In Maramures pe doua roti

O cititoare ELLE a tinut sa ne impartaseasca experienta ei de vacanta – o calatorie pe doua roti in Maramures.

De ce zic asta? Pentru ca dupa vreo 5 kilometri de mers pe un drum batatorit si gaurit de tractoare, acesta s-a sfarsit. Si am ramas doar noi, bicicletele, o mare de iarba, cantecul pasarilor si o padure in departare. Nici urma de vreun drum, dar apoi de indicatoare. Noroc cu un batranel simpatic ce locuia in zona asta departe de civilizatie, care ne-a avertizat ca iarba e inalta tare si daca vrem sa ajungem inapoi in sat, trebuie sa o tinem spre dreapta, sa trecem padurea si sa avem grija ca nu este drum, iar posibilitatea sa ne pierdem este mare.

De intors nu voiam sa ne intoarcem, de ajuns la Creasta Cocosului am hotarat ca mergem a doua zi, fara biciclete sa o si urcam sa vedem Maramuresul de sus, asa ca ne-am tinut de indicatiile batranelului si am pornit la drum, sperand ca ajungem inapoi in Breb trecand padurea prin iarba inalta.

Si cand spun inalta, ma refer inalta pana la soldurile unui om. Era atat de greu de pedalat prin iarba deasa, iar eu nu ma gandeam decat gaze, insecte si serpi ar putea fi prin ea. Cum am o fobie de acestea, nu-mi doream decat sa vad macar pe ce calc.

Ajungem sa trecem si un rau, trecem si padurea si ajungem in gradina altor sateni care isi pregateau linistiti fanul. Acestia ne asigura ca mai avem putin si ajungem in sat. Deci victorie, nu am ramas capitivi in vegetatia Maramuresului. Si asa s-a sfarsit prima zi. De fapt nu asa, ci cu o masa copioasa gatita de gazda noastra, care apropo, a fost printre cele mai bune mancate din orice restaurant din Romania.

A fost o aventura pe cinste, noua ne-a placut, am pedalat prin niste zone superbe, insa nu este pentru biciclisti incepatori sau pentru oameni carora nu le place sa bajbaie prin necunoscut.

Mai trebuie lucrat la logistica acestor trasee. Mai trebuie lucrat si la pregatirea lor. Personal, am fost dezamagita de felul in care s-au prezentat.

A doua zi, prin cei 20 kilometri pe care i-am mers spre Creasta Cocosului si inapoi, am observat si traseul de bicicleta pe care ar fi trebuit sa-l nimerim in prima zi. Era un traseu destul de greu, multe portiuni fiind cu mocirla densa prin care, daca treceai cu bicicleta, aveai sanse mari sa cazi.

Bine ca am mers-o la pas, ma gandesc, si bine ca am si urcat muntele pentru ca am avut parte de o priveliste bestiala si afine si zmeura cat cuprinde. Aici nu conteaza varsta, si chiar si batranii culeg afine pe munte. Aici timpul parca sta in loc.

Cand vine vorba de interactiune, in Maramures este atat de simplu.

Toti satenii sunt binevoitori si dornici sa povesteasca vrute si nevrute, trebuie doar sa ii asculti.
Asa am aflat despre o doamna care desi avea 76 de ani, inca merge pe munte la cules de afine. Arata foarte bine, iar fata ii era intinsa, fara prea multe riduri. Era dreapta si puternica, se vedea rodul mancarii sanatoase din propria curte si miscarea continua. Am stat la povesti mai bine de jumatate de ora si astfel am aflat cum escalada chiar si stancile pana de curand, povestindu-ne cum ca acolo se gasesc cele mai bune afine. Am povestit si despre animale, dar si despre Bucuresti si vizita noastra in Breb. Ne-a salutat din interiorul curtii sale, curioasa fiind daca venim de pe munte. Tare bine ne-a prins o pauza dupa 10 ore de mers si admirat peisajele.

Citeste si:
Destinatii de vis din Romania

Zona este superba, iar daca vrei sa te plimbi cu bicicleta, te sfatuiesc sa-ti faci propriul traseu si sa nu te bazezi pe cele propuse pe harti, cel putin pana cand le vor pune la punct. Sunt sigura ca o vor face pentru ca tot mai multi oameni vin aici. Am vazut si foarte multi straini, poate mai multi decat vizitatorii romani. Satenii pareau obisnuiti pentru ca ne intrebau daca vorbim romana inainte de a incepe o conversatie.

Text & foto: Andra Zorila

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din turism