Keep calm and reed a book! (de Marius Chivu)

Despre consumul de cultura in Romania, sau mai degraba despre lipsa lui, se tot vorbeste in ultima vreme. Marius Chivu puncteaza motivele revoltatoare pentru care nu mai citim, vedem filme si ascultam concerte si ne sfatuieste sa ne pastram calmul. Si sa punem mana pe o carte.

Keep calm and reed a book! (de Marius Chivu)

Cand ai citit ultima carte pe care ai recomandat-o si altcuiva? Cat de des mergi la dans contemporan sau la filmele de arta de la Cinema „Elvira Popescu? Care e muzeul tau preferat in care-ti place sa pierzi timpul? Obisnuiesti sa bei un ceai sau o cafea in vreo librarie dupa ce ai umblat printre rafturile cu carti, albume si DVD-uri? Sau esti dintre cei care se mint singuri ca nu mai au timp de citit ca altadata ori ca discurile, cartile sau biletele sunt prea scumpe?

Cand scriu randurile astea, inca nu a fost publicat „Barometrul de Consum Cultural 2014, cea mai importanta analiza statistica a consumului cultural de la noi, dar au fost lansate cateva cifre ca teaser: 24% din romani considera cultura ca fiind „nu prea importanta si 63% din populatia Romaniei nu merge niciodata la teatru, in schimb, 47% citesc o carte pe luna, iar 43% din romani viziteaza muzee o data pe an.

S-o spun pe sleau: mie mi-e cam frica de ceea ce urmeaza sa aflam despre consumul nostru cultural. Scriu la Dilema veche, o revista de o anumita tinuta intelectuala, traduc si public carti, am prieteni care fac muzica, teatru, film, astfel ca stiu prea bine cat de (putin) numeros este publicul culturii la noi. Ma tem ca in continuare cultura nu are prestigiul meritat, sperie sau este de-a dreptul dispretuita cand ar trebui sa faca parte din viata noastra cotidiana. Spre exemplu, mi-e imposibil sa-mi explic valul de hater-eala de pe Facebook care a urmat deschiderii, in Centrul Vechi, a noii Librarii Carturesti Carusel. O casa de patrimoniu de secol XIX, cu o arhitectura spectaculoasa, renovata printr-o investitie enorma doar pentru a fi transformata in librarie, nu poate fi decat un fel de miracol in vremurile pe care le traim (intre timp, Libraria Bastilia din Piata Romana si-a inchis usile).

Librariile dau viata unui oras, umanizeaza spatiile urbane si in jurul lor traim mai bine, chiar daca fiecare e liber sa-si cumpere carti de unde vrea, de unde poate, de unde-i face mai multa placere: de la tarabele de pe strada, din tonomatele amplasate pe peroanele de la metrou, accesand librariile online sau de la anticariate. Trebuie doar sa vrei sa citesti si sa fii dispus sa dai, cat de cat, niste bani pe carti si, implicit, sa-i sustii pe autorii care iti plac.

Am fost dintotdeauna un fan al librariilor, inca dinainte de a deveni eu insumi scriitor, si imi plac toate, si Humanitas Cismigiu, si Carturesti Verona, si Anthony Frost, plus nenumarate din tara – Habitus din Sibiu, Carturesti Mercy si Cartea de nisip din Timisoara, „St. O. Iosif din Brasov, Librarium Palas din Iasi, Carturesti Iulius Mall din Cluj si multe, multe altele – pentru ca, fiind diferite, fiecare imi ofera altceva: o oferta de carti mai mare, un design interior mai intim, un librar mai priceput, o cafea mai aromata, o atmosfera mai aparte. Mi-ar fi imposibil sa-mi imaginez viata fara carti si fara aceste locuri unde-si asteapta cititorii. „Fara librarii, orasele noastre ar fi locuri gri, vulgare si triste, crede scriitorul mexican Juan Pablo Villalobos; „ai atatea vieti cate carti ai citit, spune Gabriel Liiceanu, iar „daca mergeti la cineva acasa si nu are o biblioteca, aceea nu este o persoana cu care merita sa va futeti, dupa cum recomanda, frust, regizorul american John Waters.

Scoala are partea ei de vina pentru lipsa de prestigiu a cartilor. Cei mai multi tineri isi termina studiile si nu mai pun decat accidental mana pe o carte, iar asta pentru ca ies din scoala fara sa stie la ce foloseste o carte si la ce e bun cititul in viata, in afara examenelor.

Si nici guvernantii nostri idioti nu ajuta. Legea timbrului cultural, care stipuleaza ca, pentru fiecare exemplar de carte/bilet de intrare tiparit, editura/teatrul/muzeul trebuie sa plateasca o taxa pe cultura, este o aberatie. Da, cultura are nevoie de mai multi bani, are nevoie sa fie subventionata, ca peste tot in lume, dar nu poti obtine bani pentru cultura tot de la cei care deja o consuma. Nu poti obtine bani pentru cultura scumpind-o, caci asta inseamna sa-ti furi singur caciula. Cei care citesc nu trebuie sa plateasca, tot ei, si mai mult pentru carti. Cei care merg la teatru nu trebuie sa plateasca, tot ei, si mai mult pe bilet. E ca si cum ai trata cultura ca pe un viciu. E ca si cum ai specula un hobby si i-ai pedepsi pe oameni ca citesc si merg la spectacole.

E revoltator cum politicienii nostri, care si-asa tin cu dintii de imunitatile lor parlamentare pentru a nu fi anchetati pentru acte de coruptie, sunt atit de limitati mental. Intre deputatii Varujan Vosganian, Traian Dobrinescu, Gigel Sorinel Stirbu, Raluca Turcan, plus ceilalti initiatori ai legii timbrului cultural, si luptatorii Statului Islamic, care au distrus cu ciocanul statuile antice din Irak, nu e mare diferenta la nivelul simbolic al inconstientei propriilor acte. O data in plus consumul culturii se dovedeste un act de revolta, de nonconformism si de afirmare a libertatii noastre.

Ca scriitor, sunt intrebat deseori la ce foloseste cititul. Cartile ne formeaza limbajul, imaginatia si spiritul, cartile ne definesc personalitatea, ne ajuta sa intelegem mai mult din ceilalti si din noi insine, ne ajuta sa trecem mai usor prin viata, chiar si atunci cand tot ce fac este sa lupte cu insomnia. In plus, cartile ne distreaza. Eu, cand vad pe cineva in metrou care rade citind o carte, imi spun in gand: totul va fi bine! Asadar, faci parte din minoritatea minunata care citeste cel putin o carte pe luna?

Foto: Relaxed blurry blonde woman reading a book outside from Shutterstock

Recomandari
peroz.ro
evedete.ro
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle