Juergen Teller & Desire is War – Doua expozitii intr-o poveste personala

Galeria de Arta Contem­porana a Muzeului Brukenthal a gazduit in luna iulie doua expozitii remarcabile: „Texte und Bilder“ si „Desire is War“. Ioana Ulmeanu a participat la deschiderea celor doua si s-a intors, impresionata, sa relateze evenimentul.

Nu era de mirare, deci, ca simteam furnicaturi in palme cind am ajuns in acea zi la Sibiu. Era soare la ora prinzului si o caldura nefireasca chiar si pentru o zi de iulie, in timp ce alergam spre un taxi rugindu-l pe sofer sa ma duca urgent pe strada Tribunei, la Galeria de Arta Contemporana a Muzeului Brukenthal. Am intrat furtunos in galerie si am sarit treptele spre primul nivel, in vreme ce un domn ma intreba surprins pe cine cautam. I-am strigat din mers si am continuat sa merg, fara sa ma opresc sa pri­vesc un print mare, infatisindu-l pe Andrej Pejic imbracat intr-o rochie albastra, tinind o banana decojita in mina, pe care o stiam dintr-un supliment al lui Die Zeit.

La primul etaj al galeriei era forfota: expozitia „Desire is WAR', care se deschidea in aceeasi zi, nu era inca gata, iar toata lumea lucra. Il cautam pe Dragos Olea, unul dintre curatorii expozitiei. L-am gasit in cele din urma in biroul imens de la cel de-al doilea etaj al cladirii, care supravegheaza sala in care se pregatea la ora aceea expozitia. Anca Mihulet, celalalt curator, plecase chiar in acea saptamina la o bursa de cercetare la cel mai bun muzeu de arta contemporana din Coreea de Sud. Dragos era, deci, agitat si mai avea o multime de lucruri de facut, dar s-a oprit cit sa imi spuna entuziast ca Teller le daruise ceva mai devreme o fotografie pentru expozitie, iar contributia lui aducea o nota noua si placut neasteptata lucrarilor care deja alcatuiau o expozitie cu un statement greu de digerat pentru romani. „Desire is WAR' vorbeste despre felul in care socie­tatea romaneasca nu a reusit inca sa accepte minoritatile sexuale si despre conflictele pe care le genereaza de cele mai multe ori in familii, grupuri de prieteni sau in comunitati de munca dorinta pentru persoanele de acelasi sex.

Am coborit sa vad lucrarea lui Teller: este o fotografie facuta in 2006, cu titlul „Dick und James'. Cei doi barbati sint fotografiati sarutindu-se, sprijiniti de un copac, intr-o padure de conifere, iar imaginea inramata, asteptindu-si privitorii pe unul dintre peretii expozitiei, parea sa fi fost gindita sa stea dintotdeauna acolo. Saptamini mai tirziu, Dragos avea sa-mi povesteasca cum voia de ceva vreme sa-i ceara si lui Juergen o imagine. Se gindise, insa, la una cu cintaretul, dansatorul si mo­delul Roy Anthony Brown, cunoscut in cercurile fashion mai ales drept primul model masculin de culoare care a aparut vreodata in Vogue, si pe care Teller l-a fotogra­fiat in mai multe rinduri. Vorbise chiar cu galerista din Viena a lui Teller, Christine Koenig, despre asta, dar in agitatia care a urmat a neglijat sa mai ceara imaginea. Iar cu doar doua zile inainte de vernisajul comun al celor doua expozitii, cind Teller a ajuns la Sibiu si a vazut expozitia aflata in pregatire, a decis ca ar fi onorat sa ia parte la ea si i-a aratat lui Dragos citeva lucrari pe care le credea potrivite.

Asa s-a ajuns la „Dick und James', o imagine gindita ca reclama Marc Jacobs, care ar fi trebuit sa apara in Vogue Homme, daca revista nu ar fi refuzat aparitia ei. Si chiar cind priveam imaginea a aparut si Juergen, insotit de Georg Rulffes, mina lui dreapta, cel care ii produce si ii coordo­neaza proiectele. Era in toate privintele asa cum ma asteptam sa fie: masiv, transpirat si plictisit, purtind un tricou gri pe care era im­primat dosul unei femei mergind pe bicicleta, cu un sort grena, pantofi de alergat Asics si sosete lungi in dungi colorate cazute pe glezne in niste gramajoare nefiresti, ti­nindu-si atirnat de umeri un sacou negru. Am facut rapid cunostinta si l-am intrebat daca are chef sa stam de povesti mai tirziu.

Mi-a raspuns ca este posibil, dar vom vedea, si a plecat in graba sa isi ia prinzul. Stiam ca nu avea sa se mai intoar­ca pina la ora cinci, cind urma deschiderea oficiala a celor doua expozitii, asa ca mi-am facut de lucru in ceasurile care au urmat dind o mina de ajutor si de cele mai multe ori incurcindu-i pe cei care lucrau inca la „Desire is WAR'. Era o senzatie ciudata, dupa atitea expozitii vizitate, sa vad una nefinisata inca, pentru ca, daca atunci cind mergi printr-un spatiu, vezi niste lucrari asezate intr-un fel si cunosti si conceptul, totul e clar; atunci cind stii doar ce urmeaza sa fie, iar lucrarile abia prind viata, per­ceptia e complet rasturnata, ca in oglinzile de bilci care iti reconstruiesc imaginea din bucati. Cu doar citeva minute inainte de deschi­dere, cind primii curiosi aparusera deja in galerie, Farid Fairuz si-a inceput performance-ul: un sarut cu un alt barbat, care avea sa dureze aproape o ora, timp in care privitorii aveau sa alerge pe scari intre cele doua expozitii: cea de la parter, curata si aranjata cu o vreme inainte, cu imaginile atir­nind corect pe pereti – a lui Teller – si cea inten­tionat haotica de la etaj: ambele pun probleme in feluri diferite si ambele sint puternice. Fotograful a aparut si a rostit citeva cuvinte, alaturi de curatoarea Liviana Dan, catre public, dupa care a plecat la fel de simplu precum intrase. L-am regasit, minute mai tirziu, afara, pe trotuar, fumind un Marlboro. Plecase sa-si cumpere bere de la un chiosc si o savura incet acolo, uitindu-se lung si zim­bitor la placa ponosita din rumegus sprijinita de intrare, pe care doua afise anuntau cele doua expozitii abia deschise. Intreaga atmosfera festiva parea sa-l plictiseasca, „iar vinul este prea cald', mi-a zis.

„Nu-mi place sa vorbesc la vernisaje, ce as putea sa mai spun despre ce fac? Dar uita-te la asta.' Mi-a aratat placa pe care stateau alaturate afisele expozitiilor. E greu de crezut, i-am zis, gindindu-ma la putinele sanse care ar fi putut sa aduca impreuna cele doua evenimente. A parut sa aprobe cu o inclinare a capului. A continuat apoi: „de fapt, e foarte bine'. Inaun­tru, imediat ce invitatii printre care a zabovit citeva clipe au inceput sa se retraga, Juergen a aparut din nou, propunind sa mergem in grup la o terasa. Am mers, el facind glumite, comandind vodca tonica si mirindu-se de personajele colorate care po­pulau artera pietonala din centrul Sibiului. Acolo i-a venit ideea. Voia neaparat sa mergem toti a doua zi la Ocna Sibiului, sa facem bai de namol. Cineva l-a intrebat cum de se gindise la asta si de unde stia de bai. Iar Juergen stia pentru ca, pur si simplu, este atent. Una dintre lucrarile din „Desire is WAR' era o serie de fotografii de Karol Radziszew­ski cu o gasca de tineri acoperiti complet de namol. Mai tirziu, pe tot parcursul serii, a­veam sa ne dam seama ca nu ii scapase nimic.

Display-ul expozitiei, realizat in colaborare cu arhitecta Laura Paraschiv, care invoca si deconstruieste un foarte intilnit cliseu folosit cind vine vorba despre comunitatea gay, cu o atmosfera de dupa petrecere, cu confetti, sticle goale, mucuri de tigara si pahare aruncate pe jos, i se paruse interesant. Ce e drept, din tot haosul acela lucrarile apareau ca niste semnale ale problemelor reale ale comunitatii si ale felului in care lu­mea relationeaza cu ea. Pe unul dintre pereti trona inscriptia „Consuming has no sexual orientation', iar in josul ei abia se descifra, doar vag ironic, „sponsorship does', lucrarea co­lec­tivului Apparatus 22, linga o serie de colaje si desene ale lui Gyarfas Olah. Pe cel imediat perpendicular, proaspat vopsit in albastru, statea una dintre evaluarile lunare ale Ioanei Nemes: „Wednesday 12.12.2007 (=) The woman of genius does not exist. When she does, she is a man'. Fotografiile lui Muhammad Ali, Stefan Botez; „Explica', lucrarea Katjei-Lee Eliad; instalatia de sunet a lui Mikhail Karikis, piesele-manifest ale celor de la Matmos, cintecele celor de la MEN, puse pe repeat, si versurile activiste scrijelite pe o masa intregesc expozitia, alaturi de lucrari semnate de artisti internatio­nali inovatori precum Emily Roydson, Ryan Trecartin si Matts Leiderstam.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
peroz.ro
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle