Luang Prabang, Laos – o destinatie exotica

Daca esti in cautarea unui loc care sa imbine relaxarea, aventura, spiritualitatea, Roxana Voloseniuc iti propune o lunga vacanta in Laos si o oprire obligatorie in Luang Prabang.

Luang Prabang face parte din seria oraselor pentru care ai baga mina in foc ca sint capitale de tari, asa cum sint New York, Sydney, Rio… Ade­varata capitala a Laosului este insa Vientiane, in timp ce Luang Prabang a fost capitala regatului, locul in care regele isi avea resedinta permanenta. Am ajuns in acest mic paradis zburind direct de la Bangkok, un zbor scurt de numai o ora si jumatate. Dupa ritmul alert si haosul cu care te primeste metropola thailandeza, ajungi in acest orasel unde timpul a ramas parca pe loc si unde iti vine sa te ciupesti o data la cinci minute sa vezi daca visezi sau nu. Pentru ca Luang Prabang arata ca un setup de film, cele 33 de temple (wat-uri) pe care le desco­peri um­blind pe micile strazi “din centru” sint atit de stralu­ci­toare si colorate incit ai sen­zatia ca sint niste de­coruri sculptate in studiouri de niste mesteri care tocmai au des­co­perit pigmen­tii… Iar la a­ceste stra­lu­ciri aurii, bleu, rosii se adauga si cu­lorile vege­tatiei luxuriante din care rasar a­ceste temple vechi de sute de ani, asa incit efectul este, in­tr-a­devar, un spectacol pentru retina oricarui turist, indife­rent cit de mult um­blat prin lume ar fi.

Stiam despre Luang Prabang ca este comoara nedescoperita a Asiei, un loc in care nostalgicii mai pot savura inca aerul Indochinei de altadata. Dar si faptul ca Kylie Minogue sau Mick Jagger si-au facut aici concediile. Imi doream foarte mult sa ajung in aceste locuri, dar nimic nu m-a pregatit pentru aceasta experienta pe care urma s-o traiesc acolo pentru trei zile. La inceput, asa cum spuneam, m-au izbit culorile, apoi am inceput sa vad fru­mu­setea si dantelaria templelor, apoi am descoperit mirosurile de iasomie, zimbetul larg si lumina din ochii localnicilor…

Am inceput sa-mi ascut auzul si sa ma las ghidata pe strazi de cintecele calugarilor care se auzeau din cind in cind din temple sau din scolile religioase. Si uite-asa, mer­gind pe strada, am descope­rit vreo doua scoli de calugari si m-am nimerit exact la slujba de seara, in care toata clasa, asezata in pozitia lotus, cinta omen-urile in fata unui Buddha urias care trona in sala principala a templului-scoala. Am inteles ulterior ca Luang Pra­bang este si un fel de pe­pi­niera, un loc in care tinerii calu­gari bu­disti sint pre­gatiti in scoli pentru a servi apoi in templele din toa­ta tara. Daca esti matinal, poti sa vezi procesiunea calu­ga­rilor care trec pe strazile orasului in fiecare dimi­nea­ta la prima raza de lumina a zilei, un ritual in timpul caruia locuitorii ofera mincare calu­garilor. Apoi, aces­tia se retrag in tem­plele lor. Este un obicei care atrage, evident, toti turistii. Si realizezi cit de multi calugari sint in acest orasel mic. Cica numarul lor se ridica undeva la 1.200!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Unica.ro
Mai multe din turism