Se poate trai, in Romania, fara televizor?

E clar: cei mai multi dintre romani au ca­pa­tat de­pen­denta fata de televizor. Ca e emisiune de stiri, ca e telenovela, ca mai aflam ce gusturi vestimentare (proaste!) au nevestele de fotbalisti, totul se vede si se comenteaza. Televiziu­nea pare sa inlo­cu­ias­ca viata de zi cu zi.

Se poate trai, in Romania, fara televizor?

Di­­mineata deschidem televizorul, el e iubitul „cu care te tre­­zesti in gind“. Seara motaim in fata televizorului. In general, e pierdere de vreme. Nu ra­minem cu ni­mic. Doar creditam acele personaje de pe ecran. Oare n-am putea trai fara Gigi Be­cali, fara Iri si Moni, fara toti cei tradati in dra­gos­te? Ce bine ne fac ei noua? Nu cumva prostirea este pe fata si noi o acceptam prea usor, din co­mo­di­tate, din lipsa de spirit critic, din absenta unei alternative? – se intreaba Ovidiu Simonca. Si tot el incearca sa gaseasca raspunsuri.

Intr-o seara, neavind ce face, m-am uitat la televizor. Probabil ca am facut o greseala. Erau doua personaje care nu scoteau un cuvint, intrau in cite un magazin, se uitau, domnul zimbea, ea parea stingherita si arata cu degetul catre un produs: de obicei, pantofi sau cizme. Dupa vreun sfert de ora de asteptare, s-au auzit citeva cuvinte: „Iri, iti place?“. Iri, care parea cufundat intr-o alta existenta, tresarea oarecum speriat si spunea: „Da, draga, cum vrei tu“. Tot acest fals shopping a durat mai bine de o ora si a fost transmis la o televiziune, ofertat ca program special, atractia serii. Sigur, veti spune, poti sa nu te uiti la asa ceva. Bine, dar daca totusi ma ambitionez sa ma uit? Si nu doar la Iri si Moni, ci la stiri.

Mai deu­nazi, un post de televiziune a prezentat un reportaj de cinci minute cu un potentat al zilei, care a fost in Africa si s-a filmat singur. Din filmulet au fost selectate citeva imagini care s-au dat la stiri. Facea acel domn figura de reprezentant al Romaniei? Se ducea sa incheie contracte comerciale? Nici gind. Acel domn vorbea singur cu elefantii, apoi frigea mici la o intersectie de drumuri in desert, pe urma scotea limba la camera si spunea ca moare de cald. Toata intimplarea a fost difu­zata intr-un jurnal de la ora 19.00.

Recompense pentru cei care rezista fara televizor

Daca ajungi acasa mai devreme, dai peste stirile macabre si insingerate de la ora cinci: accidente, sinucideri, copii omoriti de tati betivi. Exista o organizatie, Asociatia Consumatorilor de Media, care a propus telespectatorilor o solutie radicala: sa inchidem televizoarele la ora cinci. Asociatia Consumatorilor de Media are si o alternativa: ii cheama pe cei satui de programele violente sa participe la o seara relaxata intr-un club bucurestean, cu teatru, cu muzica si cu dezbateri despre ce cilti inghit telespectatorii cind privesc la televizor. „Ziua fara televizor“, asa se numeste actiunea. Modelul este inspirat din America, unde exista o „saptamina fara televizor“. Horia Mihai Badau, presedintele Asociatiei Consumatorilor de Media: „Actiunea din Statele Unite are un mare efect si este sprijinita de mari firme, de institutii publice: bibliotecile au intrare gratuita, se fac reduceri la cinematografe, la salile de sport, cartile se vind cu reduceri. Se construieste o alternativa la televiziune, viata nu mai incepe si nu se mai termina in fata televizorului. Cei care rezista toata saptamina fara televizor primesc diplome, insigne, li se dau recompense simbolice. In Statele Unite, colaborarea jurnalisti-public este atit de strinsa incit, inainte de a lansa un nou program, publicul este consultat“.

„Oameni straini de reguli si de biblioteca“

In Romania, exista parerea, care poate fi privita si ca idee fixa, ca publicul cere sa vada doar un anumit tip de emisiuni, ca el reactioneaza adaugind puncte de rating doar daca vede programe de proasta calitate. Jurnalistul Cornel Nistorescu e de parere ca programele slabe de televiziune se produc pentru ca jurnalistii nu pot mai mult si realizatorii de televiziune nu pot face emisiuni mai bune. Pentru ca nu sint in stare. Explozia mediilor electronice a creat in Romania peste 25.000 de locuri de munca. Aceste locuri de munca au fost ocupate, in opinia lui Cornel Nis­to­rescu, de „oameni cu tupeu, straini de reguli, stra­ini de bi­blioteca, dornici sa se inroleze in­stan­taneu celui care da mai mult“. Nisto­res­cu crede ca exista o mare pro­blema in pro­fesia de jurnalist de televiziune: „Am vazut moderatori de talk-show care dau din cap ca magarii. Cind un invitat bate cimpii cu gratie si nu este intrerupt, sigur sint aranjamente. Obli­ga­tia unui moderator este sa taxeze abe­ratiile. Eu ma uit la aproa­pe toate progra­me­le; sint jurna­list, e doza mea de maso­chism. Nu mai exis­ta limite. Privesc cu stupoare spre lu­mea cin­tare­tilor care vine la Maruta, pe TVR 2. Daca o fa­tuca cu fite de vedeta si-a zgiriat masina, e o mare tragedie, toti pling si o consoleaza, in frunte cu moderatorul“. Pentru Horia Mihai Badau, intre agenda pu­blicului si agenda televiziunilor exista un divort: „Nu trebuie sa gindim mecanic: nu putem face nimic, asta cere publicul. Justifica­rea aceasta e folosita din comoditate, din neprofesionalism“. Presedintele Asociatiei Con­­su­matorilor de Me­dia vorbeste chiar de o „manipulare a populatiei prin programe proaste“. Membrii Aso­cia­tiei au facut sondaje in Bucuresti si in alte citeva orase ale Romaniei. Concluzia: „Cele mai multe me­saje de protest sint impotriva violentei, a crimelor, a violurilor prezentate in jurnalele de stiri. Teles­pectatorii zic: e o lume denaturata, o lume in care se exhiba violenta, o lume care distorsio­neaza fragmente de realitate si le arunca in jurnalele de stiri ca si cum asta ar fi singura stare posibila: cit mai multa violenta“.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle