Lovefool (de Marius Chivu)

Cand vine vorba de iubire, cu totii plecam nepregatiti la drum. Cam astea sunt concluziile lui Marius Chivu, pe care prietenele l-au determinat sa scrie despre dragoste asa cum e ea in realitate, adica mai asemanatoare unei emisiuni TV proaste decat unei comedii romantice.

Lovefool (de Marius Chivu)

Barbatii sunt niste prosti, mi-a spus de curand o prietena la telefon. Suferea dupa un barbat in cel mai simplu, mai banal si, totodata, mai profund mod cu putinta. Era indragostita si plangea, iar asta m-a marcat, pentru ca aceasta prietena este una dintre cele mai inteligente si puternice femei pe care le cunosc. N-o mai vazusem intr-o asemenea stare, iar acum era in sevraj dupa barbatul iubit („dragostea e adictie mi s-a plans ea) si voia sa stie de la mine: „La ce bun toate astea? Ce e de inteles aici?.

Cateva zile mai tarziu, o alta prietena mi-a spus, indignata: „N-am sa inteleg niciodata de ce barbatii sunt dispusi sa depuna atata efort doar pentru a face sex cu tine! Barbatii sunt cam prosti. In aceeasi seara (nu, nu fabulez!), o a treia prietena era parasita printr-un e-mail scris stangaci si cu dezacorduri, pe care mi l-a si citit. I-am spus ca nu merita sa sufere catusi de putin dupa un barbat care face greseli gramaticale.

Aceste prietene ale mele sunt (si n-o spun doar pentru ca sunt prietenele mele si vor citi acest articol) printre cele mai frumoase, mai inteligente si mai amuzante persoane pe care le cunosc. Cand intra intr-o camera sau intr-un club nu raman neobservate si orice barbat ar fi fericit sa primeasca atentia lor. Cu toate astea, nu reusesc sa fie mai fericite in dragoste decat alte fete, cu infinit mai putine calitati. Inseamna asta, oare, ca barbatii chiar sunt prosti si nu apreciaza la justa valoare sentimentala ce-ar putea avea?!

„Ar trebui sa scrii in ELLE despre asta, mi-a spus una din ele, si asta si fac acum. Pentru ca eu cred ca dragostea nu are legatura atat cu calitatile noastre, cat cu defectele. Si femeile se comporta la fel de rau cand vine vorba de relatii, prostia in dragoste nu este apanajul unui singur gen.

Un personaj masculin dintr-o povestire a lui Neil LaBute spune ca, in ciuda opiniei populare, barbatii nu dezbraca mental femeile frumoase pe care le intalnesc si ca fiecare barbat proiecteaza pe ecranul mintii un fel de film despre cum i-ar placea sa arate viata lui impreuna cu femeia respectiva: „Fiecare barbat poarta cu sine o filmoteca secreta turnata cu fiecare femeie pe care a intalnit-o candva. Mai mult decat atat, uneori barbatii isi alipesc in secret numele lor de prenumele femeilor de care se indragostesc, ca sa vada cam cum ar suna. In ceea ce ma priveste, pot spune ca e adevarat ce spune personajul lui Neil LaBute.

N-a trecut mult de cand am patit chiar eu ceva asemanator. Dupa suficient de mult timp petrecut impreuna, incat sa ne dam seama amandoi ca ar fi o prostie sa nu continuam („Te casatoresti cu cel cu care vrei sa continui conversatia, dupa cum zicea F.M. Ford), ne aflam impreuna intr-o cafenea, la masa de langa geam (afara ploua), era seara si beam vin la lumina unei candele, iar eu ii povesteam secvente de viata potentiala din filmul meu imaginar cu ea. Era foarte frumos ce urma sa se intample in viata noastra, pentru ca acela, intelesesem, era si filmul ei. Ma asculta cu ochii in lacrimi, dar asta n-a impiedicat-o sa ma paraseasca (inca dinainte sa se deruleze toate creditele de final) pentru o alternativa atat de triviala incat, ca sa-mi pastrez demnitatea, o trec sub tacere.

Din experienta mea, in dragoste, si femeile sunt la fel de proaste ca barbatii. E ca si cum dragostea ar fi lasata pe mainile noastre nepricepute doar pentru a ne face rau unii altora, doar pentru a ne razbuna nu numai pentru esecurile trecute, dar si pe cele care vor veni. Dragostea e mijlocul cel mai ieftin si cel mai la indemana de a produce suferinta si asa ajungem sa fim cu totii la fel de superficiali si de vinovati.

Intram in dragoste ca pe un camp de lupta interior cu armele cele mai nefolositoare si cu strategiile cele mai inadecvate. Ne oferim in contratimp, simtim intermitent, abandonam prematur, insistam inutil si suntem unii pentru altii ceea ce altii sunt pentru noi: fie un regret, fie o aspiratie, intr-un lung sir in care sa doresti si sa fii dorit de cele mai multe ori nu se suprapun. Unul din personajele masculine din romanul Farame de viata al Zeruyei Shalev (Polirom, 2012) spune chiar asta: „Daca voi descoperi ca a cere de la viata sa iubesti si sa fii iubit e prea mult, ma voi multumi doar cu una dintre ele, dar cine poate impaca vreodata cu adevarat dorinta de a iubi cu frustrarea de a nu fi iubit in acelasi timp si de aceeasi persoana!?

Suntem cu totii la cheremul iluziilor, orgoliilor si slabiciunilor noastre (inclusiv pofta si frica), de aceea totul e sublim si ridicol in acelasi timp, totul inseamna ceva si totodata nimic si poate ca nu e mare lucru de inteles din dragoste mai mult decat faptul ca orice apropiere intre doi oameni poate fi definita ca doua forme de neintelegere ce spera sa aiba noroc si sa se neutralizeze reciproc, lasand in loc doar dorinta si increderea de a fi impreuna. In dragoste insa totul pare ca se intoarce impotriva noastra si dragostea are nenumarate feluri de a ne umili, ca si cum Universul si-ar rade de noi de fiecare data.

Cat despre filmele pe care le poiectam pe ecranul mintii atunci cand avem inimile infierbantate de prezenta cuiva, pacatul lor e ca seamana cu cele de la Hollywood si ca asa vrem sa fie si-n viata: cei care merita – prin frumusete, bunatate si daruire – sa aiba parte de sarutul final in ciuda oricaror circumstante nefavorabile. Doar ca e ca-n Woody Allen: viata nu imita arta, imita televiziunea proasta. Si ati vazut ce se da la televizor!

Foto: Couple holding each other in love from Shutterstock

Recomandari
peroz.ro
evedete.ro
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle