Ironia noastra de fiecare zi

Cand va trece vremea, anii ‘60 vor fi cei in care oamenii incercau sa opreasca razboiul purtand flori in par, iar anii ‘90, in care am crescut, vor fi cei pe care i-am pierdut uitandu-ne la Jackass. Ironic, ironia va fi mostenirea noastra.

Ironia noastra de fiecare zi

Imagineaza-ti o sedinta in redactia ELLE. Trebuie sa ai deja o idee despre cum este, pentru ca ai citit revista de mai multe ori pana acum si probabil stii la ce fel de subiecte ne gandim, cum ajung ele pe hartie, ce se intampla cu ideile pe care le enuntam in speranta ca vor fi considerate bune pana ce ajung sa fie articole sau editoriale foto pe care tocmai am trecut insemnul „bun de tipar. Sunt sigura ca poti sa-ti inchipui cum ne certam, cum ne impacam si cum ajungem la un consens. Numai ca banuiala ta nu e intemeiata.

Pe scurt, nu ai dreptate. De aceea am sa-ti povestesc cum decurge o astfel de sedinta. Incepe cu noi toti adunandu-ne cu mare greutate in biroul Roxanei, redactorul-sef. Dupa asta, fiecare isi aminteste ca a mai uitat un pix, un carnet, un telefon sau un pahar cu apa pe undeva. Cand toate lucrurile de care avem sau nu nevoie au fost aduse laolalta, incepe sedinta – care este, pe sleau, o conversatie in toata regula despre ce s-a intamplat zilele trecute.

La una dintre aceste intalniri, pot sa-ti zic ca am vorbit intens despre cele doua evenimente principale ale weekend-ului care tocmai trecuse, si anume despre alegerile europarlamentare si nunta lui Kim Kardashian si a lui Kanye West. Stiu, nici unul dintre subiecte nu pare ca poate fi luat tocmai in serios – primul pentru ca nu suntem specializati in astfel de dezbateri, al doilea, pur si simplu, pentru ca este un fapt despre care putem doar sa barfim de la distanta, fara sa fim implicati in vreun fel. Dar despre asta vorbim.

Sunt subiecte pe care probabil ca le-ai atins si tu, intr-un fel sau altul, dupa acel weekend. Dar nu despre temele noastre de discutie voiam sa iti povestesc aici, ci despre felul in care noi vorbim despre ele. Ceea ce facem – intens, piperat cu hohote de ras sau cu clatinari amare din cap – se cheama a ironiza. De foarte multe ori, atunci cand ne strangem in astfel de adunari de redactie, ironia este limba universala in care ne exprimam. Desigur ca Maurice va face o gluma, la care altcineva ii va raspunde cu o alta gluma, se va rade colectiv si in scurta vreme subiectul va fi considerat epuizat si incheiat. Acesta este felul in care functioneaza lucrurile.

Dar asa se intampla si in restul zilelor in redactia ELLE, cand micul nostru grup comenteaza amuzat cele mai recente intamplari, vizioneaza la comun clipuri stupide postate pe YouTube sau parcurge galeriile foto ale celebritatilor prezente la evenimente sociale cu staif. O facem ca sa radem, sa ne destindem, ca sa uitam pentru o clipa de ceea ce avem de facut. Dar, la modul cel mai cinstit, o facem ca sa radem de altii. S-ar putea ca aceasta dezvaluire sa te faca sa nu ne mai privesti la fel, dar iti voi explica imediat ca nu ai motive. Pentru ca, cel mai probabil, si tu faci acelasi lucru. Ca sa razi de altii, ca si noi. Si ca sa nu te expui. Ca noi.

M-am tot gandit in ultima vreme la aceasta poveste de dragoste nesfarsita pe care generatia noastra o are cu ironia. De cand am invatat ca suntem constienti, am devenit si ironici. Suntem mereu pusi pe gluma, gata sa radem de orice (mai ales de subiecte de care nu se rade in mod normal), pregatiti sa sanctionam orice nu ne convine sau orice pare sa iasa din fagasul pe care suntem obisnuiti sa incadram lucrurile. Cel mai adesea o facem ironizand sau, poate mai rau, vorbind in doi peri. Dar de ce se intampla asta? De ce, atunci cand mergem la un concert al unei trupe care ne place, trebuie sa subliniem ca vocalul pare sa fi facut playback pe scena? De ce, atunci cand vizitam o galerie de arta (mai cu seama contemporana, tinta perfecta a cinismului nostru), trebuie sa mentionam ca arta contemporana nu e tocmai arta? Si de ce, chiar si cand ne imbracam intr-un anumit fel, trebuie sa ne declaram din capul locului o intentie jucausa? Sau cand avem o prima intalnire cu un eventual partener, ii declaram inca de la inceput viitorul si posibilul esec?

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle