Maurice Munteanu: Jurnal de #stauacasă 2

Maurice Munteanu continuă Jurnalul de #stauacasă, cu o nouă confesiune sinceră și nostalgică.

Maurice Munteanu: Jurnal de #stauacasă 2

Am ieșit cu Victor la plimbarea de dimineață. Am deschis ușa cu grijă, nu am atins mâna curentă din lemn, am coborât aproape furișându-mă. M-am întâlnit cu o vecină care târa după ea o pungă de cumpărături. Ne-am salutat din priviri și am trecut mai departe. Ca într-o fabulă de Max Jacob.

Toată situația asta mi-a adus aminte de o carte de poeme citită în copilărie, a Teresei Maria Moriglioni – într-o Italie rece, Italia lui Mussolini, o fetiță trăia războiul ascunsă în casa de vacanță a bunicii. Nu avea voie să iasă, nu avea voie să vorbească cu nimeni, și devenise atentă la arome – cel mai mult îi plăcea mirosul de rom din pandișpanul bunicii.

Acum caut cartea aia, trebuie să fie undeva prin bibliotecă. Dar uite că am rămas fără foițele de la Papier d’Armenie. În curând se va termina și gelul pentru față Dermalogica. Dar cine mai are nevoie de asta acum?

Nu găsesc cartea, dar mă lovesc de jurnalul lui Tennessee Williams, un fel de euforie perpetuă. Ah, dar uite și cartea:

„Bunica e grasă și bună, dar chipul i-a rămas veșted. Ce-a rămas mai mult e mirosul apei antiisterice și al pastilelor Valda. E așezată în fotoliu, lângă fereastra din salonul unde luăm masa, și-mi spune să fiu cuminte, dar nu mă ceartă niciodată. Cutia cu pastile Valda miroase a proaspăt. Sunt mică, stau pe un taburet. Cineva mă ia și mă duce în bucătăria care e mare și întunecoasă. Acum se fac lipii și vreau să le găuresc cu degetul. Am chef de ceartă, vreau să urlu. Casa din Pietrasanta îmi e antipatică.”

Cartea are și dedicația autoarei pentru mama, din 03.06.1976 – Alla Signora? Claudia Iancu da Teresa Moriglioni Drăgan.

Mă așteaptă multe chestii pe noptieră. Proaspete și ele, nerăsfoite, parcă uitate. Un album Nan Goldin, Alice Munro, Tatiana Țibuleac. Le voi lua în ordine, trebuie să existe un fel de ordine.

Victor sforăie, mulțumit că mă simte lângă el, fericit că sunt acasă.

Aș fi vrut să îmbrac hanoracul pe care scrie Amour. L-am căutat, dar mi-am adus aminte că i l-am făcut cadou lui R, într-una din zilele în care eram atât de fericiți.

Citește și:
Filme de văzut & garderobe de neuitat, în perioada coronavirusului

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle