Maurice Munteanu: Jurnal de #stauacasă 12

În care visele se confundă cu realitatea

Maurice Munteanu: Jurnal de #stauacasă 12

Am visat că ploua torențial și că mama, care era însoțită de o prietenă blondă, căuta un coafor deschis non-stop.

Există vise pe care le uiți și vise pe care le reții în cel mai mic detaliu. Or, visul ăsta din noaptea trecută a rămas cu mine, parcă și-a găsit loc în cana de cafea.

Mama era brunetă în vis, așa cum eu nu am văzut-o niciodată, pentru că și-a purtat părul fie roșcat, fie blond. Avea o rochie din dantelă, foarte strâmtă, și încerca să deschidă o umbrelă. Și ea, și prietena ei blondă se luptau cu rafalele de vânt, pe stradă nu era nimeni, iar dintr-un apartament se auzea vocea lui Tom Waits.

Se pare că au găsit coaforul, un coafor gol, fără coafeze, fără cliente. Și cu toate astea au ieșit amândouă de acolo coafate perfect, ca într-o imagine de Erich Lessing. Ploaia se întețise, dar ele erau uscate și coafurile impecabile. Mama s-a așezat pe un gard (cred că era un gard) și a început să-și bage mâinile prin păr, nemulțumită de rezultat – i se părea că seamănă cu o prăjitură.

Amândouă râdeau în hohote, se țineau de mână și au intrat printr-o perdea cețoasă de ploaie și aburi. Eu le-am urmărit și m-am trezit (în vis) în spatele blocului în care locuiam, într-un fel de așteptare, într-un pericol – simțeam că trebuie să apară un coleg de școală care mă hărțuia.

Am început să fluier, dintr-un magazin Tehno Metal a ieșit bătrânelul îmbrăcat în halat alb care vindea înghețată la o tonetă din apropiere, pe care copiii îl necăjeau mereu, și mi-a spus că totul e în regulă. Și a fost. M-am trezit cu Victor lângă mine.

Citește și:
Bill Gates spune că soluția pentru Covid-19 poate veni chiar de la cei infectați

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Unica.ro
Mai multe din opinii