Incapatanarea, o strategie de geniu

Pana acum se considera ca talentul este singura cheie a succesului. Nimic mai fals! Incapatanarea este la fel de importanta precum talentul, iar disciplina are o mai mare insem­natate decat ideile foarte bune.  

Incapatanarea, o strategie de geniu

Din fericire, Pablo Picasso a ales cariera de pictor. Ar fi fost o mare greseala sa se faca producator de saltele, fie numai si pentru ca pierderile de materiale inregistrate de el ar fi dat peste cap bugetul oricarei firme. Picasso era un consumator inrait de panze de pictura. Inainte de a se apuca de o pictura propriu-zisa, el facea sute de schite, pe care le arunca una dupa alta pana ajungea la forma ideala. Cu toate acestea, tablourile lui creeaza impresia ca au fost facute dintr-o miscare. Nici gand. Maestrul lucra precum un alergator de maraton si mediocritatea nu il satisfacea niciodata. Nici un artist adevarat nu se da batut pana nu gaseste linia perfecta, cuvantul corect sau nota potrivita.

Nici macar creatiile lui Mozart nu erau pura inspiratie. In spatele lor era o munca fantastica. Isi petrecea nopti intregi facand corecturi si incercari si nu a renuntat la partiturile lui nici atunci cand s-a imbolnavit. Cate Blanchett a obtinut recunoasterea pe scena datorita talentului sau, dar si unei munci tenace. Totusi, noua ne place sa ii vedem pe ar­tisti ca pe niste privilegiati ai sortii care dimineata se trezesc sarutati de muze, dupa micul dejun se lasa purtati de valurile creatiei, pentru ca sea­ra sa cada epuizati cu capul pe perna.

Ne vine greu sa credem ca ade­varatele opere de arta se nasc intr-o atmosfera care este oricum alt­fel, numai glamour nu. Pictorii, actorii si managerii au, de fapt, mult mai putin talent decat se crede. Universitatea din Pen­nsyl­va­nia a descoperit ca disciplina lor favorita este supraomenescul. Ca mun­ca temeinica poate sa conduca spre succes mai degraba decat talen­tul este o afirmatie ametitoare. Cercetatorii explica insa: un talent ie­sit din comun conduce spre letargie, cateodata naste chiar sentimente de vinovatie.

Ci­ne poate avea totul fara nici un efort isi pierde re­pede interesul, se cul­ca pe lauri, care la randul lor devin din ce in ce mai sub­tiri si mai ofiliti. Ambitia insa se naste, de cele mai multe, ori dintr-un esec. Adesea, un esec este mai motivant decat orice lauda. De ce lucrurile acestea au fost atat de putin cu­noscute pana astazi? Multi dintre concitadinii nostri mint a­tunci cand sustin ca pe ei norocul i-a lovit din senin. Este doar o strategie pentru a-si pastra aura de star. Talentul e sexy, truda nu. Atitudinea de star nu este tocmai sigura pentru restul lumii, pentru ca ne face sa tratam lucrurile prea usor.

Con­cluzia este simpla: ti­neti bine minte ca usu­ratatea exis­­tentei, despre care po­ves­tesc multi dintre cei talentati, este intotdeauna legata de multa sudoare si cateodata si de lacrimi. Tenacitatea consuma re­surse. Albert Einstein lu­cra si saptamani in sir la o for­mula fizica. Vedeta lumii artistice Neo Rauch pic­tea­za intr-un atelier despre care unii spun ca este un grajd. Ni­mic din afirmatiile de mai sus nu duce cu gandul la sarutul muzelor, ci mai degraba la o munca asi­dua pentru ca rezultatul final sa fie cel dorit.

La fel de importanta este si rezistenta, dar asta nu-i de-ajuns. Mai este nevoie si de pasiune. Iar pasiunea in­seamna si suferinta. Sun­tem oameni si pentru a putea rezista si merge mai depar­te avem permanent nevoie de confirmarea ce­lor din jur. Daca insa ambitiile sunt prea mari si laudele nu apar, atunci situatia devine stresanta. In cazul acesta, trebuie sa putem accepta critica si sa o transformam fara teama intr-un aliat – despre care putem afla daca ni se potriveste sau nu doar dupa ce l-am studiat bine. E un efort care merita.

In fond, nici cand ne alegem partenerul de viata nu o facem intotdeauna dupa prima impresie, ci de-abia dupa ce reusim sa il cunoastem cat de cat. Pa­siunile infloresc si ele pe masura ce ajungem sa le intelegem mai bine. In loc sa-i admiram pe cei favorizati de soarta, am face bine sa luam exemplu de la ei si sa nu precupetim nimic pentru a atinge suc­cesul.

Scriitoarea americana Nicole Krauss spunea ca inainte de a scrie ro­manul Istoria iubirii a studiat literatura la Oxford si a trait o vre­me printre scriitori consacrati. O ocazie buna sa se indra­gosteasca de scriitorul Jo­nathan Safran Foer, viitorul ei sot si unul dintre cei mai importanti critici ai sai. Incapatanarea inseamna sa privesti mai departe de varful nasului pentru a fi informat si pentru a studia terenul. Recompensa este recunoas­terea pe care o primim si care ne da aripi sa mergem mai departe. Este dovada ca talentul inseamna si altceva decat perseverenta, si anume glamour.

Arhiva Revistei ELLE

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Publicitate
Unica.ro
Mai multe din lifestyle