pare dăunător pentru suflet, ca să zic așa, îmi povestește râzând Ioana. Are 23 de ani și trăiește între Timișoara și Londra. Dar ea se declară, în general, anti-dating apps. „Mi se pare artificial. Este incredibil cum poți să stai să scrollezi pe un ecran, să alegi complet superficial o persoană care să fie la tine acasă mai repede ca o pizza. Și nici nu mă mir că romantismul, încrederea și angajamentul față de o altă persoană au murit, când în subconștient noi avem impresia că avem atâtea opțiuni și nu are sens să ne chinuim să cunoaștem o persoană, când poate e una, din start, mai bună după colț. Ideea e că e lipsit de emoție, de orice trăire umană. Adică și în viața reală aspectul fizic este cel care sare prima dată în ochi, hai să fim serioși. Dar măcar acolo mai intervine și șarmul, atitudinea, mimica… și poate ai timp să faci cunoștință cu persoana respectivă înainte să-ți dea un swipe left. Știi? Nu e nimic trucat. Nu există filtre, Photoshop sau texte atent gândite. E spontan și natural și cred că de asta avem nevoie ca să rămânem mereu în priză.

Așadar, uite cum și de ce lucrurile au luat o astfel de întorsătură. E un paradox, cumva. Fiindcă odată cu deschiderea apar teama, nesiguranța și epuizarea psihică atunci când vine vorba despre relațiile de orice fel. Când nu exista deschiderea, oamenii erau mai curioși, mai îndrăzneți, probabil. Cert este că sexul s-a făcut dintotdeauna (mai pe față sau nu) și se va face și în continuare. Dar cred că e bine să fie mai precaut și mai conștient. În fond, e o nevoie fiziologică – fie că acceptăm asta sau nu.

Citește și:
Milenialii, anxietatea și tehnologia

Foto: Instagram (@sincerelyjules)

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle