Pretul fericirii

Spunem ca vrem sa fim fericiti – si, cel putin la nivel declarativ, e chiar adevarat. Dar suntem dispusi sa facem pasi catre realizarea viselor despre care credem ca ne-ar implini? Sau, poate, nici macar n-avem nevoie de ele?

Pretul fericirii

Vrei sa traiesti o frumoasa poveste de dragoste, care sa dureze o viata? Sa ai un job care sa-ti insenineze zilele de luni? Hobby-uri exotice si vacante ravisante? Un corp sculptat? E trendy, ba chiar normal sa-ti doresti aceste lucruri. Pentru ca „sa vrei e usor. La fel de usor pe cat e sa-ti agati fericirea de aceste scopuri.

Insa ce ar trebui, de fapt, sa te intrebi este daca esti dispusa sa platesti pretul lor. Dupa cum spunea Britney Spears recent intr-o melodie, „You want a hot body? You want a Bugatti? You want a Maserati? Youd better work, bitch. De multe ori, pentru a descoperi o persoana cu care sa te potrivesti, risti sa saruti broaste care nu se transforma niciodata in printi, sa suporti turbulente emotionale sau sa te holbezi cu orele la telefon, asteptand in zadar un semn.

Preferi sa treci prin acest carusel, fara a avea vreo garantie ca la final vei primi ca premiu relatia pe care ti-o doresti? Sau te multumesti cu o legatura amoroasa in care te simti confortabil, pentru a fi in randul lumii? Apoi, succesul financiar se asocieaza adesea cu afaceri riscante sau chiar dubioase, cu nopti albite de grija platii angajatilor, a creditorilor, de stresul unui posibil esec sau de tone de munca birocratica, plictisitoare.

Te vezi in aceasta ipostaza? Sau iti respecti atributiile zilnic, pentru a putea „sparge usa biroului fix la ora plecarii, visand sa ajungi acasa la serialul preferat, traind zilnic cu gandul la weekend? Sa nu mai spun cate eforturi presupune acel trup frumos modelat pe care stim toate ca l-am putea obtine daca am avea o toleranta ridicata la infometare, plus energie si chef de sport regulat.

„In strafundurile mintii noastre stim ce ar trebui sa facem, dar, cumva, nu putem incepe, spunea psihologul si filosoful american William James. Pe de alta parte, si durerea aferenta fericirii tine tot de aptitudini. Unor oameni, adrenalina riscului in dragoste sau in business le da o dependenta dulce, antrenamentele istovitoare le ofera echilibru, iar orele petrecute intre cifre si coduri le percep ca pe o joaca.

Deci, poate, in loc sa declaram ca vrem anumite lucruri, ar trebui sa recunoastem ca nu ni le dorim suficient de mult, ca nu suntem (pre)dispusi sa platim pretul fericirii. Sau sufletul nostru stie ca dorintele respective sunt sugerate de media, arta sau consumerism si ca pur si simplu suna bine, la nivel oratoric. Cumva, intuitia ne spune ca implinirea scopurilor artificiale nu ne-ar aduce fericirea si de aceea nu gasim energia si hotararea pentru a le atinge. Atunci, de ce ne mintim?

Cand nu facem pasi constanti catre visele noastre, fie nu credem cu adevarat in ele, fie nu avem o motivatie personala suficient de puternica pentru a ne mobiliza resursele. Din experienta de life coach, am observat ca cel mai adesea oamenii initiaza actiuni catre implinirea scopurilor, dar se opresc prea devreme, atunci cand rezultatele intarzie sa apara. Apoi vine frustrarea, urmata de alte sentimente neconstructive precum furia, frica, rusinea etc. Sau, din cauza unor traume din copilarie, avem anumiti neuroreceptori blocati, si oricat ne-am propune constient sa facem anumite lucruri, nu reusim deoarece acele evenimente au creat tipare negative la nivel subconstient, obstacole subconstiente in calea propriului succes (de exemplu, «nu merit sa fiu iubita», «trebuie sa tac pentru a fi acceptata» ,«nu sunt frumoasa» etc.), spune Maria-Iris Hoeppe, life and executive coach.

Insa de multe ori, chiar daca avem motive multiple care, in teorie, ar trebui (sau ar fi trebuit) sa ne aduca fericirea, ravnitul sentiment se lasa asteptat. Iar cand viata ne interzice ceva (de exemplu, nu poti sa emigrezi din cauza constrangerilor profesionale, nu poti sa faci copii din cauza unei complicatii medicale, nu poti sa fii cu cel iubit pentru ca are un alt angajament), toate celelalte elemente pozitive din viata sunt intunecate, eclipsate, anulate de un singur nor. „E usor sa lasam ceva inaccesibil sa ne absoarba toata atentia. E, intr-un fel, tentatia fructului oprit care pare singurul element colorat intr-o lume alb-negru. Si cred ca e utopic sa ne spunem ca ne vom elibera miraculos de aceste dorinte, insa daca am analiza mecanismul dorintelor ne-am da seama ca, odata atins, un vis isi pierde puterea pe care o are asupra ta, spune Maria Dinu, life coach.

Fericirea, acest termen abstract si filosofic, decodat de oamenii de stiinta in formule chimice (explicat de neurotransmitatori precum endorfina, adrenalina, serotonina sau dopamina), e o himera. Da, chiar asa! Pentru ca sunt prea putine momentele in care o constientizam. Mai mereu percepem fericirea retrospectiv, cu nostalgie. Si cum cercetari recente ne-au demonstrat ca prietenul nostru de incredere, creierul, ne infrumuseteaza amintirile in mod intentionat, asta inseamna ca fericirea clipelor trecute poate fi doar o clipa deformata, idealizata? O minciuna care nu ne lasa sa ne bucuram de prezent?

„Cand privim retrospectiv, avem capacitatea de a judeca o situatie dupa intreaga ei complexitate, si o putem aprecia obiectiv – acest lucru ne face sa avem senzatia ca momentele trecute sunt frumoase in lumina intregului, spune Maria Dinu. Iar oamenii de stiinta sustin ca oricum traim in trecut, pentru ca in momentul in care constientizam informatiile primite de la receptorii simturilor, pana sa ajungem sa o judecam, clipa a trecut deja. Deci e normal sa vorbim de fericire doar la timpuri trecute, si cu speranta, la timpuri viitoare.

De fapt, uita tot ce ai citit pana acum. Nu doar in acest articol, ci tot ce ai citit vreodata despre fericire. O teorie sustinuta de Daniel Gilbert, profesor de psihologie la Universitatea Harvard si autorul bestseller-ului Stumbling on Happiness, in cadrul unei conferinte TED, spune ca intre noi si fericire e un zid, un dusman. Si anume sinele. Dar nu la modul la care ne-am imagina, nu e vorba despre acel „eu lenes care nu are chef de munca sau nu dispune de taria de a-si asuma riscuri. In conferinta sa, omul de stiinta a prezentat rezultatele mai multor experimente care aratau ca oamenii pot fi fericiti in circumstante deplorabile. Cel mai naucitor exemplu a fost monitorizarea nivelurilor neurotransmitatorilor unor castigatori la Loto, versus cele ale unor persoane ramase paralizate, la doar trei luni de la fericitul/tragicul eveniment. Se pare ca oamenii in cauza erau la fel de fericiti atat in urma unei intamplari norocoase, cat si in urma unei traume. Pentru ca evenimentele, indiferent de natura lor, nu au efecte permanente asupra nivelului nostru de fericire.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle