Tu știi cine sunt profesorii copilului tău? Un studiu recent îți răspunde la întrebare

E doar un cerc vicios.

elle Editorial de Stefana Macovei

Educație pentru democrație în școlile din România este numele unui studiu mai mult sau mai puțin surprinzător, realizat de cercetători de la Universitatea Babeş-Bolyai. Așadar, Gabriel Bădescu, Claudiu Ivan, Daniela Angi și Oana Negru-Subțirică și-au propus „să descopere care sunt atitudinile, valorile profesorilor, nivelurile de implicare civică, toleranță socială și încredere interpersonală, cum văd sistemul educațional din România, într-o perspectivă comparată în timp și față de alte țări”, după cum aflăm din descrierea studiului.

Într-o țară ca România, unde este destul de limpede faptul că sistemul educațional are niște lacune mari, un astfel de studiu ne arată cine sunt cu adevărat dascălii, învățătorii, cei care formează tânăra generație pentru viitor. Profesorii, aparent majoritar cei tineri (până în 35 de ani) susțin ideea unui stat nedemocratic, după cum arată rezultatele – 14% ar aproba un regim militar, 11% sunt pro regimului teocratic iar 45% consideră o idee bună ca țara noastră să fie guvernată de un lider puternic, care ignoră rolul Parlamentului și al alegerilor. Crezi că rezultatele sunt îngrijorătoare? Atunci mai află că armata (79%), biserica (62%) și poliția (59%) reprezintă instituțiile în care aceștia au cea mai mare încredere.

Ceea ce mi-a atras mie atenția și mai tare, și lucrul care mi se pare absolut incredibil în 2018, este nivelul de toleranță și acceptare al minorităților pe care aceștia îl au. Din studiu mai aflăm că că „nivelul de toleranţă socială al profesorilor este scăzut, chiar mai redus pentru unele categorii de persoane decât în restul societății.” Ce înseamnă asta? Înseamnă faptul că rasismul este în floare, iar despre homofobie să nici nu mai vorbim. Cadrele didactice sunt reticente la acceptarea imigranților, a persoanelor de rasă diferită, religie diferită sau care vorbesc o limbă diferită. 42,5% au răspuns negativ la minoritatea romă, astfel că patru din cinci profesori „au optat pentru varianta învățării în clase diverse etnic.” Minoritatea romă este al treilea grup de persoane cel mai puternic respins de către aceștia, după cel al dependenților de droguri și alcool. Dar, în același timp, paradoxal cumva, „peste 70% dintre profesori consideră că școlile din România reușesc să ofere șanse egale tuturor copiilor.” Bineînțeles, aici vorbim și despre mediul urban versus mediul rural, unde este clar că elevii care fac parte din a doua categorie nu au același acces la educație. Dar profesorii nu par să accepte această realitate.

Și fiindcă am menționat homofobia mai sus, acest studiu arată că, în același timp, 60% dintre profesori se declară împotriva căsătoriei persoanelor de același sex și mai bine de o treime cred că homosexualitatea nu e niciodată justificată. Ca atare, alte categorii de persoane non grata sunt homosexualii (38.3%), persoanele care vorbesc o altă limbă (33.7%) și cuplurile în care partenerii nu sunt căsătoriți (33.1%).

Dar, pe de altă parte, majoritatea crede că sistemul nostru de învățământ este mult superior celui occidental, și că – surpriză! – școala pe vremea comunismului avea o calitate mai bună decât cea actuală.

Astea sunt doar câteva dintre rezultatele studiului condus de cei de la universitatea din Cluj, care ne demonstrează încă o dată că ne situăm la ani lumină distanță de un sistem educațional cel puțin decent. Aceștia sunt profesorii care ne formează copiii, care împart din valorile lor generației tinere și care au grijă ca noi să nu evoluăm prea curând. Ce șanse avem să integrăm minoritățile? Știm să ne plângem de ele și să aruncăm constant vina pe acestea de fiecare dată când ceva merge prost, dar nu le oferim același șanse. Mentalitatea de segregare pe bază de etnie, culoarea pielii sau profil religios este absolut tragică. Neacceptarea faptului că în 2018 normalitatea nu mai e definită de conservatorismul majorității este și asta o problemă actuală. Dar, până la urmă, de ce ne mirăm de profesori? Și ei fac parte din societatea noastră, iar aceste rezultate nu fac decât să ne oglindească pe noi toți. Ai spune, probabil, că există niște așteptări de la această meserie. Dar să nu uităm că a fi profesor este una dintre cele mai prost plătite slujbe și degeaba există posturi, dacă nu sunt candidați pentru ele. Bineînțeles că sunt și o mână de oameni care practică această profesie din pasiune și chemare, care sunt adevărate exemple, mentori și învățători dedicați. Chapeau în fața lor! Iar restul… o aleg fiindcă, să fim serioși, ce altă meserie îți mai oferă trei luni de vacanță plătită pe an? Studiul acesta este doar un reminder al societății în care trăim. Nu e o revelație.

Citește și:
Lalele colorate și capete plecate în asfalt

Recomandari
Unica.ro
Noizz
Psychologies
Mai multe din lifestyle