Me too (de Liliana Olescu)

Povestirile femeilor care se alatura fenomenului #metoo continua. Citeste o confesiune tulburatoare si vezi ca hartuirea nu tine cont de varsta sau context.

Nu stiu exact cum sa incep. Cu ultima? Cu prima? Aia cu spatele blocului? Sau aia cu profu’ din liceu? Aia cu prietena mea si cu masina? Sau pe aia cu campul? Aia cu fetita mea? Sau aia cu mama si scara blocului? Ori aia cu cealalta prietena, cu liftul? Aia cu vecina, cu „asa sunt baietii, cateodata trebuie sa facem cum spun ei ca altfel urla sau chiar ne bat”? Sau cu J. prietena mea cu v…?

De cand a inceput aceasta campanie am incercat sa gasesc macar o femeie pe care o cunosc indeaproape, si care nu a fost victima abuzurilor barbatilor. Nu am gasit. Si nu, nu trebuie castrati, asa cum spunea cineva pe FB, sau nu trebuie castrati toti, dar unii chiar ar merita. Si nu, nu toti sunt niste porci, asa cum spunea, ironic, pe FB un mare „influensar” barbat. Dar foarte multi, foarte multi sunt.

O sa incep cu una recenta, petrecuta pe DN1, cu mine la volan, dimineata devreme, cea care a declansat o furie care m-a epuizat emotional.

Intr-o masina de pe banda alaturata, doi baieti de vreo 25 de ani, „se bagau in seama” cu mine. Evident, nu s-au prins ce varsta am, nu o arat, doar fata ma tradeaza, dar aveam ochelari mari de soare pe nas. M-au tot sicanat, i-am lasat in pace. Ne-am intalnit in benzinarie, unde au continuat sa ma sicaneze. Am stat cuminte in masina, nu-i asa, doar asa trebuie sa fie o fata ca sa nu intre in necazuri, si am asteptat sa plece. Apoi, pentru ca l-am intrebat prin semne cat mai are de gand sa stea la pompa, mi-a aratat o serie de semne obscene, insotite de cuvinte la fel de obscene. Sugi pula, fa! Sa te fut, blondo! Cine pula mea esti tu? M-am dat jos din masina ca o furtuna si m-am indreptat spre ei, fara sa ma gandesc la consecinte, Cand am ajuns in dreptul soferului, am intins mana sa i-o infig in gat, prin geamul deschis, iar cu cealalta mi-am scos ochelarii. Le-a picat fata cand au vazut ca le-as fi putut fi mama. Poate s-au gandit la mamele lor, habar n-am, dar s-au albit si au inchis repede geamul. Fara scuze, au plecat.

Intamplarea asta a declansat un acces de furie ingrozitor, iar victima a cazut sotul meu, pe care l-am sunat imediat. M-a intrebat de ce nu ii las in pace, mereu confrunt astfel de exemplare, iar el se temea sa nu patesc ceva, la un moment dat. Chiar mi-a cumparat spray cu piper pe care-l tin in masina si-n poseta. Asta m-a infuriat si mai tare. Nu m-am oprit din tipete juma de ora.

DE CE? DE CE sa nu zic nimic? Dar DE CE mi se intampla asta de cand eram copil? Tu ai idee, sotule, cum e sa fii femeie in tara asta de kkt? Cum e sa te pipaie oricine daca are chef? Cum e sa auzi zi de zi, de la 12 ani, ce te-as fute, ce tate ai, ce cur, ce ti-as da o muie? Ai idee cum e sa vrei sa te imbraci in pantaloni stramti, rochie mai fistichie, fuste stramte, camasi decoltate si cu tocuri, dar dupa ce te plimbi prin casa asa, sa te incalti in Conversi si iti arunci o camasa lunga, peste pantaloni, sa nu se vada nimic? Ai idee cum e sa-ti ascunzi corpul doar sa nu mai auzi toate astea, zilnic? Ai idee cum e, la cumparaturi in Mega, la coltul strazii, langa casa noastra, sa se impinga in tine un vecin, din greseala, ma scuzati? Sau sa intinda bratul sa ia untul de pe raftul din fata ta doar sa te atinga pe sani? Sau cum este ca prietenul iubitului tau sa te inghesuie intr-un colt si sa te pupe scarbos pe buze? Sau cum e ca fetita ta de 10 ani sa fie strigata curva doar pentru ca a mers la scoala, vara, in pantaloni scurti? Sau cum e sa fie nevoita sa-si ascunda pieptul fara sani pentru ca tot felul de perversi o privesc balind? Ai idee, sotule? NU. Habar nu ai. Si nu pentru ca nu te intereseaza, ci pentru ca nu traiesti sentimentele amestecate de dezgust, inadecvare, furie, rusine, si multe altele, pe care le traiesc femeile, zi de zi. Pentru ca nu poti sa te pui in pielea mea, femeie in tara asta, si nu poti decat sa asculti si sa nu faci la fel.

Hashtag-ul #MeToo ma doare, ma loveste in piept si-n stomac, si-n moalele capului. Pentru ca stiu ca nu exista femeie care sa nu fi trecut prin situatii similare.

Prima de care-mi amintesc s-a petrecut in spatele blocului. Nu eram mai mare de clasa a doua. Ne jucam de-a Nadia Comaneci pe iarba. Tocmai ce luase primul 10 din istoria gimnasticii mondiale, iar noi, toate fetitele, eram Nadia.
Intr-o dupa-amiaza, dupa joaca, m-am intors sa-mi iau ceva, habar nu am ce, uitasem probabil paturica. Si un vecin, cred ca avea vreo 15-16 ani, m-a trantit in iarba, s-a urcat pe mine si mi-a bagat mana in chiloti. Misto, nu? L-am provocat, nu? Aveam pantaloni scurti, nu? Mi-am cautat-o, nu? I-am carat picioare in burta si pe unde am nimerit, pumni in fata, m-am zbatut si am fugit mancand pamantul. Nu am spus nimanui. Am facut baie in apa rece, nu aveam apa calda la ora aia, si am plans amarnic. Acum, cand povestesc, au trecut aproape 40 de ani, si mi se strange pielea peste tot, muschii se contracta, respiratia mi se opreste.

Alta. Nu a mea. Prietena mea, V. Ziua in amiaza mare. Ma suna plangand si nu poate vorbi. Ziua in amiaza mare. Langa o sectie de politie. Pe trotuar. Avea 25 de ani. O masina mergea in spatele ei, incet, pe trotuar. Cand ajunge in dreptul ei, un tip se da jos si o infasca si incearca sa o bage in masina. Ziua in amiaza mare. Langa o sectie de politie. Tipa, zbiara, se zbate. Intervin niste baieti de liceu care vin gramada peste ei si incep sa traga de ea, s-o scoata din masina. Au trecut 20 de ani de atunci. Scriu si mi s-a uscat gura, incepe sa ma doara capul si tremur.

Alta. Prietena mea, D. Venea seara de la munca. Pana la scara ei, o alee lunga, evident intunecata. In spatele ei, un barbat. Ea, curajoasa, zice ca na, merge si el acasa. Intra in scara blocului. Se intampla violul. Nu vorbeste despre asta aproape deloc. Mi-a povestit intr-o seara, acum 20 de ani.

Alta. Prietena mea, G. Venea acasa de la munca si s-a urcat in lift. Dupa ea, un barbat. I-a pus cutitul la gat si a abuzat-o cum a putut. Nu a violat-o, din fericire. Vorbeste despre asta, povesteste, dar tot chipul, tot corpul i se schimonoseste.
Scriu si am palmele reci, strang din dinti de ma dor maxilarele.

Alta. Eu. La metrou. Urcam scarile. In spatele meu, doar doi tipi. Eu sunt in blugi si-un tricou. In cap derulez metodele de aparare invatate de-a lungul timpului. Nu apuc sa ajung la final, ca unul imi baga mana intre picioare si ma strange. Trece apoi pe langa mine, prin stanga, il astept sa ajunga in fata mea, nu zic nimic si cu toata forta furiei ii dau un pumn in spate de-i aud plamanii zdranganind.
Se intoarce amenintator spre mine, dar celelalt ii da una dupa ceafa si-l intreaba nervos ce mi-a facut. Pleaca. Ajung sus, in capul scarilor, si merg. Merg inainte cu capul sus si plang incet. Imi tremura picioarele, tot corpul imi tremura. Nu ma asez, ca na, nu s-a intamplat nimic. E ceva firesc.

Alta. Si alta. Si alta.
Plimb copilul cu caruciorul, de pe casele in constructie muncitorii ma fluiera si imi striga „complimente” de genul, blondo, vin si te fut! Ce buna esti si asa dupa ce-ai fatat! Chiar mai buna! Imi vine sa vomit.

Nu mai pot sa scriu. Sunt multe, mult prea multe. Iar singura mea vina, singura noastra vina este ca suntem femei. Intr-o lume in care femeile sunt considerate obiecte sexuale. Intr-o lume in care barbatii nu reusesc, inca, sa faca legatura intre femeia pe care o agreseaza si mama, bunica, sora, sotia, fiica lor. Le este greu sa vada dincolo de nevoile lor, sa constientizeze ca in fiecare femeie este o mama, o sora, o bunica, o fiica. Si da, este si vina femeilor pentru ce se intampla de secole, deoarece tac si merg mai departe. Se ridica, se scutura, plang, se spala si isi mangaie copiii si sotii si tatii si fratii. Si ii iubesc in continuare. Desi au sufletul plin de rani care nici nu apuca sa se inchida.

Fata mea face 13 ani. Deja se confrunta cu astfel de comportamente. Deja a auzit ca este curva, ca inspiteste baietii purtand pantaloni scurti, ca fetele trebuie, cateodata, sa faca ce zic baietii pentru ca altfel tipa la ele sau chiar le bat. Deja.
Nu imi place sa ma expun public, dar asta trebuie sa inceteze.

Citeste si:
Domnul va asteapta? #MeToo

Recomandari
Noizz
Psychologies
Mai multe din lifestyle