Reportaj – Viata la mall

Reclame, miros de junk food si de parfum, blonde in roz, adolescenti cu cres­te, pungi lucioase, inghetata colorata, afise de film. Bine ati venit in fascinanta lume a mall-ului! Adina Rosetti si-a petrecut citeva zile in acest templu al consumului si relateaza…

Despre fite si alti demoni

Sus, la ultimul etaj, seara se vine ca la promenada: nu oricum, ci cu hainele „cele bune“. Cu tocurile cele mai mari si fustele cele mai scurte, cu lantul de aur cel mai gros si pantofii albi cu virf ascutit. Se maninca etalind numele magazi­nelor pe pungile de cumparaturi. Domnul cu pantofi albi nu vorbeste cu domnisoara cu tocuri inalte si picioare caramelizate la solar (unii, mai rauvoitori, le-ar spune „carbonizate“) pentru ca e foarte ocupat cu telefonul mobil, insa isi arata afecti­u­nea tinind-o de mina, peste tava cu pui picant si cartofi prajiti, fapt pentru care ea ii zimbeste recu­nos­catoare, de sub ochelarii de soare. Ceva mai incolo, un grup de fete cu vedere la buric se joaca cu niste tigari subtiri, mentolate si rid zgomotos. La mall vin si familii cu copii care se alearga in jurul meselor impuscindu-se cu mitraliere imaginare, asa cum tocmai au vazut in filmul de la care au iesit, dar si grupuri de adolescenti inzestrati cu cres­te si tenisi alb-negru, cu model de tabla de sah, care par ca au nimerit intr-un paradis al distractiilor. Zgomotul mall-ului, ca un biziit enervant si continuu de bondar, te zapaceste. |n aer se amesteca mirosul de parfum cu cel de junk food, zgomotul de voci cu cel de muzica si telefoane mobile. Adolescentii cu tenisi in patratele se saruta, copiii urla in carucioare, barbatii vorbesc despre afaceri, femeile despre haine, de jos se aude sunetul produs in clipa in care codul de bare trece prin fata caselor de marcat. Iar peste toate pluteste un aer artificial, reciclat de sistemul de ventilatie. Vederea iti e agasata de culori si forme aparind de pretutindeni, reclame care cad de sus, din tavan, oameni-sandwich care se plimba si-ti ofera pliante, vi­trine care-si tipa reducerile la tine. N-ai cum sa rezisti… Daca-i intrebi, putini vor raspunde ca au venit la mall doar pentru shopping; vei primi raspunsuri extrem de diver­se: „Pai, ce sa facem simbata acasa?“, „Am venit pen­tru… asa, cum sa zic, ca e dis­tractie“, „Ca sa mai vad si eu lumea“, „Mai bei un suc, mai vezi un film, altceva ce sa faci in Bucuresti?“, „Ca sa se joace copiii la bilute“, „Ca am auzit ca sint reduceri“, „Pai, am venit sa mai luam aer“, „Ca nu e nimic la televizor“ si lista poate continua cu motive la fel de naucitoare.

Maniere, conflicte, concluzii

Dragalasenia vinzatoarelor din mall pare ca si-a propus sa compenseze (uneori prea mult!) cei cinci­zeci de ani in care am primit raspunsuri monosilabice si priviri sictirite din dosul tejghelelor. Ele stau in spatele tau si se intereseaza pline de solicitudine (cam din zece in zece secunde) daca te pot ajuta cu ceva… Desigur, la polul opus sint cele care-si povestesc cu lux de amanunte viata amoroasa si noaptea petrecuta in club, fara sa se sinchiseasca de prezenta clientilor in magazin (am retinut in special, de la o blonda dintr-un magazin de pantofi, descrierea amorului cu un anume Giani intilnit la o terasa; povestea era asa de interesanta, incit am uitat ce voiam sa cumpar!). Celebrul „bonjour-merci-au-revoir“ din supermarket-urile frantuzesti, rostit pe banda rulanta, este inlocuit la noi de obsesiva intrebare „Platiti cu bonuri de masa?“. In nici un caz insa nu le priviti cu superioritate pe doamnele casierite, nici nu le reprosati lipsa de entuziasm! Chiar daca incearca sa puna in practica niste reguli elementare de customer care, cum ar fi banalul salut, de multe ori nici macar nu li se raspunde. |n plus, sint nevoite sa medieze eternele conflicte dintre clienti care se pirasc unul pe altul ca „s-au bagat in fata“ sau ca s-au insinuat fara nici un drept la casele rezervate femeilor insar­cinate. Chestia asta poate fi extrem de obositoare… De altfel, cind ajungi acasa, dupa o zi intreaga petrecuta la mall, esti in egala masura mai plin si mai gol. Ai, cu siguranta, dulapul si frigiderul mai pline. Portofelul si mintea – ceva mai goale. Poti fi ori foarte fericit, ori, dimpotriva, foarte deprimat si obosit. De aceea, se recomanda doar vizite in doze mici si trasee la tinte foarte precise, urmate de evadarea intr-o alta dimensiune (cum ar fi un parc, un cinematograf de cartier sau o cofetarie „ca pe vremuri“), pentru a pastra un oarecare echilibru.

Foto: Iulian Nan

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
peroz.ro
evedete.ro
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle