Ocolul pamantului pe 2 roti

Intre turist si calator exista o mare diferenta. Dan Honciuc face parte din categoria calatorilor. In trei luni (si citeva zile) s-a plimbat prin lume (mai precis in jurul ei) calare pe motocicleta sa, supranumita Gnu. Cititi mai jos povestea turului lumii…

Turcia a fost o experienta frumoasa, departe de imaginile conventionale ale pliantelor turistice pe care le cunosc, de obicei, romanii („Nu va mai turistiti atita, mergeti si explorati!”, le recomanda Dan celor care vor sa-si petreaca concediile acolo). A experimentat in Turcia barbieritul profesionist in Ankara, mincarea excelenta, peisajele minunate si… casa invatatorului din Tesova (unde au ajuns dusi de niste politisti pe care ii rugasera sa le arate drumul catre munti si care n-au vrut sa-i lase sa plece pe inserat si ploaie!).

Georgia i-a primit frumos, inainte sa izbucneasca razboiul; acolo au facut primul schimb de ulei si au avut surpriza sa gaseasca in mu­ze­ul dedicat tatu­cului Stalin un frumos ta­blou mesterit din foi­ta de tutun, semnat Costache. Un ca­dou omagial facut de Romania conducatorului sovietic, despre care ghizii muzeului nu stiau ca a fost primit de la romani, pe­tru ca abia il scosesera din subsol… Dan si Cris­tina s-au fotografiat in fata unui vagon de tren al lui Stalin si au trecut mai departe, in Armenia, printr-o vama improvizata in niste containere cu linoleum pe jos, cu vamesi cu Kalasnikov-uri in miini si vodca pe masa. Au descoperit un tinut muntos cu multe manastiri crestine frumoase, dar fara calugari, un tinut cu oameni aspri si inchisi din cauza razboaielor care i-au macinat in trecut si ale caror urme nu s-au sters inca.

Dupa o vizita in Nagorno-Karabah (fosta zona de conflict Armenia-Azerbaidjan), au fost nevoiti sa se in­toarca in Georgia pentru a putea trece fara pro­bleme granita in Azerbaidjan. Din Tbilisi, cei doi au avut grija sa stearga toate urmele trecerii prin Nagorno: au pastrat numai hartile in care Na­gorno aparea ca teritoriu azer, au uploadat fotografiile „compromitatoare” pe un server ftp, au smuls pur si simplu capitolul despre Nagorno din ghidul Lonely Planet. Cu toate astea, interviul la granita azera a durat mai bine de o ora, timp in care vamesii musulmani i-au vorbit Cristinei numai prin intermediul lui Dan.

Singurul client al hotelului din Buhara

Din Azerbaidjan (de unde Cristina a luat avio­nul inapoi spre casa, nu pentru ca nu i-ar fi placut aventura, ci pentru ca i se termina concediul) a inceput odiseea tarilor a caror nume se termina in „stan”: Turkmenistan-Uzbekistan-Kazahstan. Pro­ce­­durile vamale la intrarea in Turkmenistan, tara pentru care nu a reusit sa obtina decit viza de tranzit de cinci zile, au durat nu mai putin de sase ore! La fix pentru a se face noapte si a intelege sensul zicalei „Unde-i lege, nu-i tocmeala”: in Turk­menistan nu ai voie sa circuli in afara oraselor dupa ora 22 (spun unii) sau 23 (spun altii).Asadar, desi cel mai apropiat hotel se afla la citeva sute de metri de vama, Dan a trebuit sa-si puna cortul chiar in curtea oficiului vamal si sa astepte, cuminte, dimineata…

In Uzbekistan a fost ceva mai vesel: politia l-a oprit ca sa se pozeze cu motocicleta si a fost singurul client al unui hotel din Buhara (ca urmare, acolo si-a spalat, in fine, geaca, dupa aproape o luna de mers!). Tot in Uzbekistan, un tip care semana izbitor cu Ginghis Han a vrut sa-l insoare cu una dintre cele trei fete ale sale, dar nu a avut noroc…

Dupa ceva probleme cu motocicleta prin Kazahstan, incluzind o tractare pe timp de noapte, o sedere de doua nopti in Almaty (pe care-l descrie ca fiind scump si cu servicii proaste), Dan si motocicleta sa s-au indreptat catre Mongolia, via Siberia. Ce poti sa faci, insa, cind granita e inchisa, vamesii sint beti si-ti recomanda sa vii miine?

Astepti ziua urmatoare (nu prea ai incotro!) si, cu ajutorul a sase baroni locali rusi, dotati cu camion si elicopter, te strecori in „tara minunilor”. Mongolia! „Un loc magic, fara asfalt, fara acoperire GSM, doar cu iurte, cai, iaci si un vultur rotindu-se deasupra, pe cer” – asa descrie Dan experienta, pe care o considera cea mai frumoasa traita vreodata. Motocicleta Gnu il poarta pe primii kilometri de criblura de pe tarimurile Mongoliei.

Nu mai are mult pina cind, din cauza drumului accidentat, roata din spate va incepe sa vibreze incontrolabil, iar el sa-si dea seama ca, inevitabil, urmeaza cazatura. Restul il stiti: zborul prin aer, palmele julite (uitase sa-si puna manusile, pentru ca se tot oprea sa faca fotografii), motocicleta venind in aer, in urma lui, izbitura, durerea din picior, cei doi localnici calare pe IJ, benzin niet, dolar niet, iurta, ingrijirea ranilor. Si apoi, din nou drumul…

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle