Mitul legendelor urbane

Elvis traieste, americanii s-au bombardat singuri la 11 septembrie, aligatorii supravietuiesc in tevile de toaleta, pasagerii din spate dispar misterios pentru ca sint nitel morti, tiganii sareaza in mod natural semintele, monedele deraiaza trenurile, Coca-Cola continea cocaina si in România exista un aeroport subteran. Mai pe larg, in acest articol al carui continut se bazeaza pe povestea prietenului unui prieten.

Mitul legendelor urbane

Amintiri din copilarie

Singurul loc din Romania unde se practica jocul de coci e Constanta. E nevoie de bile de otel provenite din rulmenti sau limonine* si monede pe care cei mai saraci le inlocuiau mai demult cu capace de sticle de bere sau de Pepsi. Acestora din urma le crestea valoarea daca erau puse pe sinele de cale ferata. Dupa trecerea trenului, discul rezultat se numea „dolar“. Cum gara se afla in apropiere, faceam dese incursiuni in zona, incercind sa ne crestem depozitele de „dolari“, in ciuda avertismentelor unor prieteni care ne spuneau ca trenul ar putea deraia de la capacele si monedele pe care le ridicam fierbinti de pe sine.

Adolescenta, cu tulburarile ei erotice, se apropia. Ii ascultam infiorat pe alti prieteni mai mari care se jurau ca alti prieteni de-ai lor vazusera filmul porno romanesc Viata la tara, avindu-i drept protagonisti pe Angela Similea si Florin Piersic, cit si pe cel mai indragit actor local, Jean Constantin. Imi cumparam seminte de la tarabele tiganilor, desi mi se spu­nea ca, pentru a face economie la sare, tigancile fac pipi pe ele. Cit despre susan, sa nu mai vorbim…

Gaseam adesea in banca de la scoala o foaie de hirtie pe care se afla scris un text cu binefacerile care mi se vor intimpla daca voi copia continutul in zece exemplare pe care le voi imparti la rindul meu. Daca n-as fi facut asta, eram amenintat, tot in text, ca mi se vor intimpla lucruri teribile. Spaima exemplelor negative ma facea sa pierd ore bune multiplicind manual timpenia aia despre care am auzit ca purta numele de „Scrisoarea Sf. Anton”.

Credeam multe in copilarie, ca in anii 2000 vor fi benzi rulante in loc de trotuare, ca Marele Zid Chinezesc este singura constructie umana care se vede de pe Luna, ca daca inghit guma de mestecat o sa ramina sapte ani in stomac si eram convins ca, la Revolutie, din largul marii vor debarca o multime de teroristi arabi.

Prietenul unui prieten

In romana, cel mai bine suna „legende urbane“**, dar am intilnit si varianta „mituri urbane“, ambele provenite din limba engleza. Francezii le zic „rumeurs d’Orléans“, mexicanii – „mito urbano”, americanii – „office cooler conversation“, la olandezi circula sub forma de „broodjeaapverhalen“, adica „burger de maimuta“, englezii se impaca cel mai bine cu sintagma „legende contemporane”, in timp ce antropologii le studiaza sub forma de „folclor contemporan”.

Un alt termen, mai colocvial, este acronimul FOAF, care inseamna „Friend Of A Friend“, expresie care are legatura cu ori­ginea lor – niciodata nu sint povestite de cel care a parti­cipat la intimplare, ci de catre o ruda sau un prieten apropiat. Imi amintesc ca, dupa ce il ascultam pe Vicentiu, vecinul meu de la etajul 8, povestind scene din Viata la tara il puneam sa jure pe rosu ca l-a vazut. N-a jurat niciodata. Legendele urbane sint povesti ale timpului lor, reflectind temerile si problemele unor generatii.

Intr-o societate sterilizata cum era cea comunista, legendele urbane au inflorit, unele dintre ele, ca si bancurile, fiind puse in circulatie chiar de regim. Ca si miturile, LU explica maselor fenomene mai putin accesibile. Un bun exemplu sint cele legate de explozia de la Cer­nobil. Lipsa de informatie din acei ani privitoare la am­ploarea si gravitatea scur­gerilor face ca, in 2008, sa mai circule inca pe net a­nun­turi panicarde legate de efectele nefericitului eve­ni­ment.

Aparitia Internetului a dus la resuscitarea LU, netlor-urile (Internet + folclor) devenind unele dintre cele mai populare mituri urbane. Din nefericire, pla­cerea de a asculta un prieten aberind despre faptul ca o cunostinta a gasit un soarece intr-o sticla de bere a fost inlocuita de frigiditatea anunturilor de messenger care, oricite lucruri senzationale ar contine, ramin doar niste texte seci.

The Mess We’re In

Nu m-am dumirit inca, dupa atitia ani, care era motivatia celor care initiau acele lanturi de scrisori care trebuiau multiplicate. Fenomenul a continuat, in epoca Internetului, cu mail-uri si, in ultima vreme, mass-uri de mess. Pe mituriurbane.ro am regasit anunturi care circula de cind a aparut Yahoo! messenger-ul: „Aici este presedintele Jay Rusell: imi pare rau sa va anunt ca Yahoo! a ajuns la maximum de nr. de persoane. Daca vrei sa pastrezi contul tau gratis trimite mesajul acesta la toti din lista ta. In acest mod vom sti care sint folosite si care nu, le vom sterge. Trimite acest mesaj timp de 8 zile si contul tau va ramine gratis. Inca o data imi pare sincer rau ca trebuie sa fac aceasta. Te rog incepe sa trimiti!! Cine nu trimite acest mesaj, contul lui va fi delatat. NU ESTE O VRAJEALA, CHIAR STERG CONTURI!!!!“.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle