PICK ME! (de Mihaela Radulescu)

Luna aceasta, Mihaela Radulescu ne vorbeste despre casting-uri, concursuri si alte alegeri. O lectura obligatorie pentru aspirantele la o cariera in televiziune sau cinematografie.

PICK ME! (de Mihaela Radulescu)

Casting-uri de modele, de actrite, de asistente TV, de moderatori tv, alegeri prezidentiale sau locale, concursuri de Miss, de talente, festivaluri cu miza, con­cursuri pentru un loc de munca. Toate am avut macar o experienta de acest fel in viata, cu final fericit sau nu, toate am asistat la astfel de alegeri si ne-am bucurat sau indoit de rezultat.

Lumea unor astfel de alegeri e mereu impartita in doua: cei care candideaza si cei care aleg. Si de-o parte, si de cealalta sint oameni talentati, dar si impostori, competenti sau ageamii, fiinte care-si doresc sa reuseasca cu orice pret sau nehotariti impinsi de la spate de altii. Pentru fiecare casting profesionist, exista criterii, cerinte, tipare in care ar trebui sa se incadreze candidatul. In showbiz-ul american lucrurile au mers mult mai departe, acolo sint profesori de casting, adica niste cetateni cu care te pregatesti in cele mai mici detalii pentru casting-ul la care urmeaza sa dai piept cu sute sau mii de candidate aidoma tie.

Pe malul Dimbo­vitei, casting-urile sint, de cele mai multe ori, spectacole de comedie pentru cei din juriu si rareori provocari reale, unde sa-ti fie greu sa alegi una dintre valoroasele participante. Mai intii, biata candidata e contorsionata de grija alegerii vestimentare. Evi­dent, in functie de natura casting-ului, juratii vor sa le vada zimbetul, picioarele, sinii, fundul, pielea, sa le auda vocea, discursul, coerenta, competenta. Cite candidate, atitea oglinzi „fermecate“ acasa, care le spun cit de frumoase sint daca-si pun cerceii cei mai colorati din sertar, daca-si ard parul sau abuzeaza solarul pina devin maslinii, daca-si picteaza unghiile false cu scene din Biblie sau isi machiaza pleoapele in ferme­catoarele culori ale curcubeului de vara. In genere, nu are cine sa le im­piedice, pe drumul de-acasa pina la casting, sa-si puna gene false, unghii false, par fals, ochi falsi, ba chiar zimbet fals. Pentru multe aspirante, casting-ul pare a fi locul unde trebuie sa aduci de-acasa o varianta mult mai buna a ta sau, in orice caz, mult mai comerciala, caci te duci sa te expui ca intr-o vitrina cu produse.

Naturaletea e rara avis la aceste casting-uri si doar daca fiinta speciala care nu s-a fardat e foarte sigura de frumusetea si de sansele ei. Tocuri, decolteuri, fuste mini, corsete, toate sint activate spre a pune in valoare tot ce are candidata mai de pret sau mai… de (e)fect. In lumea modei, situatia sta ceva mai bine, pentru ca profesionistii, care chiar au nevoie de mo­dele de succes, stiu sa vada ce nu vede un smecher de Doro­banti, stiu sa aprecieze si o tinara cu marimea zero la sutien sau cu un fund inexistent. Avem modele super-profesioniste, iar in lumea internationala a modei putem numara deja citeva zeci de fete frumoase, alese de agentii competente si serioase din Romania.

In televiziune, daca nu se cauta decit o asistenta apetisanta, ai ocazia sa asisti la un spectacol grandios de… divertisment. Un display amplu de sini imensi, piercing-uri, tatuaje, buze umflate, par distrus de vopsele, dinti lipsa sub buze rujate exemplar, haine pe care ai sen­zatia ca le cum­para toate de la acelasi magazin, voci sparte, mul­ta stridenta si putin discernamint… Exceptiile, sosite la acelasi casting, sint privite cu dispret si mila de „favorite“, caci par a nu avea nici o sansa cu naturaletea, finetea si bunul lor simt. De multe ori, chiar asa e, caci trend-ul lansat de televiziuni in ultima vreme nu ajuta exceptiile sa se remarce, ci sa ramina mereu in umbra „papusilor de sticla“, numite, in numele unei audiente venerate, „asistente“. Curajul unei femei tinere, frumoase, destepte si talentate de a merge la un casting e, in urma aces­tor accidente ale epocii TV, aproape nul. Teama de a fi luata in bascalie, de a figura in aceeasi categorie cu celebrele, deja, asistente la moda, im­pie­treste orice pornire a unei fiinte normale, care viseaza, legitim, la o cariera in televiziune.

Casting-urile pentru actrite se desfasoara ceva mai normal, caci, macar acolo, talentul ar trebui sa ajunga primul la intilnirea cu juratii. Exista si aici doza de nedreptate, caci actrite cu scoala, cu talent, cu experienta sint lasate la coada, dupa niste tinere care abia de-si gasesc in dulap diploma de bacalaureat, dar sint recomandate de alte „calitati“. Hotarirea de a participa la un casting ar trebui sa se asorteze perfect cu ceea ce se cauta. Daca enuntul e clar facut, femeia care vrea sa cistige ar trebui sa faca, inainte de orice, o curatenie generala a propriei infatisari. Ar trebui sa stie, din intuitie macar, ca are mari sanse daca vine la un casting cu urmatoarele elemente: o motivatie serioasa, un par sa­na­tos, bine taiat, corect vopsit, o dantura ingrijita, o piele curata si discret fardata, niste unghii ingrijite si scurte, o atitudine relaxata si plina de incredere, o oarecare documentare despre ceea ce ar urma sa faca sau chiar despre membrii juriului, rabdare, atentie, disponibilitate in limi­tele impuse de educatie (ca prea spun toate ca ar face „orice“), o tinuta simpla, care s-o puna in valoare, dar care sa-i arate virsta, nu cartierul in care locuieste. Daca peste toate astea adauga si o privire directa in ochii membrilor juriului, de cite ori e intrebata ceva, daca mai pune si ea citeva intrebari inteligente, e deja pe drumul cel bun al sansei de a fi aleasa. Desigur, mai ceva ca la concursurile tv la care se cistiga cafetiere si mixere, si aici exista doza de noroc, pe care o poti doar spera, nu si pregati.

Un casting pierdut n-ar trebui sa descurajeze pe nimeni, caci nici juriile nu sint mereu cele mai competente. Ce nu i-a placut azi unuia s-ar putea sa i se para genial altuia, intr-o alta imprejurare. Am trait asta pe propria-mi piele si am vazut-o, de si mai multe ori. Un lucru e cert: din casting-uri s-au intrupat, de-a lungul vremurilor, talente, staruri, personalitati in diverse domenii. Toti am fost sau vom fi alegerea cuiva, dintre altii ca noi. Chiar si in iubire e ca la casting, doar ca acolo, de multe ori, juriul poti fi chiar tu, eterna candidata…

Onorariul pentru acest articol este donat pentru ingriji­rea copiilor de la Hospice – Casa Sperantei din Brasov.

Foto: Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle