Lucrurile cu care-am ramas, de Alex. Leo Serban

2004 a fost un an bun. Literar, a fost anul boom-ului Editurii Polirom, care a inaugurat Colectia „Ego-proza”, cuprinzind ce­le mai interesante experimente „autofictionale” venind din zona tinerei generatii de autori (una din cartile cele mai controversate – RealK de Dragos Bucurenci – a fost salutata, in avanpremiera, chiar in aceasta coloana).

Lucrurile cu care-am ramas, de Alex. Leo Serban

Noua colectie „in oglinda” a Editurii Humanitas (mari creatori despre mari creatori) a adus un plus de exigenta si de inspiratie editoriala. Bagau, foarte zgomotosul debut al Ioanei Bradea (de asemenea, comentat aici), a aparut la Editura EST. Traducerile de calitate (de la Septuaginta la Don Quijote si de la Ada la Platforma) au asigurat normalitatea climatului literar, a aparut un nou lunar cultural – Idei in dialog, condus de H.-R. Patapievici –, iar revista Dilema a devenit Dilema veche si si-a marit tirajul.

Cinematografic, a fost anul celei de-a treia editii a TIFF-ului: mai multe proiectii, mai multi invitati, mai mult public – si un succes categoric. Nu numai Clujul a fost, insa, in vizorul cinefililor: Festivalul „Anonimul” a-ncercat Delta cu degetul si, desi deocamdata la prima editie, se pare ca a reusit. Festivalul filmului european, apoi cel al filmului francez, finlandez, britanic, balcanic, olandez, ungar, italian… (am uitat ceva?) au tras amatorii de cinema de toate minecile.

Si, daca filmele romanesti (si acelea putine!) au dezamagit in mare parte (nu si scurtmetrajele insa, care au cucerit premii la marile festivaluri), peliculele straine au multumit – cu virf si indesat – toate gusturile, de la Harry Potter 3 (cel mai bun de pina acum) la La Mala Educacion (cel mai slab Almodovar de pina acum!)…

Cu muzica (si dansul) s-a stat binisor – numai ca s-a stat binisor mai mult pe afara decit in tara. A fost, indiscutabil, anul O-Zone (care au cuce­rit topurile din mai toata lumea civilizata) si a fost anul diverselor concursuri, intilniri si platforme de dans international la care au participat cu succes cei mai buni coregrafi romani (Cosmin Manolescu, Mihai Mihalcea etc.) – ca o compensatie, probabil, pentru climatul de animozitate si bete-n roate din Romania.

Arta contemporana a cunoscut si ea un an fast – cu cele doua evenimente definitorii: marea expozitie transeuropeana Re: Location/Shake the Limits (Bucurestiul a fost una dintre gazde) si, desigur, inaugurarea Muzeului National de Arta Contemporana. In teatru, s-a facut mult (cel mai mult!) si bine. Oamenii pe care am mizat (Radu Afrim) au fost recunoscuti, in fine, la adevarata lor valoare.

Unul dintre cele mai bune spectacole vazute in 2004 – The Shape of Things de Neil LaBute, in regia lui Vlad Massaci la Teatrul Act – asteapta, in 2005, confirmarea unui premiu binemeritat. Daca nu l-ati vazut inca, grabiti-va: textul este genial, interpretii (Mihaela Sirbu, Vlad Zamfirescu, Andreea Bibiri, Serban Pavlu), excelenti, decorul si luminile (Andu Dumitrescu), perfecte, iar regia – si traducerea – lui Vlad Massaci, impecabile!

Articol publicat in ELLE Ianuarie 2005

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle