Love, peace & understanding! (de Marius Chivu)

Intr-o perioada in care Romania se apropie periculos de tare de orientarile nationaliste radicale care au acaparat deja politicile unora dintre tarile vecine, Marius Chivu indeamna la dragoste si intelegere. Firesc!

Love, peace & understanding! (de Marius Chivu)

Numai tigan, gay si handicapat sa nu fii in Romania!

Stiu, am inceput cam abrupt, dar primavara asta s-au intamplat cateva lucruri care m-au afectat mai mult decat astenia. Mai intai, niste indivizi au dus mai multi porci vopsiti in culorile tricolorului si au ingropat doua carcase congelate de porci pe terenul din Bucuresti unde urmeaza sa fie construita o moschee pentru musulmanii de la noi din tara (carora, apropo, Ceausescu le-a scufundat in 1970 moscheea, odata cu insula Ada Kaleh).

Dupa „spurcarea terenului, initiatorii miscarii anti-moschee au revenit pe terenul cu pricina si au montat o cruce inalta de peste doi metri si cu o greutate de o tona. Luna trecuta, doua fete musulmane au fost agresate fizic si verbal pe Calea Mosilor, iar aceiasi indivizi care nu mai pot trai din cauza moscheii au plantat vreo 500 de cruci de lemn prin Bucuresti pe care scria „Crestinii nu vor Mega Moschee.

Asta in timp ce altii (sau or fi fost aceiasi?) au scris „Moarte tiganilor pe cortul ridicat in Piata Universitatii chiar de ziua romilor, pe 8 aprilie, iar in cutiile postale ale blocurilor din mai multe cartiere au aparut niste flyer-e de la o asa-zisa Coalitie pentru Familie care cerea semnaturi pe niste liste de la „cea mai apropiata biserica ortodoxa pentru ca in Constitutie sa fie definita drept familie „doar casatoria dintre un barbat si o femeie (sublinierea nu-mi apartine).

Si, ca si cum toate astea n-ar fi fost de-ajuns, un individ cu simpatii legionare s-a filmat arzand cartea de povestiri Frumoasele straine de Mircea Cartarescu in semn de protest fata de faptul ca scriitorul a cantat refrenul „Dumnezeu prefera lemnul si spatiile mici in videoclipul Despre smerenie al trupei Taxi, care intre timp a fost retras de pe YouTube in urma masivelor reactii din partea, de data aceasta, sustinatorilor Mega Catedralei Neamului. Care, acum cativa ani, aruncau cu pietre de dupa icoane in participantii de la Gay Pride din Piata Unirii.
In ce tara traim?

Aparent, intr-una in care vrem construirea cu orice pret (si ma refer strict la bani) a Catedralei Mantuirii Neamului (intr-o tara cu analfabetism in crestere, apropo), dar nu si Moschee, vrem familii doar intre barbati si femei, dar atata timp cat acestia nu sunt musulmani, vrem ca tiganii si homosexualii sa moara si, in general, vrem ca romanii sa fie doar ortodocsi si nu vrem sa primim refugiati (unde e proverbiala noastra ospitalitate?), care oricum mai sunt si musulmani, deci teroristi.

Chiar daca izolate, venind dinspre legionarii de la Noua Dreapta sau de aiurea, astfel de gesturi pline de ignoranta, intoleranta si violenta trebuie condamnate. Deoarece comportamentul public al semenilor nostri nu este, de fapt, niciodata izolat de anumite caracteristici colective care nu trebuie ignorate daca vrem sa traim unii cu altii in pace, dragoste si intelegere, vorba cantecului.

Cum am scris aici si altadata, este absurda ideea puritatii crestine si a omogenitatii etnice a Romaniei in conditiile in care tara noastra n-a fost niciodata asa (o demonstreaza Lucian Boia in cartea Cum s-a romanizat Romania, aparuta la Editura Humanitas). Din fericire, suntem o tara multietnica, multiconfesionala si cu orientari sexuale diferite (cu evrei, maghiari, tigani, protestanti, penticostali, musulmani, gay etc.), asa cum am fost dintotdeauna si inca la o scara a diversitatii mult mai mare. Am mai spus-o: sa nu uitam ca Tara Romaneasca a avut un domnitor gay, Romania Mare a avut un rege neamt, iar acum avem un presedinte sas luteran.

(„Pe langa numerosii evrei, care au un cartier al lor aparte, unde isi intretin si un teatru, elementul fundamental al populatiei Bucurestiului sunt tiganii. Nicaieri in alta parte nu veti vedea asa de multi ca aici, caci sunt citeva mii. Sunt muncitori zilieri, zidari, cazangii, muzicanti si Dumnezeu mai stie ce inca, iar jumatatile lor fac curatenie, spala, calca si vand flori. Iata o nota de calatorie din 1901 a jurnalistului si scriitorului ceh Josef Štolba.)

Si pentru ca suntem in luna LGBT, vreau sa-mi inchei textul ceva mai placut. La inceputul anului am fost invitat la Londra de doi prieteni de-ai mei gay, care s-au hotarat sa devina, in mod oficial, parteneri civili, desi traiesc impreuna bine-mersi de aproape o viata. Ofiterul starii civile era o doamna de culoare, care le-a citit celor doi barbati aceste fraze emotionante si, veti vedea, memorabile: „Parteneriatul civil cere sa va cultivati afectiunea, prietenia si respectul reciproc. Parteneriatul civil presupune incredere, intelegere si incurajare, abilitatea de a asculta si dispozitia de a-l accepta pe celalalt, exact asa cum este. Parteneriatul civil are nevoie de onestitate si rabdare, dar si – foarte important – de umor. Cere deopotriva apropiere si distanta in relatie. Apropierea va va ajuta sa cresteti impreuna zi dupa zi, iar distanta va va permite sa ramaneti voi insiva in interiorul relatiei. Ca parteneri, veti fi iubitori si atenti, dar, mai presus de orice, veti fi cei mai buni prieteni.

Ei bine, imi place sa cred ca dezideratul parteneriatului civil intre gay nu este cu nimic mai prejos decat cel al interactiunii dintre oameni in general, indiferent de felul in care fiecare se imbraca, se roaga sau face dragoste.

Marius Chivu poate fi urmarit si pe pagina de autor de pe Facebook.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle