Luna Femeii? (un fel de jurnal), de Alex. Leo Serban

Nu stiu cum s-a facut, dar luna trecuta parca a fost Luna Femeii... Sa ma explic: Totul a inceput (cred) din clipa in care am citit un interviu exceptional, luat de colegul Ovidiu Simonca – in Observator cultural – Mihaelei Miroiu.

Luna Femeii? (un fel de jurnal), de Alex. Leo Serban

Ferventa feminista, aceasta doamna imi era – recunosc – nu tocmai simpatica, motivul fiind ca o credeam lipsita de umor, iar un om (nu zic femeie, nu zic barbat: om!) fara umor nu poate fi tocmai simpatic, nu? Buuun. Si citesc acest interviu, care-mi schimba complet imaginea – si parerea – despre doamna Miroiu!

Evident ca nu doar umorul mi-a apropiat-o: ceea ce spune dinsa in interviu sint lucruri de maxim bun-simt, lucruri destepte spuse simplu, savuros si limpede (despre locul femeii intr-o societate ca a noastra, despre Sfintul Sinod, despre Gigi Becali si despre femeile de serviciu de la SNSPA), fara morga academica si fara ifose de atoatestiutoare: cititi interviul pe http://www.observatorcultural.ro/ (nr. 343) si va veti convinge.

Apoi, a fost luna lansarii pe ecrane a lui Volver – superbul film al lui Almodóvar. Sa nu-mi spuneti ca nu l-ati vazut inca! Este cel mai frumos film pe care-l veti vedea anul acesta, un imn inchinat Femeii si Matriarhatului in patria lui Don Quijote. Am scris de atitea ori despre acest film – si despre minunata lui interpreta principala, Penelope Cruz – ca mi s-au tocit degetele!… Asa ca va propun ceva: mergeti sa-l vedeti si, de nu v-o placea, scrieti apoi la ELLE ca nu va sint deloc simpatic si ca rubrica asta n-are pic de haz; credeti-ma, voi fi mai devastat decit dac-ati spune ca-mi cade parul si am burta!

A mai fost si ziua in care Denisa Comanescu (cea cu „Raftul…” de la Humanitas) a invitat citiva oameni (majoritatea critici literari, plus Mihaela Spineanu si cu mine) sa vorbeasca, la Carturesti, despre „Eternul feminin”. Afara ploua abundent, dar in librarie era cald (de la ceaiuri) si bine (de la carti) – (dar si) pentru ca Ada Milea cinta intr-un colt… Din eternul feminin, Denisa m-a insarcinat (intr-un gratios schimb de roluri) cu doua carti: Adio, Berlin si Memoriile unei gheise.

Am povestit (din a doua) despre Chyio, Hatsumomo si Mameha, despre impaturit/despaturit chimonouri si despre cit de tacticoasa si ritua­lizata e lumea nipona, dar m-am oprit mai mult asupra romanului lui Christopher Isherwood pentru ca m-am indragostit (inca din facultate, cind am citit cartea prima data) de personajul sau feminin, Sally Bowles! Paguboasa cu ochi mari si unghiile date cu oja verde, „etern feminin” care nu se pricopseste decit – invariabil – cu vreun „efemer masculin”, cintareata de cabaret berlinez careia totul ii fuge de sub picioare, o ia razna – precum lumea din jur, in preajma hitlerismului… Sally Bowles este „matusa” lui Holly Golightly, eroina lui Capote din Micul dejun la Tiffany, si este un personaj de neuitat!

Luna Femeii? A Femeilor, mai degraba: caci femininul este – cu siguranta – etern, dar si infinit de diferit, si noi, barbatii, de aceea iubim femeile…

Articol publicat in ELLE Decembrie 2006
 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Mai multe din lifestyle